Amintiri din copilărie

 Căminul cultural

de George Băseșteanu

Căminul cultural pe care îl vedeți în fotografie a fost dat în folosință în 1965. Până atunci, după venirea comuniștilor la putere, a existat o improvizație într-o clădire care aparținuse unei gospodării evreiești, pe locul în care se află acum clădirea în care funcționează banca de credit și magazinul Corina. Peste drum de primărie. În sala noului, atunci, cămin cultural am participat în copilărie, fie pe scenă, fie în sală, la o serie de serbări școlare. Am văzut multe filme sau spectacole date de artiști amatori din sat sau din împrejurimi.

Despre un astfel de moment, consumat la cămin, vreau să vorbesc acum. Prima emisiune de televiziune și primul televizor le-am văzut în sala căminului cultural. Era august 1967. Aveam 10 ani. În 1966 la televiziunea română a fost introdusă în grila de programe o emisiune care s-a bucurat de mult interes și a consumat multe energii. Se chema Dialog la distanță și era o emisiune concurs interregională. România atunci din punct de vedere administrativ era împărțită pe regiuni, 16 regiuni, care la rândul lor erau compuse din raioane. Model sovietic. Băseștiul era în regiunea Maramureș, raionul Cehu Silvaniei. La fiecare ediție în emisiunea respectivă concurau 2 regiuni. La ediția pe care am văzut-o eu atunci participau regiunile Maramureș și Mureș Autonomă Maghiară. În acel moment satul nu era electrificat și prin urmare nu erau televizoare. Au fost aduse un televizor și un generator. Televizorul a fost pus jos în sală iar generatorul afară. Așa fost posibilă vizionarea acelei emisiuni. Nu mai țin minte nimic din acea emisiune. Țin minte doar evenimentul în sine, inedit pentru mine și pentru toată comunitatea.

În legătură cu această emisiune vreau să mai spun că una din ediții a creat un moment de mare emoție colectivă. La ediția la care au concurat regiunile Brașov și Suceava, la proba muzicală, un cor din Suceava a cântat Tricolorul lui Ciprian Porumbescu iar Brașovul a răspuns cu Deșteaptă-te române a lui Andrei Mureșanu. Asta se întâmpla după ce o lungă perioadă de timp aceste cântece patriotice și multe alte cântece și poezii care ne-au însoțit istoria au fost interzise. Istorie!

Bietul tata a fost luat de multe ori la postul de miliție deoarece din spirit de revoltă și nesupunere se apuca să le cânte la crâșma din sat. Gravă faptă atunci!

Revenind la emisiunea în discuție, la reîmpărțirea administrativă a țării din 1968, regiunile au dispărut și a dispărut și emisiunea. A avut viață scurtă.

Vedeți în fotocopie relatarea din jurnalul lui V. R. Ghenceanu despre pregătirea și desfășurarea ediției pe care am văzut-o eu a acestei emisiuni. Este interesant și putem înțelege cum funcționau lucrurile atunci.

Corul satului Băsești

 

În comuna Băsești ia ființă în 1887, primul cor din zona Codrului, „corul plugarilor”, care prin activitatea sa culturală, patriotică și religioasă, a contribuit la promovarea spiritului românesc și creștinesc de pe aceste plaiuri.

Grație cunoștințelor muzicale ale învățătorului Ioan Chira, în 1889, acesta a pus bazele și unui cor de copii. Corul din Băsești a participat la anumite manifestări românești din județ și a cântat în cadrul tradiționalelor adunări ale Despărțământului sălăjean- chiorean al Astrei.

În 1910 la conducerea corului este adus învățătorul Dariu Pop de la școala din satul Bulgari. Prin caracterul său energic și prin vastele sale cunoștințe muzicale a izbutit să ridice calitatea artistică a formației corale la un superior standar competitiv. El s-a ocupat îndeosebi de corul bărbătesc bisericesc, fiind plătit de George Pop de Băsești, care îi cinstea pe coriștii foarte buni în coroane.

În vara lui 1911, corul satului a participat la concursul de la Mădăras, reușind să câștige locul I și apoi să susțină concerte la Craidorolț și Satu Mare. Pentru că s-au cântat cântece naționale, ce nu erau pe placul stăpânirii maghiare, dirijorul Dariu Pop a fost dat în judecată ,iar după proces el nu s-a mai întors la Băsești.

În timpul războiului, corul nu a activat din lipsa dirijorului și din cauza chemării bărbaților la război.

Renașterea corului s-a datorat învățătorului Petre Robu ,ce a activat timp de doi ani, în 1919 și 1920.

În vara anului 1921 corul este condus de țăranul Dumitru Pop (al lui Ghiurichi), ce era și cantor la biserică(1917-1920). A prezentat concerte cu prilejul conferințelor ținute de preotul Alexandru Achim și Vasile Robu în satele învecinate. Tot în acest an(1921) corul a fost dirijat de Simion Todică.

În 1 noiembrie 1921, a primit titularizarea la școala din Băsești învățătorul Vaile Robu, ce a înființat un distins cor de copii și a preluat, totodată, destinele “corului plugarilor”, dându-i sens și permanență. Corul a prezentat un program artistic de o mare vibrație patriotică cu ocazia inaugurării monumentului eroilor din 15 august 1934. Atunci s-a cântat „Marșul lui Tudor” de A. Popovici, „Răsunetul” de Anton Pann, „Românul” de Ciprian Porumbescu, „Ștefan Vodă” de G. Musicescu, „Dorul ardeleanului”. S-a jucat piesa „Pe aici nu se trece” de Corneliu Moldovan și Mircea Rădulescu. Cât de grandios trebuie să fi fost acest spectacol patronat de Elena Hossu-Longin și de ASTRA sălăjeană, dacă el a rămas viu în memoria locului!

Peste tot , la Urmeniș, Asuaj, Oarța, Bârsău, corul se bucura de mare apreciere, iar munca dirijorului de prețuirea cuvenită... De menționat câteva manifestări la care s-a participat: în august 1930 corul este prezent la Tohat la o serbare omagială închinată poetului Petre Dulfu. La 10 mai 1935 , participă la un mare concurs de coruri sătești la Zalău, fiecare cor trebuind să cânte în mod obligatoriu trei cântece patriotice impuse și unul la alegere.

Permanenta activitate a corului e menționată de presa vremii: “La Băsești funcționa corul, care la diferite ocaziuni întregește programul adunărilor generale ale despărțământului cu cântece românești, a organizat concerte, al căror venit bănesc a fost menit să contribuie la înzestrarea armatei și alinarea suferințelor celor concentrați.”

Din spusele bătrânilor aflăm că prin anul 1938 corul bărbătesc este reîmprospătat, de el ocupându-se dirijorul Ember Nicolae, adus de doamna Elena Pop. În acest an participă la festivitatea de Ziua Eroilor ce a avut loc la Hodod de ziua Înălțării Domnului. Transportul a fost asigurat de fiica lui George Pop, ce a pus căruțele Curții la dispoziția coriștilor. În 1938, corul a luat parte la sfințirea clopotului de la bisrica ortodoxă din Cehu Silvaniei, iar în 1939 este prezent și dă răspunsurile la slujba sfințirii aceleași biserici. De la această dată corul bisericii, dar și corul satului, a fost preluat de Silaghi Gligor, după el urmând cantorul Pop Gheorghe (1936-1989).

În perioada ocupației hortiste, formația corală din Băsești nu a activat. După aceea încă patru ani va fi condusă de Vasile Robu, iar între 1951-1957 va avea ca dirijor pe Aurel Ghriti. Începând cu 1957 până în 1963 corul este dirijat de învățătorul Aurel Fălăuș.

Din anul 1964, intervine o pauză de mai mulți ani, corul fiind refăcut în 1973 de dirijorul maramureșan Valentin Băințan, având în componență 70 de persoane din rândul țăranilor și intelectualilor.

Încă din 1973, corul e condus de Ambrozie Pop din localitate. În februarie 1977, corul din Băsești, condus de acest fiu al satului, participă la sărbătorirea centenarului independenței de stat a României, iar în noiembrie 1977 cântă la dezvelirea bustului marelui luptător național George Pop.

În jurul anului 1980, corul s-a dezmembrat, dispărând ultima formație tradițională din zona Codrului.

În schimb, corul bisericesc și-a continuat activitatea, fiind dirijat de cantorul Pop Gheorghe. Cu talentul său poetic de excepție, cu vocea melodioasă și cu o charismă dirijorală admirabilă acest iscusit dirijor bisericesc a împodobit decenii cântarea de la strană și a condus corul, reușind să creeze o ambianță cerească în lăcașul de închinare. De la trecerea sa în veșnicie, locul acestia a fost de cantorul Buga Ilie.

După câteva decenii de inactivitate, în 2023, Corului Plugarilor din Băsești a renăscut sub bagheta dirijorală a lui Marius Remeș.

Sursă documentare: “ Băseștiul și ilustrul său bărbat George Pop” - Irineu Pop-Bistrițeanul, Arhiepiscop de Alba Iulia.

Înmormântarea lui George Pop de Băsești...

La 26 februarie 1919, are loc slujba înmormântării. Zvonul morții celui mai popular bărbat din partea locului se răspândește cu iuțeala fulgerului, iar bolșevicii unguri au dat de știre că la înmormântare vor fi și ei de față. După primul dangăt al clopotului, hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei lui George Pop. Ferestrele salonului unde se afla catafalcul celui dintâi cetățean al Transilvaniei dezrobite se cutremură de ropotul puștilor și al mitralierelor vrăjmașe. Când sicriul e scos afară în curte, gloanțele șuieră pe la urechile tuturor. E o minune că ele nu ating pe nimeni și nu fac nicio victimă! Un semn al lui Dumnezeu că el e cu cei ce se adună în numele Lui. Preoții, văzând în ce împrejurări au să-l prohodească, reduc rugăciunile și cântările, iar la îndemnul părintelui paroh, răposatul este dus la biserica satului și de acolo la cimitir, transportat pe un car țărănesc, împodobit cu cetini de brad și tras de șase boi, simbolizând simplitatea patriarhală și hărnicia neobosită a acestui mare gospodar.

Sus, pe deal, la locul de odihnă veșnică, se citesc cele din urmă rugăciuni de dezlegare preoțească, iar corul plugarilor din Băsești cântă duios:” Plâng și mă tânguiesc.” Nu e ochi nemuiat în lacrimi. Între salve și detunături puternice, așa cum îi cursese și viața, se așează în pământ rămășițele marelui luptător, badea George. El își doarme somnul de veci, alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

George Pop de Băsești, 105 ani de la trecerea în eternitate. Comemorare la Liceul Teoretic „George Pop de Băsești” din Satu Mare

Azi, 23 februarie 2024 am onorat invitația de a vorbi elevilor de la Liceul Teoretic „George Pop de Băsești” din Satu Mare, ajutat de imagini prezentate în Power Point, la 105 ani de la trecerea în eternitate a patronului spiritual al instituției, despre legăturile acestuia cu județul Satu Mare.

Și, prima legătură ar fi, desigur, faptul că mama sa era născută în familia nobiliară Papp de Turț. Apoi, am subliniat faptul că între George Pop de Băsești și dr. Vasile Lucaciu s-a constituit o relație întărită de faptul că au luptat neînfricați pe frontul emancipării naționale. Mai mult decât atât, faptul că „Badea Gheorghe” a fost naș al mai multor copii ai „Leului de la Șișești” vine să dovedească înrudirea spirituală și legătura umană dintre cei doi corifei ai luptei naționale.

O personalitate născută la Unimăt, care a avut șansa să-i fie îndeaproape lui George Pop de Băsești, a fost protopopul greco-catolic Antoniu Băliban, secretar personal al acestuia vreme de aproape 20 de ani.

Nu a fost uitată nici perioada petrecută la școala de la Băsești de către Dariu Pop, dascălul care a făcut istorie în perioada interbelică la Satu Mare. Vorbind despre învățători, am amintit de premiile anuale pe care George Pop le oferea dascălilor merituoși. Un obicei, încă unul, pierdut azi în negura uitării...

De asemenea, am subliniat rolul jucat de George Pop de Băsești la înființarea Despărțământului Sătmar al „Astrei”.

Am prezentat elevilor și cele două ediții ale cărții despre George Pop de Băsești scrisă de către Ioan Georgescu în anul 1935, cu ocazia aniversării centenarului nașterii marelui patriot.

În încheierea evenimentului, am făcut o invitație tuturor elevilor să calce pragul Bibliotecii Județene Satu Mare, unde au ocazia să găsească și alte surse bibliografice referitoare la personalitatea celui comemorat în 23 februarie, George Pop de Băsești.

Subliniind faptul că „povestea merge mai departe”, am anunțat că Duminică, 25 februarie 2024, George Pop de Băsești va fi omagiat acasă, în localitatea unde a văzut lumina zilei, prilej de aniversare a unui an de la reînființarea „Corului plugarilor”. Deși, plugarii de azi, sunt ai altor vremi, amintirea acelor realizări, toate vegheate de „badea George”, trebuie să rămână neșterse!

Mulțumim organizatorilor, conducători și cadre didactice de la Liceul Teoretic „George Pop de Băsești”, doamnei director Mihaela Sălceanu, pentru oportunitatea de a fi părtași la această sărbătoare și vă așteptăm cu drag la Biblioteca Județeană Satu Mare!

dr. Viorel Câmpean

Sursa: https://www.facebook.com/viorel.campean.9

Comemorarea a 105 ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești

Astăzi, 23 februarie 2024, se împlinesc 105 de ani de la trecerea la Domnul a marelui om politic George Pop de Băsești (1835-1919), lider al mișcării memorandiste din Transilvania, președinte al Partidului Național Român și președintele Marii Adunări Naționale de la Alba. Dumnezeu Să-l ierte și Să-l odihnească în pace!

Rămân memorabile cuvintele spuse călugărului Leon Man, care l-a întrebat cum de s-a încumetat să plece la Alba Iulia, la o vârstă atât de înaintată, pe aşa vreme şi vremuri: "- Cum să n-o fac, nepoate, când după ziua asta aştept de optzeci de ani? Am venit, chiar dacă această cale m-ar costa viaţa, căci de acum pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic şi eu ca dreptul Simion din Scriptură: Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace!".

Umbra lui ”Badea" George dulce nume în care există o notă de iubire și încredere cum n-a mai avut-o altul, m-a acoperit în vremurile tulburi cu învățăminte de lăsat moștenire, cu pilde despre o viață dedicată trup şi suflet neamului românesc.

George Pop de Băsești, un om providențial ce și-a iubit Patria și Neamul, luptând împotriva celor ce s-au înfipt ca ploșnițele în sângele românesc, pentru ca dreptatea și adevărul să răsară ca soarele, a văzut lumina zilei pe 1 august 1835, în comuna Băsești, o localitate situată în partea de sud-vest a județului Maramureș, atestată în documente din 1391. El a fost descendentul unei familii nobiliare, posesoare a unei moșteniri de o sută de iugăre, fiu al lui Petre Pop de Băsești și al Susanei Pop de Turț.

Până în 1846 a fost elev la școla din satul natal, după care a urmat liceul din Baia Mare, iar din 1852 liceul cezaro – crăiesc din Oradea. La 26 iunie 1854, George Pop trece cu succes bacalaureatul și intră ca student la Academia de Drept din Oradea. El alege știința dreptului convins că mișcarea națională a românilor are nevoie de specialiști în materie legislativă pentru a demasca legile antinaționale votate de Parlamenul de la Budapesta, însă împrejurările timpului nu i-au permis să termine studiile fiind mobilizat în armata, în 1859.

Întors la vatră în 1860, George Pop va fi ales prim-pretor, apoi judecător la scaunul orfanal, după care la cel comitatens, unde va activa mai mulți ani.

Încă din tinerețe, simțind că nu mai este de actualitate ca “la izvorul fermecat pot bea laolaltă și lupul și mielul” s-a aruncat cu toata energia în lupta pentru cucerirea de drepturi politice și de afirmare a națiunii române.

În 1860, se căsătorește cu Maria Loșonți, descendentă din viță nobilă, o femeie fidelă, iubitoare, devotată căminului ei intim, ce ține cu toata inima la onoarea familiei. Dumnezeu i-a binecuvântat cu doi copii Maria-Carolina, moartă la un an, și Elena–Gheorghina(1860-1940), militantă culturală și feminista binecunoscută în epocă.

Învățăturile de bun-simț ale părinților, de corectitudine, de dreptate și de judecată îl îmbogăți încă din copilarie pe George. De la ei învățase că nu are voie să părăsească cărările dreptății, bunătatea și adevărul. Sămânța credinței fusese așternută sub “brazda”minții tot de ei: cerându-i să se încreadă în Domnul și să-L recunoască în toate căile sale. Sfaturile lor sănătoase și chibzuința izvorâtă din acestea, l-au ferit de calea nelegiuirilor, călăuzindu-i pașii pe calea înțelepciunii.

Începând cu 1866, participa la diferite manifestări și acțiuni organizate de “ASTRA”-Asociațiune înființată pentru ridicarea conștiinței naționale, prin culturalizarea românilor, convins fiind că dezideratele naționale pot fi înfăptuite prin acțiunile de luminare ale poporului. George Pop de Băsești a devenit unul din marii sprijinitori ai societăților culturale ale românilor din Transilvania, începând cu cele studențești “,Iulia”, “Junimea” şi terminând cu “reuniunile” femeilor de la Brașov și Sălaj, colaborând cu ziariști și oameni de cultură de la publicații de prestigiu cum ar fi:”Tribuna”,”Gazeta Transilvaniei” și ”Observatorul”.

În condițiile legii școlare din 1879, George Pop a creat școli în limba română, demonstrând rolul decisiv al limbii naționale în supraviețuirea poporului român, subliniind preeminența factorului lingvistic în fața celui etnic, arătând că limba este un giuvaer mai prețios decât viața însăși. În acea perioadă, românii din Transilvania se aflau într-o stare politică și socială dezastruoasă, mai ales după instaurarea dualismului austro-ungar, a politicii Vienei imperiale, acest “putregai de pudră și parfum” a săvârșit a treia mare trădare a poporului român, după ce l-a trădat pe Horea, apoi pe Iancu…Ales deputat în Parlamentul maghiar, în 1872, desfășoară o luptă aprigă pentru dezrobirea națională timp de 9 ani, susținând cu mult patos setea de dreptate a românilor. La 9 august 1880, George Pop a propus într-o conferinţă ţinută la Turda unirea tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria într-un singur partid naţional. În urma acestei propuneri s-a convocat pe 17 octombrie 1880 o conferinţă alcătuită din 30 de fruntaşi români din Transilvania şi Ungaria, care au decis convocarea Conferinţei Naţionale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naţionale româneşti din Ungaria şi unirea acestora sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria.

George Pop de Băsești a fost un nobil generos, ctitor de cultură, sprijinitor al ţărănimii, al orfanilor și văduvelor, un luptător neobosit pentru emancipare națională a românilor. El se contopea afectiv cu năzuințele consătenilor săi, susținând că țăranii sunt un puternic element de consolidare a unui popor, încât Nicolae Iorga, oaspete al lui badea George, ]n 1906, îl considera un “voievod de obști și oști tărănești”. Fiind un bun cunoscător al științei agricole, a împărtășit experiența în lucrarea “Economia cîmpului”. Mai-mult, în 1914, întemeiază prin testament “Fundația George Pop de Basești și fiica lui Elena”, care avea scopul de a înființa școli de agricultură pentru copiii de la sate, cei mai merituoși învățăcei urmând să primească animale și unelte de muncă, iar dascălii lor susținere materială.

George Pop a crezut, asemenea prietenului Kogălniceanu, că “țăranii sunt însăși țara”. El a fost și un slujitor al creștinismului. A înălțat biserica din satul său și din localitatea Băița de sub Codru și și-a lăsat prin testament toata averea Preaveneratului Capitlu Mitropolitan Greco-catolic de la Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj.

Credința în Cel de Sus i-a dat înțelepciune și putere patriarhului nației; Sub protecția Ei, se lăsase stăpânit de un vis: cel de a face dreptate. Visul său arzător a devenit mai întâi o cauză, apoi o mișcare națională. Zi de zi își întărea credința, stârpind îndoiala ce încerca să-i împăienjenească, uneori, cugetul. El știa că educarea minții este esențială. Cunoștea că sufletul se lărgește prin rugăciune, iar mintea se subțiază prin învățătură, ajutându-l în pledoariile sale din Parlament, când acuza regimul opresiv: ”DACĂ E PĂCAT SĂ ATENTEZI LA VIAȚA UNUI OM, CU ATÂT MAI MARE PĂCAT E SĂ ATENTEZI-CA ÎN CAZUL DE FAȚĂ – LA VIAȚA UNUI NEAM, BA CHIAR A MAI MULTOR NEAMURI.” El era încredințat că “dreptul poate fi suprimat prin forță, niciodată nimicit.”

În 1887, are loc o Conferință Națională la Sibiu în legatură cu întocmirea unui “Memorand”, cu plângerile românilor împotriva situatiei lor grave din punct de vedere social și politic, care să fie prezentat împăratului la Viena.

George Pop de Băsești, condus de înflăcărare și principii, având o capacitate covârșitoare de înțelegere a realității, crezând în victoria dreptului asupra forței, își răscoli sufletul și-și stimula gândurile, având convingerea că întotdeauna conștiința dreptății îi întărește în putere și-I înalța în suflet. Idealul național așezat pe umanitarism, civilizație, libertate și independență îi clarifica obiectivele politice: lupta pentru recâștigarea autonomiei Transilvaniei, dreptul de a folosi limba română în administrație și justiție, revizuirea legii nationalităților și a legii electorale.

La 25-26 martie 1892, a fost definitivat conținutul Memorandumului de la Viena, “MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA ȘI UNGARIA”, document istoric prin care Partidul Național Român protestează energic împotriva sistemului de guvernare impus de Budapesta, în care sunt consemnate toate silniciile și abuzurile la care erau supuși românii din Imperiul Austro – Ungar.

În 26 mai 1892, George Pop de Băsești face parte din delegaţia “celor 300″, iar în urma procesului intentat autorilor Memorandumului, tribunul de la Băsești va fi condamnat alături de alți conducători ai Partidului Național Român. El a urmat ”să-și ispășească păcatul dragostei de neam” în închisorile de la Seghedin și Vacz, locuri unde și-a întărit credința în idealul național:”Noi luptăm cu arme legale pentru o cauză mare.”

În timpul detenției sale, lui George Pop de Băseşti îi moare soția “de supărare”.

Deși avea 60 de ani la ieșirea din temniță, dispunea de resurse de energie și entuziasm.

Dotat cu tact politic, a contribuit la abolirea sciziunii și la refacerea Partidului Național Român, desființat în urma mișcării memorandiste. În 1902 este ales președinte al PNR, remarcându-se, în special, la 12 octombrie 1918 când a fost elaborată declarația de autodeterminare și despărțire a Transilvaniei de Ungaria, moment decisiv în pregătirea actului final al realizării statului național unitar român. Un moment impresionant prin amploarea și semnificația sa este actul de la 1 Decembrie 1918.

Printre cei 1228 delegați din toată țara a ținut să fie prezent și, bătrânul de vârsta patriarhală, George Pop de Băsești, care, deși bolnav, și-a purtat cu mândrie pe piept eșarfa tricoloră. Ajuns la Alba Iulia, pătruns de emoție, a zis: ”Am venit, chiar dacă această cale m-ar costa viața…”

La Alba Iulia, în istorica cetate a poporului român, la 1 Decembrie 1918, este ales în funcția de președinte al Marii Adunări, subliniind în cuvântul de deschidere “realizarea marelui vis”. La marele praznic național, George Pop de Băsești a avut un discurs memorabil:

«Prea iubiții mei! Onorată adunare a tuturor Românilor din Transilvania, Ungaria și Banat!

Națiunea Română la toate evenimentele mari istorice, în trecut și astfel și astăzi, s-a adunat pentru a decide asupra sorții sale.

În 1848, marele an al sguduirilor și prefacerilor sociale și al scuturării lanțurilor purtate de veacuri, neamul nostru s-a adunat pe Câmpul Libertății de lângă Blaj, ca să-și frângă cătușile iobăgiei.

Acolo, printr-o supraomenească încordare, acest neam a frânt cătușile cari îl țineau legat de glia oligarhilor străini.

Smuls din robia trupească a iobăgiei, poporul românesc din Ardeal și Ungaria a fost silit să continue a trăi într-o nouă iobăgie, cu mult mai dureroasă și mai umilitoare: iobăgia sufletească.

Dușmanii seculari, cari ne-au ținut veacuri de-a-rândul în lanțuri fizice, ne-au ținut, până ieri, înlănțuiți sufletește, înăbușind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc dornic de libertate și cultură națională.

Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le sdrobim astăzi, în această mare adunare națională, a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania, aci, pe pământul stropit cu sângele martirilor Horea și Cloșca.

Vrem să sdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit Stat Românesc.

Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare!

Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru și lucrările noastre!

Salutându-vă cu toată căldura inimei mele, declar Adunarea națională a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania deschisă!»

La 2 decembrie, în ședința ținută la Alba Iulia, a fost ales președinte al Marelui Sfat Național. La sfârșitul ședinței, George Pop de Băsești aduce mulțumiri fierbinți marelui Dumnezeu, apoi încheie cu cuvintele Scripturii: ”Iar acum slobozește, Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut mântuirea neamului meu “, iar vocea bătrânului apostol, întretăiată tot mai mult de suspine, se stinse. Lacrimile-i curgeau din ochii lui înviorați de măreția momentului și plângând el, plângeau cu toții. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea să vadă dezrobirea neamului.

Personalități de elită ale vieții politice și culturale, precum: George Barițiu, Valeriu Braniște, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, Vasile Lucaciu, Ion Rațiu, Vaida-Voievod, Vasile Godiș l-au prețuit și i-au oferit iubirea lor prietenească și edificatoare. Adversarii politici, ca de exemplu,Tisza Kalman, primul–ministru al Ungariei, l-au respectat, gratulându-l: ”Strașnic om ești daco-roman fanatic! Între noi e depărtare ca între cer și pământ. Nu ne vom înțelege niciodată…Vino tu la noi și-ți garantez că nu există demnitate în Ungaria pe care să n-o poți dobândi”. George Pop de Băsești a răspuns: ” De mi-ați da toată Ungaria și tot n-aș trăda cauza cea dreaptă a sărmanului meu popor, care afară de Dumnezeu, de tovarășii mei și de mine , n-are alți apărători împotriva tendințelor voastre de cotropire.”

Conștient că și-a făcut datoria față de neam și mândru că a pecetluit un trecut de nădejdi și strădanii, părășeste cetatea Bălgradului, mulțumit, și se întoarce acasă. În drum spre satul său natal, răcind puternic, se îmbolnăvește, iar la 23 februarie 1919 viața i se stinge, moare de apoplexie.

La 26 februarie are loc slujba înmormântării. După primul dangăt al clopotului, hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei eroului nostru. La îndemnul părintelui paroh, răposatul este dus la biserica satului, iar de acolo la cimitir, transportat pe un car țărănesc, împodobit cu cetini de brad și tras de șase boi, simbolizând simplitatea patriarhală și hărnicia neobosită a acestui mare gospodar.

El își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul memorial “George Pop de Băsești”, în conacul ce a aparținut tribunului Unirii.

Pâna în 1940, casa a fost locuită de fiica sa Elena Pop Longin și sotul său, Francisc Hossu Longin. Naționalizată, în 1948, a servit ca sediu CAP și magazie de cereale.

Pe terenul donat de George Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma, pe dealul Viei Doamnei, a fost înălțată mănăstirea greco-catolică din Băseşti, cu două hramuri “Sfântul Gheorghe”și "Adormirea Maicii Domnului", sfinţită în anul 2005.

Este absolut necesar pentru generația tânără, și nu numai pentru ea, să cunoască, să afle și să transmită mai departe cine a fost și ce a făcut acest Mare patriot al neamului românesc, pe nedrept uitat de mulți.

Închei această evocare despre patriarhul cauzei românești, George Pop de Băsești, folosind cuvintele poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “Înfățișarea lui impunea un aspect de demnitate și curățenie morală, împrumutând frământărilor dimprejur o haină de vetustitate severă, legându-ne de continuitatea aspirațiilor din vechime și dându-ne tuturor senzația binefăcătoare că lupta pe care o ducem e perfect legitimă și credințele noastre vin de demult, de foarte departe… E un capitol de istorie în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam!”

105 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești

Sursa foto: Marius IONUȚAȘ

În data de 23 februarie 2024 se împlinesc 105 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești, cel care a prezidat Marea Adunare de la Alba Iulia din anul 1918.

Conștient fiind că și-a făcut datoria față de neam și împlinit de faptul că a pecetluit un trecut plin de nădejdii și strădanii, George Pop de Băsești părăsește cetatea Bălgradului, însoțit de locotenentul Alexandru Chiș din Odești, și se întoarce la Băsești.

În drum spre satul său natal, având de înfruntat un ger cumplit, se îmbolnăvește grav, iar la 23 februarie 1919, viața i se stinge.

Pe piatra sa funerară sunt înscrise cuvintele memorabile de sorginte evanghelică, pe care le rostise la Alba Iulia în faţa Marelui Sfat Naţional: Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace că am văzut slobozirea neamului meu!

A primit din partea națiunii supranumele de badea George, iar poetul Octavian Goga l-a numit Patriarhul cauzei românești, pentru că și-a dedicat întreaga viață cauzei românilor asupriți din Ardeal, motiv pentru care, alături de ceilalți memorandiști, ajunge pentru o perioadă de timp în închisoarea din Vacz. Luptele, pe care le-a purtat, și idealurile, pentru care a trăit, au fost încununate cu succes prin unirea cu Țara-Mamă din data de 1 Decembrie 1918.

Preotul și istoricul Zenovie Pâclișanu, membru al Academiei Române din anul 1919, într-un panegiric scris la adresa figurii lui George Pop, pe care-l publică în ziarul „Sălajul” în anul 1923, amintea următoarele: „George Pop de Băsești făcea parte din generația idealistă, entuziastă, crescută în ideologia de romanitate pură, de mândrie și având eroic a lui Klein, Șincai și Petru Maior, o generație care era veșnic cu gândul la strălucirea Romei vechi, leagănul originei noastre [...]. N-are decât să străbată cineva cu răbdare și înțelegere publicațiile acestui timp, să urmărească activitatea fruntașilor de atunci, pentru a vedea cu câtă dragoste de neam, cu cât interes față de nevoile lui și cu câtă ambiție de adevărați „senatori” munceau, luptau, scriau și discutau oamenii aceia, cari ne-au dat aproape toate instituțiile moderne de cultură națională, cu ajutorul cărora am putut ajunge unde suntem azi”.

De asemenea, savantul Nicolae Iorga prezintă marele exponent al Unirii Transilvaniei cu Țara-Mamă prin următoarele cuvinte publicate în lucrarea „Oameni cari au fost”, tipărită în anul 1935: „A fost bătrânul nației... Tocmai fiindcă este acolo (în Ardeal) o așa mare și mândră oaste de țărani, îi trebuia Voievodului obștile – și oștile – țărănimii celei vechi, întemeietoare și sprijinitoare de Domnii. Sunt Domni cari nu domnesc, și sunt de aceia cari, fără a sta în scaun de stăpânire, au rost și domnesc între ai lor. Icoană de trecut, garanție morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului, așa a fost, când l-au lăsat să trăiască dușmanii seminției sale, în castelul său care era o căsuță, între țăranii cari îi erau frați, bătrânul G. Pop. Nația l-a numit Badea George. În acest dulce nume, pe care nu a simțit nevoie să-l prefacă potrivit căruntețele lui, este o notă de iubire și de încredere, cum n-a mai avut-o altul”.

Octavian Goga, la rândul său, scria în volumul „Precursorii” din anul 1930, că viața lui George Pop de Băsești s-a topit într-o sumedenie de lupte, pe care le-a dus la bun sfârșit, o viață, de asemenea, plină de însemnătate și simbol: „el s-a stins sub șuierul gloanțelor ungurești, în ceasul în care armata noastră își începuse drumul cuceritor. O viață întreagă de suferinți și amărăciuni și-a avut compensația ei în acele clipe, șeful dezrobiților n-a închis ochii decât atunci când libertatea i-a fluturat pe dinainte zâmbetul fericitor...”.

La 6 mai 1923, poetul și dascălul Petre Dulfu publica în ziarul „Sălajul” în cinstea „Bătrânului Nației”, un poem cu titlul „La mormântul lui George Pop de Băsești”: „Urmașii mândrei Rome... încununați cu spini/ încătușați să fie de-o mână de străini?/ și-n loc ținuți de drumul spre culmile visate?.../ tu nu puteai să suferi această nedreptate!/ un vis hrăneai doar: lanțul, să vezi cum se destramă;/ să-ți vezi unită țara, pe veci, cu Țara mamă...//.

Închei această evocare despre patriarhul cauzei românești, George Pop de Băsești, folosind cuvintele poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “Înfățișarea lui impunea un aspect de demnitate și curățenie morală, împrumutând frământărilor dimprejur o haină de vetustitate severă, legându-ne de continuitatea aspirațiilor din vechime și dându-ne tuturor senzația binefăcătoare că lupta pe care o ducem e perfect legitimă și credințele noastre vin de demult, de foarte departe… E un capitol de istorie în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam!”

Comemorarea a 105 ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești

 

Duminică 25.02.2024, de la 13.00, vă invităm să participați la manifestările prilejuite de împlinirea a 105 ani de la trecere la cele veșnice a lui George Pop de Băsești și un an de la reactivarea Corului Plugarilor din Băsești.

Programul manifestărilor:

13.00-13.30- Depuneri de coroane la bustul lui George Pop de Băsești din centrul comunei;

13.30-14.00- Alocuțiuni;

14.00-15.30- Program artistic susținut de Ansamblul Folcloric " Mugurelul" din Cluj-Napoca, Călușarul de Băsești și Corul Plugarilor.