La ora bilanțului

 E ultima zi din anul 2020, an în care s-a realizat reabilitarea Casei Memoriale “George Pop de Băsești”, la redeschiderea ei, în 6 noiembrie 2020, participând președintele României. Amenajată în conacul construit în perioada 1885-1890, reședința familiei George Pop de Băsești, o bijuterie arhitecturală care are o simbolistică deosebită în sufletul românilor, a beneficiat, de finanțare guvernamentală pentru consolidare și reabilitare, ca monument istoric de importanță națională.

Eu, un simplu cețățean al Băseștiului, ce sunt acolo mai mult cu sufletul, le mulțumesc tuturor celor ce s-au implicat, în primul rând, în restaurarea casei memoriale: primarului Ioan Călăuz, Consiliului Local Băsești, Consiliului Județean Maramureș, Muzeului Județean Maramureș, presei care a mediatizat problemele cu care s-a confruntat casa memorială, politicienilor din aproape toate partidele parlamentare, care au fost alături de noi, ducând mai departe mesajul că acest edificiu muzeal se impunea a fi reabilitat.

Fiind o oră a bilanțului, e firesc să prezint realizări, dar și proiectele pe linie istorico-culturală pentru Băsești.

La Mănastirea Greco-Catolică din Băsești, în acest moment se lucrează intens la o parcare amplasată în partea dreaptă a porții de după deal. Fondurile sunt obținute pe GAL.Tot pentru mănăstire s-a reușit să se obțină finanțare pentru continuarea lucrărilor la corpul de chilii. De asemenea, s-au obținut banii necesari pentru ridicarea celor doua nivele, inclusiv pentru acoperiș. Termenul de execuție este pâna în februarie. În proiectul final sunt prevăzute și alei inclusiv de la poartă la corul de chilii, însă acestea se vor realiza la finalizarea lucrărilor, deoarece acolo e calea de acces pentru camioanele ce realizează aprovizionarea cu materiale de construcții. Totodată, împreună cu parcarea se va realiza o alee de la poarta mănăstirii la “Teiul Unirii”.

În ce privește arealul din zona casei memoriale există un proiect finalizat, foarte amplu, cu scena și un amfiteatru de 350 locuri, cu reabilitarea magaziei unde la parter e prevăzut o sala de conferință, iar la etaje 6 camere mobilate rustic, unde vor putea fi cazați scriitori care vor dori să stea câteva zile pe la Băsești și să scrie și despre Băsești, inclusiv cei care vor participa la Festivalul de literatură și colecțiile de istorie George Pop de Basești, aflat deja la ediția a opta. Festivalul acordă marele premiu celei mai bune cărți de istorie a Transilvaniei nou apărute. La ultima ediție marele premiu a fost luat de Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop și de Ioan Bolovan pentru cartea “Istoria Transilvaniei “. Proiectul mai prevede extindera aleilor, bănci, iluminatoare, foișoare unde vizitatorii să poată sta. E foarte amplu acest proiect, dar există susținerea necesara pemtru a fi implementat. Dacă Băseștiul va avea așa ceva, va fi un lucru absolut deosebit.

La cimitir, unde se află monumentul funerar al familiei Pop de Băsești, sunt multe de făcut. În primul rând, mormintele părinților lui George Pop, Petre Pop de Băsești cel Tânăr și Suzana Pop de Turț. Mormintele sunt în perimetrul împrejmuit unde e și mormântul lui George Pop, deasupra lui. Trebuie făcute cruci de marmură neagră. Tot în același cimitir e înmormântat protopopul greco-catolic Alexandru Achim, publicist, om de cultură, dar și conducătorul primei gărzi naționale din Ardeal, constituită la Băsești. E o mare personalitate care trebuie recuperată. Nu are cruce, trebuie, la fel, cruce de marmură, trebuie, de asemenea, o alee de la mormintele familiei George Pop pâna la Alexandru Achim, care este mai sus în deal. E destul de complicat, trebuie nivelate și câteva morminte pentru a putea turna aleea. Tot aici în cimitir e înmormântat Alexandru Pop, delegat din partea Cercului Electoral Cehu Silvaniei, din care făcea parte și Băseștiul, la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Fiecare cerc electoral a avut 5 reprezentanți cu credențial, George Pop a fost delegat de drept, fiind președintele Partidului Național Român. Are cruce de marmură albă, dar anul trecut s-a răsturnat. Trebuie refăcut mormântul. S-a făcut deja o placă de marmură neagră, pe care este scris că a fost în delegația de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Tot în acest cimitir, vis-a-vis de George Pop, e o cruce celtică. Acolo e înmormântat Pop Andrei, locotenent în armata austro-ungară, ce a luptat împotriva armatei lui Napoleon. Trebuie refăcut și acest mormânt și pus în valoare! De asemenea, la intrare în acest cimitir se află mormântul învățătorului Chira Gavril, care a facut pare din delegația celor 300 care au dus Memorandumul la Viena, în 1892. Din Băsești a fost delegația cea mai numeroasă; George Pop, Chira Gavril-învățătorul , Pop Vasile și Pop Florea, gospodari din Băsești (însă nu e cunoscut amplasamentul mormintelor acestora) și preotul greco-catolic din Stremț, Teodor Lenghel. Preotul Antonius Balibanu, ( înmormântat la biserica veche din Băsești) era atunci, în1892, preot în Unimat și a făcut și el parte din delegația celor 300. Sunt multe de făcut în acest cimitir și în comuna Băsești, însă au fost, din nefericire, foarte multe greutăți și piedici.

În ceea ce privește școala, o instituție din vremea lui Gheorghe Șincai (1784), există o problemă. Școlile confesionale au fost retrocedate prin comisia națională de retrocedări. Fiind retrocedată, nu se pot face investiții, ci numai mici reparații. Primarul a precizat că sunt în negocieri cu proprietarii și poate vor izbuti să o obțină pentru a putea face investițiile de care e atâta nevoie.

Cred că acestor proiecte prezentate cu amabilitate de primarul Ioan Călăuz, ar trebui adăugat, când va fi posibil, cu concursul școlii și al Bisericii , refacerea formației de călușari și a Corului satului Băsești!

În final, mă voi referi la această pagină pe care am creat-o pentru promovarea imaginii lui Geoge Pop de Băsești, dar și a localității unde am avut onoarea să văd lumina zilei. Vă mulțumesc tuturor celor ce ați trecut pragul acestui univers virtual! De asemenea, colaboratorilor mei, în primul rând, primarului Ioan Călăuz, apoi fotografului Marius Ionuțaș, dar și celor ce mi-au pus la dispoziție materiale, informații, fotografii de colecție, celor ce mi-au sugerat subiecte pentru a oglindi cât mai bine Băseștiul! De asemenea, țin să-i mulțumesc scriitorului Vasile Iuga de Săliște, cel care a reeditat monografia pe baza căruia realizez majoritatea materialelor de factură istorică pe care vi le ofer, cu drag, iubitorilor de istorie și a ținutului unde s-a “copt” Marea Unire.

Deși de mai bine de 30 de ani sunt la Satu Mare, rămân cu inima alături de Băsești, de comunitatea în mijlocul caruia mi-am petrecut copilăria, însuflețit de mirajul locurilor, de istorie, de oamenii locului!

Vă doresc, tuturor, un An Nou Fericit și La Mulți Ani!

Ionel Mesaroș

AN NOU FERICIT!

 

Crăciunul din copilărie...

 Amintirile copilăriei, raiul de unde nu putem fi izgoniți niciodată, au un gust aparte, de poveste, mai ales în preajma Crăciunului.

În satul lui George Pop de Băsești, sălașul nașterii și copilăriei mele, sfânta sărbătoare a Nașterii Mântuitorului era un prilej de primenire sufletească, de apropiere umană, de unire magică a Cerului cu Pământul, sub mantia pufoasă, de omăt, sub "privirea" ageră a stelei ce, în urmă cu mai bine de două milenii, călăuzea magii spre locul în care a răsărit Lumina Lumii, Iisus.

În lumea creștină, pe plaiul de legendă al Codrului, colindatul înseamnă să le amintești oamenilor că este noaptea în care S-a născut Hristos. O asemenea veste minunată nu se duce oricum, ci după pregătiri intense. Tinerii îşi alegeau gazdele unde făceau repetiții pentru "corindă", Stea și Viflaim, pentru ca tot spectacolul închinat Domnului, în seara de Ajun de Crăciun, să fie bine pregătit.

Se pleca la colindat în seara de Ajun, după Vecernie, până terminau de dus vestea Nașterii Domnului în toate casele. În drumul lor, trec întâi pe la preot, apoi pe la primar și pe la toți oamenii de vază, apoi iau casele la rând. Pe drum, de regulă, se colinda "Noi umblăm a corinda", la intrare în casă-"Deschide ușa, creștine!", în casă-"Ce vedere minunată" sau alta, iar la ieșire- "Trei păstori".

Gazdele îi răsplăteau pe colindătorii mici cu colaci, "coptături", mere și nuci, iar pe cei mari și cu ceva tărie, care să-i mai încălzească și să le dezlege limbile pentru colindat.

Majoritatea colindelor de la Băsești se referă la viaţa pământească a lui Iisus, de la Naştere la Răstignire, la cele şapte Taine, la mila creştină. Se vorbește despre Maica Domnului și încercările de a găsi un loc unde să nască, de boul care L-a încălzit pe Pruncul așezat în iesle, de nostalgia raiului și de regretele părinților noștri, Adam și Eva, că nu L-au ascultat pe Dumnezeu, însă există și colinde păgâne, ce se spuneau lângă temeteuri (cimitire), cum ar fi “Viță verde iadăra”, ce se colinda pentru cei adormiți în Domnul.

Crăciunul din copilărie e o nestemată ce trece proba timpului, care aprinde dorul pentru lumea de odinioară, clădită pe tradiții și obiceiuri, pe o frumusețe necosmetizată, pe simplitate și bun-simț!

Corul satului Băsești

 

În comuna Băsești ia ființă în 1887, primul cor din zona Codrului, „corul plugarilor”, care prin activitatea sa culturală, patriotică și religioasă, a contribuit la promovarea spiritului românesc și creștinesc de pe aceste plaiuri.

Grație cunoștințelor muzicale ale învățătorului Ioan Chira, în 1889, acesta a pus bazele și unui cor de copii. Corul din Băsești a participat la anumite manifestări românești din județ și a cântat în cadrul tradiționalelor adunări ale Despărțământului sălăjean- chiorean al Astrei.

În 1910 la conducerea corului este adus învățătorul Dariu Pop de la școala din satul Bulgari. Prin caracterul său energic și prin vastele sale cunoștințe muzicale a izbutit să ridice calitatea artistică a formației corale la un superior standar competitiv. El s-a ocupat îndeosebi de corul bărbătesc bisericesc, fiind plătit de George Pop de Băsești, care îi cinstea pe coriștii foarte buni în coroane.

În vara lui 1911, corul satului a participat la concursul de la Mădăras, reușind să câștige locul I și apoi să susțină concerte la Craidorolț și Satu Mare. Pentru că s-au cântat cântece naționale, ce nu erau pe placul stăpânirii maghiare, dirijorul Dariu Pop a fost dat în judecată ,iar după proces el nu s-a mai întors la Băsești.

În timpul războiului, corul nu a activat din lipsa dirijorului și din cauza chemării bărbaților la război.

Renașterea corului s-a datorat învățătorului Petre Robu ,ce a activat timp de doi ani, în 1919 și 1920.

În vara anului 1921 corul este condus de țăranul Dumitru Pop (al lui Ghiurichi), ce era și cantor la biserică(1917-1920). A prezentat concerte cu prilejul conferințelor ținute de preotul Alexandru Achim și Vasile Robu în satele învecinate. Tot în acest an(1921) corul a fost dirijat de Simion Todică.

În 1 noiembrie 1921, a primit titularizarea la școala din Băsești învățătorul Vaile Robu, ce a înființat un distins cor de copii și a preluat, totodată, destinele “corului plugarilor”, dându-i sens și permanență. Corul a prezentat un program artistic de o mare vibrație patriotică cu ocazia inaugurării monumentului eroilor din 15 august 1934. Atunci s-a cântat „Marșul lui Tudor” de A. Popovici, „Răsunetul” de Anton Pann, „Românul” de Ciprian Porumbescu, „Ștefan Vodă” de G. Musicescu, „Dorul ardeleanului”. S-a jucat piesa „Pe aici nu se trece” de Corneliu Moldovan și Mircea Rădulescu. Cât de grandios trebuie să fi fost acest spectacol patronat de Elena Hossu-Longin și de ASTRA sălăjeană, dacă el a rămas viu în memoria locului!

Peste tot , la Urmeniș, Asuaj, Oarța, Bârsău, corul se bucura de mare apreciere, iar munca dirijorului de prețuirea cuvenită... De menționat câteva manifestări la care s-a participat: în august 1930 corul este prezent la Tohat la o serbare omagială închinată poetului Petre Dulfu. La 10 mai 1935 , participă la un mare concurs de coruri sătești la Zalău, fiecare cor trebuind să cânte în mod obligatoriu trei cântece patriotice impuse și unul la alegere.

Permanenta activitate a corului e menționată de presa vremii: “La Băsești funcționa corul, care la diferite ocaziuni întregește programul adunărilor generale ale despărțământului cu cântece românești, a organizat concerte, al căror venit bănesc a fost menit să contribuie la înzestrarea armatei și alinarea suferințelor celor concentrați.”

Din spusele bătrânilor aflăm că prin anul 1938 corul bărbătesc este reîmprospătat, de el ocupându-se dirijorul Ember Nicolae, adus de doamna Elena Pop. În acest an participă la festivitatea de Ziua Eroilor ce a avut loc la Hodod de ziua Înălțării Domnului. Transportul a fost asigurat de fiica lui George Pop, ce a pus căruțele Curții la dispoziția coriștilor. În 1938, corul a luat parte la sfințirea clopotului de la bisrica ortodoxă din Cehu Silvaniei, iar în 1939 este prezent și dă răspunsurile la slujba sfințirii aceleași biserici. De la această dată corul bisericii, dar și corul satului, a fost preluat de Silaghi Gligor, după el urmând cantorul Pop Gheorghe (1936-1989).

În perioada ocupației hortiste, formația corală din Băsești nu a activat. După aceea încă patru ani va fi condusă de Vasile Robu, iar între 1951-1957 va avea ca dirijor pe Aurel Ghriti. Începând cu 1957 până în 1963 corul este dirijat de învățătorul Aurel Fălăuș.

Din anul 1964, intervine o pauză de mai mulți ani, corul fiind refăcut în 1973 de dirijorul maramureșan Valentin Băințan, având în componență 70 de persoane din rândul țăranilor și intelectualilor.

Încă din 1973, corul e condus de Ambrozie Remeș din localitate. În februarie 1977, corul din Băsești, condus de acest fiu al satului, participă la sărbătorirea centenarului independenței de stat a României, iar în noiembrie 1977 cântă la dezvelirea bustului marelui luptător național George Pop.

În jurul anului 1980, corul s-a dezmembrat, dispărând, din păcate, ultima formație tradițională din zona Codrului.

În schimb, corul bisericesc și-a continuat activitatea , fiind dirijat de cantorul Pop Gheorghe. Cu talentul său poetic de excepție, cu vocea melodioasă și cu o charismă dirijorală admirabilă acest iscusit dirijor bisericesc a împodobit decenii cântarea de la strană și a condus corul, reușind să creeze o ambianță cerească în lăcașul de închinare.De la trecerea sa în veșnicie, locul acestia a fost de cantorul Buga Ilie.

Ionel Mesaroș

Sursă documentare: “ Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop” de dr. Irineu Pop-Bistrițeanul, Arhiepiscop de Alba Iulia.

https://www.caiete-silvane.ro/.../Note-privind-miscarea...

Sursă foto: Lucian Onea

1George Pop de Băsești

1 comentariu

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

Duminică luminată!

 

"Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul."-Regina Maria a României

Foto: Marius Ionuțaș

Telegrama regelui Ferdinand trimisă către George Pop de Băsești...

 "Vestea îmbucurătoare ce Îmi aduceți despre mărețul act al unirii cu Regatul Român, săvârșit în vechea cetate a lui Mihai Viteazul, a umplut inima Mea de net supusă bucurie și am primit-o cu vie emoție.

Munca deosebită depusă în cursul vremurilor de bărbații patriotice, purtători credincioși ai idealului național, azi și-a găsit de răsplată bine meritată. Din lacrimile celor cari au plâns și au suferit, cari au luptat fără preget, din sângele celor cari au muncit pentru înfăptuirea lui, lăsând ca moștenire sfântă credința lor nestrămutată, a răsărit sămânța, a cărei roade azi le culegem, ca un dar din cer.

Mulțumesc Atotputernicului, că Mi-a îngăduit ca, prin vitejia ostașilor Mei, să pot contribui la această măreață faptă și că împreună cu poporul Meu iubit să pot trăi aceste clipe înălțătoare.

Cum am fost părtașul suferințelor și durerilor voastre, așa iau din adâncul inimii parte la bucuria voastră, care este aceea a tuturor Românilor și, uniuni glasul Meu cu glasul vostru, zic plin de nădejde într-un viitor frumos:

Trăiască ROMÂNIA MARE, una și nedespărțită.

Ferdinand"

* Telegrama regelui Ferdinand este un răspuns la telegrama președintelui Adunării Naționale, George Pop de Băsești, prin care regele era informat de votul asupra unirii desfășurat la Alba Iulia în 1918.

Telegrama trimisă regelui Ferdinand, la 1 decembrie 1918, de către președintele Adunării Naționale de la Alba Iulia, George Pop de Băsești...

 "Telegrama către Majestatea Sa

Regele Ferdinand I

Adunarea Națională a Românilor din Ardeal, Banat și Țara Ungurească, ținută în Alba-Iulia, glorioasa cetate a lui Mihai Viteazul, a decretat într-un elan de entuziasm fără margini, cu unanimitate, unirea teritoriilor sale cu Regatul României.

Vestindu-vă hotărârea aceasta care încoronează aspirațiile de veacuri ale Neamului Românesc, rugăm pe Majestatea Voastră, să primiți omagiile ce venim a Vi le exprima cu profundă supunere.

Trăiască M.S. Ferdinand, Regele României!

Trăiască M.S. Regina Maria!

Trăiască Augusta Lor familie!

Trăiască România Mare!

Președinte, George Pop de Băsești"

Legea ratificării Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918, publicată în Monitorul Oficial pe 13 decembrie 1918...

 "LEGE pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România

Art. unic – Se ratifică, învestindu-se cu putere de lege, decretul lege cu No. 3631 din 11 Decembrie 1918, publicat în Monitorul Of. No. 212 din 13 Decembrie 1918 privitor la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:

Ferdinand I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate;

Asupra raportului președintelui consiliului Nostru de miniștri sub No. 2171 din 1918,

Luând act de hotărârea unanimă a Adunării Naționale din Alba-Iulia,

Am decretat și decretăm:

Ținuturile cuprinse în hotărîrea Adunării Naționale din Alba-Iulia dela 18 noiembrie (1 decembrie) 1918 sunt și rămân deapururea unite cu Regatul României.

Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului-Lege de față.

Dat în București, la 11 Decembrie 1918.

Ferdinand

Președintele consiliului de miniștri,

Ion I. C. Brătianu"

Foto: Delegația din Transilvania care a înmânat actul unirii regelui Ferdinand în 1918, formată din: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.

Crăciunul la Băsești...

 

Nașterea Mântuitorului e o sărbătoare a veseliei în care viețuiește o lume a copiilor cu Steaua și Viflaimul (o formă de teatru popular care semnifică naşterea lui Iisus), făcând să răsune tot satul de colind, de glasuri argintii, amestecate cu lătratul câinilor. Glasurile lor angelice transmit mai departe mesajul păcii betleemice.

Credincioșii din Băsești spun că Dumnezeu a lăsat colindele ca, în fiecare an, de Crăciun, numele cel sfânt al Domnului să vină neapărat în urechile oamenilor și astfel să-i abată de la calea răutăților.

Colinda românească din Băsești nu e o noțiune statică, lipsită de viață. Ea circulă o dată cu colindătorii și duce din casă în casă fiorii credinței și ai tradiției, ține puternică legătura cu trecutul, cu ființa eternă a neamului. Scânteind plină de taină în salba tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, colindele grăiesc din adâncime de veacuri despre bogăția și bunătatea sufletului românesc, izvoditor de frumuseți.

În Băsești, s-au păstarat, până astăzi, fără schimbare, colindele vechi, care se mai cântă de bătrânii satului și care le-au învățat de la moșii și strămoșii lor.

Sursă documentară: "Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop", de dr. Irineu Pop-Bistrițeanul, Arhiepiscop al Alba Iulia, fiu al satului Băsești

Călușarul de Băsești...

 

Călușarul este ritualul trecerii din pământ în viaţă, este viaţa trăită la maxim şi apoi întoarcerea în ţărâna sfântă din care ne tragem şi în care, inevitabil, ne întoarcem, fiind ritualul trecerii noastre prin viaţă.

Dansul tradițional popular, Călușarul, este de o mare concentrație spirituală, fiind specific ca formă și conținut băsăștenilor și vetrei lor de obârșie, având un pronunțat rol spiritual, fiindcă împletește armonios muzica cu datina, cu portul și dansul.

Pentru a conserva elementul cultural românesc, George Pop de Băsești și-a dorit un dans autentic românesc, cu care să se prezinte la manifestările Astrei, dar și la alte întruniri și sărbători cu caracter național care aveau rolul de culturalizare și de trezire a conștiinței naționale la poporul românesc din Ardeal.

Călușarul a fost înființat la Băsești în 1905, la inițiativa lui badea George. El aduce la Băsești un instructor din zona Alba-Sibiu, care a fost oaspetele lui George Pop vreme de trei luni cât a avut nevoie pentru a învăța pe băsășteni Călușarul...

În anul 1906, dansul a fost reprezentat pentru prima dată în public de ziua lui George Pop de Băsești, fiind condus de dr. Iustin C. Iuga din Cluj.

Primul vătaf a fost Dumitru Pop, apoi Pop Silaghi, ambii cantori la biserică.

Un alt vătaf vestit a fost Pop Andrei, zis Andriș, ce a fost și muzeograful Casei Memoriale "George Pop de Băsești", un om deosebit pe care am avut onoarea să-l cunosc.

Costumele purtate de călușari au fost făcute în atelierul de la Orăștie de către Elena Hossu Longin, fiica lui George Pop.

E de menționat că în timpul vieții lui badea George, Călușarul se juca la diferite întâlniri pe care le avea cu oamenii de seamă ai epocii, care îl vizitau.

Dansul Călușarilor are șapte figuri și durează circa 7 minute. Vătaful poartă diagonală tricolor, ceilalți călușari poartă eșarfe albastre, cămăși brodate, brâu, pantaloni albi, ciorapi albi, opinci cu nojițe roșii și trei”boroaște”(clopoței) ,căciuli negre și bastoane. Vătaful are căciulă albă. Călușarul încetățenit la Băsești a devenit tradiție și poartă numele de "Călușarii de Băsești".

Formația de călușari din Băsești a participat la diferite concursuri și festivaluri cum ar fi la Cehu-Silvaniei, Deva(1980), Călușarul Ardelenesc, Târgul de cepe de la Asuaj, Festivalul de la Oțeloaia(1991)etc.

Bucuria de a dărui...

 

Învățăturile de bun-simț ale părinților, Petru cel Tânăr și Susana Pop, de corectitudine, de dreptate și de judecată, dar mai ales bucuria de a dărui îl îmbogăți sufletește, încă din copilarie, pe George Pop de Băsești. De la ei învățase că nu are voie să părăsească cărările dreptății, bunătatea și adevărul. Sămânța credinței fusese așternută sub “brazda”minții tot de ei: cerându-i să se încreadă în Domnul și să-L recunoască în toate căile sale. Sfaturile lor sănătoase și chibzuința izvorâtă din acestea l-au ferit de calea nelegiuirilor, călăuzindu-i pașii pe calea înțelepciunii.

George Pop de Băsești s-a contopit afectiv cu năzuințele românilor, activitatea lui fiind sinonimă cu felul de a fi, de a gândi și a simți a poporului român.

George Pop avea o puternică credință în Dumnezeu, al Cărui nume sfânt îi era mereu pe buze. Această credință şi-o manifesta participând la slujbele religioase, dar şi sprijinind credința, românismul și semenii. Relația cu Dumnezeu îi conferea un rafinament duhovnicesc deosebit. Precum îl descrie Emil Isac, badea George era solemn şi impunător, elegant şi manierat, având o noblețe princiară. În salba virtuților ce-l împodobeau se numără şi smerenia, altruismul, curajul şi optimismul.

George Pop își cheltuiește surplusul din veniturile averii sale nu pentru luxul său și al familiei sale, ci pentru marile acțiuni întreprinse în folosul oamenilor. Socotindu-i pe țărani frați ai săi, acest „voievod de oști țărănești”, cum îl numește Nicolae Iorga, își ajută sătenii cu sfaturi practice, cu animale de rasă, cu semințe și pomi fructiferi de soi. El a oferit ajutoare pentru cei răniți în Războiul de Independență și, mai târziu, a ajutat material văduvele și orfanii țăranilor uciși în Răscoala din 1907. Făcea donații elevilor merituoși și oferea premii dascălilor harnici. Având o inimă largă, nu uita de copiii săraci din Băsești și de cei din orfelinate și din internate școlare. El era convins că „tot ce ne prisosește nu este al nostru, ci al neamului”, precum îi spunea odată fiicei sale Elena.

Deși a trecut în veșnicie, pe 23 februarie 1919, „faptele îl însoțesc”, în sensul că binele pe care l-a făcut nu a murit. O stea luminoasă, chiar dacă rămâne ascunsă privirilor noastre, nu se stinge niciodată. Tot așa, candela strălucitoare a sufletului său curat și bun continuă să răspândească lumină, chiar dacă el ne-a părăsit demult. Noi simțim că, spiritual, ne stă alături și că puterea cuvintelor și a faptelor sale se răsfrânge asupra multor inimi românești. Chipul său moral reprezintă un imbold de a ne iubi Patria, de a lucra cu hărnicie pentru propășirea ei și de a viețui în comuniune frățească, păstrându-ne identitatea noastră etnică, în climatul haric al iubirii creștine și al omeniei românești.

La Mulți Ani, celor ce azi, de Sfântul Nicolae, își serbează ziua onomastică!

La Mulți Ani, România!

 

❤️💛💙 🇷🇴La Mulți Ani, România! ❤️💛💙 🇷🇴

"Vrem să sdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit Stat Românesc.

Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare!"

George Pop de Băsești, 1 Decembrie 1918, Alba-Iulia