Un An Nou Fericit!

De Anul Nou, băseștenii, urmașii lui George Pop de Băsești, fac urări pentru a avea noroc, bani şi a fi sănătoşi în următorul an, mergând din casă în casă, respectând datinile străbune.

Sorcova, Pluguşorul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri de Anul Nou, păstrate din moşi-strămoşi.

În prima zi a noului an, se merge cu „Pluguşorul” şi cu „Sorcova”, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

„Pluguşorul” a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit, pe alocuri, de buhaiul care imită mugetul boilor.

De asemenea, o dată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind. Sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe, invocată de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.

Fie ca anul care vine să fie pentru voi o punte spre ceva mai bun, mai luminos! Tot ce vă este de folos să se realizeze şi nimic să nu vă înnoureze „cerul” senin al vieţii! Anul Nou să vă dăruiască sănătate, pace în suflet şi prosperitate!

Crăciun Fericit!

 

Azi, în Ajun de Crăciun, când e ajunul tainei celei mai adânci, vă doresc sărbători cu bine, cu linişte şi cu bucuriile Crăciunului copilăriei!

25 Decembrie e ziua lui Iisus! Să ne bucurăm că îl putem primi, cu speranța că de această dată va fi mai bine și că ne vom ridica peste toate umbrele lumești și vom putea pune mai presus de toate: IUBIREA , VIAȚA și IERTAREA!

Sursa foto: Marius Ionuțaș

Povestea unică de iubire dintre haiducul Codrului și Florica Rogoz…

Despre Vasile Blidaru s-au scris multe cărți. În toate acestea, el e catalogat ca luptător al rezistenței anticomuniste. Indiferent cum au fost descrise faptele haiducului, există o certitudine și anume că Vasile Blidaru a fost împușcat în curtea casei Floricăi Rogoz, ce i-a fost iubită. Ea l-a trădat pentru a-și salva soțul din pușcărie.

Florica a locuit la Huta într- o căsuță mică, lângă pădurea care coboară și azi până în curtea familiei Rogoz. Ea a murit în 1973 și a avut trei copii: Emilia, Liviu și Maria. Fiica Emilia neagă faptul că Vasile Blidaru a fost iubitul mamei sale și, de asemenea, că mama ei nu l-a trădat pe acesta. Totodată, Emilia recunoaște că mama ei se cunoștea cu Blidaru pentru că erau și prieteni de familie, mai ales că soția lui Blidaru era o bună croitoreasă, iar mama ei își cosea straiele la aceasta.

E uluitor faptul că Traian Rogoz, soțul Floricăi, a fost pârât de vecini pentru că a avut în proprietate un cazan de fiert țuică, aspect interzis de regimul comunist, fapt pentru care a fost întemnițat. Când au sosit milițienii, Traian Rogoz a fugit în munți, loc unde a stat ani de zile. El a fost închis în pușcărie nouă ani. Până la prinderea lui Traian, preț de șase luni, Emilia și mama sa au fost reținute la Zalău.

Florica i-a cerut lui Blidaru să nu mai treacă pragul casei, deoarece era în pericol și urmau să aibă de suferit cu toții. Blidaru nu a ascultat-o pe Florica și s-a dus la ea ca să-i mărturisească visul ce prevestea curând un mare necaz. Florica Rogoz l-a certat că vizitat-o din nou, iar când a ieșit din casă a fost împușcat.

În satul Huta, oamenii știau una și bună, Florica Rogoz a trăit ani buni cu Vasile Blidaru, ce i-a fost amant. Mai mult, Blidaru l-ar fi făcut prins pe Traian Rogoz, pentru a putea trăi liniștit cu soția acestuia. Tot consătenii spun că Florica l-ar fi trădat pe Blidaru, deoarece securiștii i-au promis că dacă va ajuta la prinderea acestuia, îl vor eliberă pe Traian. Așa s-a și întâmplat, pentru că după o săptămână de la moartea lui Blidaru, Traian Rogoz a ieșit din pușcărie.

Florica Rogoz a fost o femeie superbă, înaltă și zveltă, cu părul lung pe spate, cu o față care putea oricând eclipsa multe artiste ale vremii, fapt pentru care se putea deduce , cu ușurință, de ce o invidia și o bârfea tot satul și de ce Blidaru nesocotea toate pericolele pentru a fi în preajma ei pentru câteva ore. Singura ființă care ne-ar fi putut spune adevărul a dus cu ea în mormânt secretul acestei povești de iubire, poate chiar mai frumoasă și mai tragică decât faptele de haiducie, povestite din tată în fiu, și rămase nemuritoare în aceste locuri de codru, unde pădurea coboară în taină în curțile caselor, obosită de atâtea amintiri și legende…

Sursa: Iosif Țiproc, "VASILE BLIDARU omul și legenda", apărută la editura "SOLSTIȚIU", în 2006

Dr. Ioan Rațiu (1828- 4 dec. 1902)

 În 4 decembrie1902, a murit dr. Ioan Raţiu, avocat şi om politic transilvănean, unul dintre întemeietorii Partidului Naţional Român, al cărui preşedinte a fost între anii 1892 şi 1902. Lui i-a succedat în fruntea PNR George Pop de Băsești.

Dr. Ioan Rațiu a militant pentru cauza românilor ardeleni, unul dintre liderii mişcării de emancipare naţională. Este cunoscut ca fiind unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania. Prin acesta se contesta modul în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seamă şi dorinţele românilor majoritari în Transilvania. Mișcarea memorandistă este recunoscută ca o acţiune naţională care a condus spre Marea Unire de la 1918. Din cauza Memorandumului i s-a intentat de către autorităţi un proces în anul 1894, fiind condamnat la închisoare împreună cu ceilalţi memorandişti români. A fost eliberat din închisoare în anul 1895. În timpul procesului din anul 1894 a rostit faimoasa frază „Existenţa unui popor nu se discută, ea se afirmă”.

P.S.

Ioan Rațiu a făcut parte din marea familie românească de origine nobiliară Raţiu de Noşlac. S-a născut la 19 august 1828 (la Turda, judeţul Cluj). A fost fiul lui Ioan Raţiu. A fost căsătorit cu Emilia.

A început şcoala primară la Turda şi a continuat-o la Blaj, unde a urmat şi gimnaziul. Liceul l-a urmat la Cluj până în anul 1847, când s-a întors la Blaj şi s-a înscris la Seminarul Teologic greco-catolic. A studiat Teologia la Budapesta, unde l-a surprins izbucnirea revoluţiei paşoptiste din Ungaria.

A revenit în Transilvania şi în anul 1848 a participat la toate cele trei adunări naţionale româneşti de la Blaj. A fost numit tribun (maior) în Legiunea Auraria et Salinae, condusă de prefectul Simion Balint.
A luat parte cu arma în mână la luptele duse în Munţii Apuseni împotriva armatei ungare.

După terminarea revoluţiei paşoptiste şi-a reluat studiile, abandonând însă Teologia şi înscriindu-se la Drept, la Viena. A absolvit facultatea în anul 1854 şi a susţinut doctoratul în anul 1857 la Budapesta. A practicat avocat la Cluj şi la Alba Iulia până în 1860. A deschis ulterior propriul cabinet de avocatură.

A fost ales vicecomite al comitatului Turda, funcţie pe care a deţinut-o până în 1863, când va deveni deputat în Dieta de la Sibiu. A luptat pentru drepturile politice şi naţionale ale românilor din Transilvania. A fost unul dintre semnatarii Pronunciamentului de la Blaj din anul 1868.

A contribuit la fondarea Partidului Naţional Român din Transilvania. Iniţial a adoptat tactica pasivismului faţă de autorităţile austro-ungare, apoi a devenit adept al activismului. A devenit vicepreşedinte şi, ulterior, preşedinte al Partidului Naţional Român.

George Pop de Băsești - Președintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia