Crăciun Fericit!

Azi, în Ajun de Crăciun, doresc tuturor oamenilor, sărbători cu bine, cu linişte şi cu bucuriile Crăciunului copilăriei!

Magica sărbătoare a Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos să ne găsească pe toţi mai buni, mai iubitori, mai smeriţi şi mai aproape de Dumnezeu!

Dăruiţi din toată inima celor amărâţi şi loviţi de soartă şi bunătatea dumneavoastră va fi răsplătită însutit!

"25 Decembrie e ziua lui Iisus! Să ne bucurăm că îl putem primi, cu speranța că de această dată va fi mai bine și că ne vom ridica peste toate umbrele lumești și vom putea pune mai presus de toate: *IUBIREA * VIAȚA * IERTAREA *

E ajunul tainei celei mai adânci...

De ne-am trezi la răsărit cu inima curată cu care am venit pe lume, am putea-o schimba și ar fi o lume mai bună."-Maria A. M-Kästner

”Cred cu adevărat că dacă vom continua să spunem povestea Crăciunului, să cântăm colinde şi să trăim spiritul Crăciunului, vom putea aduce bucurie, fericire şi pace acestei lumi.”-Norman Vincent Peale

"Crăciunul nu este atât deschiderea cadourilor, cât deschiderea inimilor noastre."-Janice Maeditere

"Crăciunul este pătura magică ce ne acoperă, acel ceva atât de intangibil de parcă este un parfum. Poate ţese un val de nostalgii în jurul nostru. Crăciunul poate fi o zi de sărbătoare sau de rugăciune, dar va fi întotdeauna şi o zi de aducere aminte în care ne gândim la tot ce am iubit vreodată..."-Augusta E. Rundel

"Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.”-Calvin Coolidge

"Ce este Crăciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranţă pentru viitor. Este o dorinţă ferventă ca fiecare ceaşcă a vieţii să fie plină de binecuvântări bogate şi eterne şi ca fiecare drum să ducă spre pace!"-Agnes Pharo

"Crăciunul e lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viața care învinge moartea. E ziua când totul s-a schimbat. Istoria s-a rupt în două. Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt.

Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos!"

Să aveți numai bucurii, sănătate și iubire! Crăciun Fericit!

Testamentul lui George Pop de Băsești și al fiicei sale, Elena Hossu Longin

În anul 1914 s-a editat autentic, documentul notarial public, în fața notarului public din Dej, Schelling Otto, unde s-au prezentat George Pop, mare proprietar locuitor în Băsești (Szilagyilzesfalva) și doamna Elena Pop, măritată Hossu Longin, soție de avocat, locuitoare în Deva și domnul Iosif Hossu, canonic, locuitor în Blaj (Balazsfalva), în numele și reprezentantul Capitlului Greco-Catolic de Alba Iulia și Făgăraș cu sediul în Blaj, deputatul dietal Teodor Mihali și avocatul doctor Ioan Cherecheș.

Numitele părți au predat și au cerut să se cuprindă în document următorul contract de donațiune și litere fundaționale.

Elena Pop-Hossu-Longin (26 noiembrie 1862 – 15 mai 1940)

Fiica lui George Pop de Băseşti şi a Mariei, Elena a fost militantă pentru emanciparea femeilor din Transilvania.

După studiile primare făcute la Cluj, Elena Pop este trimisă de tatăl său, în 1873, să studieze la Colegiul „Santa Maria” din Budapesta, condus de o profesoară renumită, Ioana Schreiber. În paralel a luat lecţii de lingvistică, muzică şi a urmat cursuri practice economice.

Membră fondatoare, alături de tatăl său, George Pop de Băseşti, a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (RFRS), ce avea ca motto: „Înaintarea învăţământului poporal şi a industriei de casă cu deosebită privire la sexul femeiesc din comitatul Sălajului” (1880).

În 1882, Elena s-a căsătorit cu avocatul Francisc Hossu-Longin, stabilindu-se la Deva, unde, alături de fruntaşele hunedorene, pune bazele Reuniunii Femeilor Române Hunedorene (1886), pe care o va conduce din 1895 până în 1919, „o punte de aur, care să lege în uniune intimă femeia societăţii inteligente cu fiica din popor a unuia şi aceluiaşi neam”. Sub auspiciile acestei asociaţii au fost organizate cursuri de cusut, croitorie, dantelărie, ţesut, sculptură şi olărit.

În preajma Marii Uniri din 1918, Elena Pop-Hossu-Longin publică Salutul femeilor române: „În aceste clipe mari şi sfinte să uităm trecutul plin de jale şi suferinţe, să uităm sbuciumul sufletelor noastre, să uităm toată urgia de veacuri răbdată şi să ne înălţăm inimile pline de sfânta bucurie către Naţiunea Română, care astăzi prăznuieşte învierea sa la viaţa liberă şi naţională. Din jalea voastră a răsărit minunea mântuirii noastre. Ne închinăm ţie, măreaţă adunare, şi steagului tău sfânt, care e simbolul unirii tuturor Românilor”.

La patru ani de la moartea tatălui său, Elena ridică un monument în cinstea lui, la Băseşti (1923).

Elena Pop s-a implicat în sprijinirea soldaţilor răniţi în războiul de independenţă din 1877, deşi era doat un copil la acea vreme. În vara anului 1877 era în vacanţă, la Băseşti, şi începe campania strângerii de fonduri materiale şi financiare la sfârşitul lunii august. Sub îndrumarea tatălui său, ea a cutreierat satele din zona Băseştiului şi a reuşit să adune suma de 193,60 florini şi 23 lei, care au fost trimişi Iuditei Măcelariu, conducătoarea Centrului de colectare din Sibiu. De aici ajutoarele erau expediate Societăţii de Cruce Roşie din Bucureşti. În paralel cu strângerea de fonduri, Elena Pop a organizat în casa părintească un atelier de preparat scame, care erau folosite la îngrijirea soldaţilor răniţi pe front. Pentru gesturile sale, Elena va fi pe lista puţinelor românce din Ardeal care au fost decorate cu ordinul "Crucea Elisabeta", înfiinţat de către regina Elisabeta a României în timpul râzboiului de independenţă .

Elena Pop-Hossu-Longin continuă până la moarte să lupte pentru obţinerea de drepturi pentru femeile românce, pentru educarea lor. Ea a fost înmormântată în cimitirul din Băseşti, alături de tatăl său.

Întrunirea Marelui Sfat Național la Alba Iulia

La 2 decembrie 1918, a doua zi după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, a avut loc întrunirea Marelui Sfat Național, în conformitate cu articolul al IX-lea al Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia, „pentru conducerea mai departe a afacerilor Națiunii Române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, pentru care avea „toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română, oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiile pe care le află necesare în interesul națiunii”. La ora 9, membrii aleși ai Sfatului s-au întrunit în sala tribunalului din Alba Iulia și și-au ales organele de conducere. În biroul SfatuluiNațional au fost aleși: George Pop de Băsești (președinte), episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu, Teodor Mihali, Andrei Bârseanu (vicepreședinți), Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Ionel Pop, Silviu Dragomir, Ghiță Pop și Iosif Ciser (notari).

A ales apoi un organ reprezentativ cu activitate permanentă, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului, și ținuturilor românești din Ungaria și compus din 15 membri ai Sfatului (zece membri ai Partidului Național Român, doi ai Partidului Social-Democrat și trei independenți), printre care: Iuliu Maniu (președinte și ministru de Interne), Ștefan Cicio-Pop (Armată și Siguranță Publică), Aurel Vlad (Finanțe), Aurel Lazăr (Justiție), Vasile Goldiș (Culte și Instrucțiune Publică), Alexandru Vaida-Voevod (Externe și Presă), Ioan Flueraș (Sănătate și Ocrotiri Sociale), Victor Bontescu (Agricultură și Comerț), Iosif Jumanca (Industrie), Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni în străinătate), Octavian Goga, Ion Suciu, Emil Hațieganu, Romul Boilă, Valeriu Braniște. Consiliul Dirigent, așa cum a hotărât Marele Sfat Național, „va aduce la îndeplinire hotărârile Adunării Naționale, va prelua și va dirigui viața de stat, va îngriji serviciile publice și în acest scop va fi în drept de a ordona și a lua toate măsurile pe care le va găsi necesare”. După ce au fost aleși, membrii Consiliului au depus jurământul de credință în fața episcopului Ion Papp. Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent și-au stabilit sediul la Sibiu

Pentru delegația care trebuia să plece la București să prezinte regelui Ferdinand I și guvernului Brătianu rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia au fost desemnați Miron Cristea, Iuliu Hossu, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod și Caius Brediceanu.