George Pop de Băsești - 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a Bătrânului Nației

George Pop de Băsești

– icoană pentru trecut, garanție morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului –

100 de ani de la trecerea la cele veșnice a Bătrânului Nației

În data de 23 februarie 2019 s-au împlinit 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești, cel care a prezidat Marea Adunare de la Alba Iulia din anul 1918. Conștient fiind că și-a făcut datoria față de neam și împlinit de faptul că a pecetluit un trecut plin de nădejdii și strădanii, George Pop de Băsești părăsește cetatea Bălgradului, însoțit de locotenentul Alexandru Chiș din Odești și se întoarce la Băsești. În drum spre satul său natal, având de înfruntat un ger cumplit, se îmbolnăvește grav, iar la 23 februarie 1919, viața i se stinge. Pe piatra sa funerară sunt înscrise cuvintele memorabile de sorginte evanghelică, pe care le rostise la Alba Iulia în faţa Marelui Sfat Naţional: Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace că am văzut slobozirea neamului meu!

A primit din partea națiunii supranumele de Badea George, iar poetul Octavian Goga l-a numit Patriarhul cauzei românești, pentru că și-a dedicat întreaga viață cauzei românilor asupriți din Ardeal, motiv pentru care, alături de ceilalți memorandiști, ajunge pentru o perioadă de timp în închisoarea din Vacz. Luptele, pe care le-a purtat, și idealurile, pentru care a trăit, au fost încununate cu succes prin unirea cu Țara-Mamă din data de 1 decembrie 1918.

La împlinirea unui secol de la moartea celui care a prezidat Unirea de la 1 decembrie 1918, pentru toate veacurile pecetluită, duminică, 24 februarie a.c., a avut loc comemorarea marelui bărbat al neamului, George Pop de Băsești. La eveniment au participat numeroși oameni de cultură, profesori, cercetători, de asemenea domnul Ioan Călăuz, primar al localității Băsești, precum și primarii din localitățile învecinate. Consiliul Județean Maramureș a fost reprezentat de domnul Ioan Doru Dăncuș – vicepreședinte al Consiliului Județean Maramureș.

Evenimentul a debutat prin celebrarea Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Vasile Bizău la biserica mănăstirii ,,Adormirea Maicii Domnului” din Băsești, biserică ridicată pe terenul donat Bisericii Greco-Catolice de George Pop. Alături de Preasfinția Sa au concelebrat părintele can. Emil Gîrboan – protopop de Baia Mare, părintele Gabriel Beșkid – preot al Mănăstirii din Băsești, părintele Daniel Pop – preot la biserica greco-catolică din satul Băsești și numeroși preoți veniți la sărbătoarea Băseștiului.

În cuvântul de învățătură, pornind de la evanghelia zilei, a Fiului Risipitor, Preasfințitul Părinte Vasile Bizău a evidențiat chipul patern și iubitor al lui Dumnezeu pe care Isus îl predică. Un chip al lui Dumnezeu milostiv și iubitor care așteaptă și se bucură de cel care se întoarce, dar în același timp și suferă pentru cel care se îndepărtează. Este o suferință a Tatălui pe care o experimentează orice părinte. Această experiență a omului ne descoperă că și Dumnezeu suferă pentru cei care se îndepărtează de El, dar în același timp se și bucură de cei care se regăsesc pe ei înșiși. Pilda Fiului Risipitor este cea de-a treia pildă pe care Isus o spune pentru a sublinia bucuria Tatălui: Se cuvenea să ne bucurăm, spune Tatăl pentru că acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat.

După Sfânta Liturghie s-a oficiat slujba parastasului și s-au depus coroane de flori la bustul lui George Pop, ridicat în fața primăriei din localitatea Băsești. Evenimentul s-a încheiat cu o serie de activități culturale susținute de elevii școlii din localitate.

Panegiric

Preotul și istoricul Zenovie Pâclișanu, membru al Academiei Române din anul 1919, într-un panegiric scris la adresa figurii lui George Pop, pe care-l publică în ziarul „Sălajul” în anul 1923, amintea următoarele: „George Pop de Băsești făcea parte din generația idealistă, entuziastă, crescută în ideologia de romanitate pură, de mândrie și având eroic a lui Klein, Șincai și Petru Maior, o generație care era veșnic cu gândul la strălucirea Romei vechi, leagănul originei noastre [...]. N-are decât să străbată cineva cu răbdare și înțelegere publicațiile acestui timp, să urmărească activitatea fruntașilor de atunci, pentru a vedea cu câtă dragoste de neam, cu cât interes față de nevoile lui și cu câtă ambiție de adevărați „senatori” munceau, luptau, scriau și discutau oamenii aceia, cari ne-au dat aproape toate instituțiile moderne de cultură națională, cu ajutorul cărora am putut ajunge unde suntem azi”.

De asemenea, savantul Nicolae Iorga prezintă marele exponent al Unirii Transilvaniei cu Țara-Mamă prin următoarele cuvinte publicate în lucrarea „Oameni cari au fost”, tipărită în anul 1935: „A fost bătrânul nației... Tocmai fiindcă este acolo (în Ardeal) o așa mare și mândră oaste de țărani, îi trebuia Voievodului obștile – și oștile – țărănimii celei vechi, întemeietoare și sprijinitoare de Domnii. Sunt Domni cari nu domnesc, și sunt de aceia cari, fără a sta în scaun de stăpânire, au rost și domnesc între ai lor. Icoană de trecut, garanție morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului, așa a fost, când l-au lăsat să trăiască dușmanii seminției sale, în castelul său care era o căsuță, între țăranii cari îi erau frați, bătrânul G. Pop. Nația l-a numit Badea George. În acest dulce nume, pe care nu a simțit nevoie să-l prefacă potrivit căruntețele lui, este o notă de iubire și de încredere, cum n-a mai avut-o altul”.

Octavian Goga, la rândul său, scria în volumul „Precursorii” din anul 1930, că viața lui George Pop de Băsești s-a topit într-o sumedenie de lupte, pe care le-a dus la bun sfârșit, o viață, de asemenea, plină de însemnătate și simbol: „el s-a stins sub șuierul gloanțelor ungurești, în ceasul în care armata noastră își începuse drumul cuceritor. O viață întreagă de suferinți și amărăciuni și-a avut compensația ei în acele clipe, șeful dezrobiților n-a închis ochii decât atunci când libertatea i-a fluturat pe dinainte zâmbetul fericitor...”.

La 6 mai 1923, poetul și dascălul Petre Dulfu publica în ziarul „Sălajul” în cinstea „Bătrânului Nației”, un poem cu titlul „La mormântul lui George Pop de Băsești”: „Urmașii mândrei Rome... încununați cu spini/ încătușați să fie de-o mână de străini?/ și-n loc ținuți de drumul spre culmile visate?.../ tu nu puteai să suferi această nedreptate!/ un vis hrăneai doar: lanțul, să vezi cum se destramă;/ să-ți vezi unită țara, pe veci, cu Țara mamă...//.

Biroul eparhial de presă

Sursa:  http://episcopiamm.ro/index.php/stiri/protopopiate-parohii/item/1156-george-pop-de-basesti-100-de-ani-de-la-trecerea-la-cele-vesnice-a-batranului-natiei?fbclid=IwAR1hJNezsqyPPa6TK3wPtgll82SsUMyjt7_dV4EB2-65PwEyneo7CBD8XgU

În urmă cu un secol...

Miercuri, 26 februarie 1919, pentru locuitorii satului Băsești, dar și pentru cei ce l-au iubit pe Badea George, a fost o zi tristă, de doliu, momentul înmormântării lui George Pop de Băsești.

Zvonul morții celui mai popular bărbat din partea locului se răspândește cu iuțeala fulgerului, iar bolșevicii unguri au dat de știre că la înmormântare vor fi și ei de față. După primul dangăt al clopotului, hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei unde se afla trupul neînsuflețit. Ferestrele salonului unde se afla catafalcul celui dintâi cetățean al Transilvaniei dezrobite, se cutremură de ropotul puștilor și al mitralierelor vrăjmașe. Când sicriul e scos afară în curte, gloanțele șuieră pe la urechile tuturor. E o minune că ele nu ating pe nimeni și nu fac nicio victimă! Un semn al lui Dumnezeu că el e cu cei ce se adună în numele Lui. Preoții, văzând în ce împrejurări au să-l prohodească, reduc rugăciunile și cântările, iar la îndemnul părintelui paroh, răposatul este dus la biserica satului și de acolo la cimitir, transportat pe un car țărănesc, împodobit cu cetini de brad și tras de șase boi, simbolizând simplitatea patriarhală și hărnicia neobosită a acestui mare gospodar.

Sus, pe deal, la locul de odihnă veșnică, se citesc cele din urmă rugăciuni de dezlegare preoțească, iar corul plugarilor din Băsești cântă duios: "Plâng și mă tânguiesc." Nu e ochi nemuiat în lacrimi. Între salve și detunături puternice, așa cum îi cursese și viața, se așează în pământ rămășițele marelui luptător. El își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

Închei această evocare cu versurile lui Petre Dulfu:

“Acum, al tău trup doarme, jos, somnul veșniciei,

Ți sufletul, la Domnul, ți-e în culmea bucuriei!

Că n-ai luptat zadarnic, atâta, pe pământ,

Și nu-nzadar hrănit-ai un vis așa de sfânt!

Norocul cel mai mare ți-a fost pe lume scris:

Să-ți vezi, în clipa morții, cu ochii scumpul vis!”

Comemorare George Pop de Băsești - 100 de ani de la trecerea la cele veșnice...

Primăria comunei Băsești, în colaborare cu Consiliul Județean Maramureș, a organizat  duminică, 24 februarie 2019,  manifestări prilejuite de comemorarea a 100 de ani de la moartea lui George Pop de Băsești.

Programul manifestărilor a început  la 10.30  cu Sfânta Liturghie la Mănăstirea Greco-Catolică “Adormirea Maicii Domnului”, de pe dealul Viei Doamnei. La 12.30  a avut loc lansarea proiectului de reabilitare a Casei Memoriale "George Pop de Băsești", apoi la  13.00 depuneri de coroane  la bustul lui George Pop de Băsești, iar, în final,  de la 13.30, a avut loc  un  program artistic și agapă frățească la Căminul Cultural Băsești.

La mormântul lui George Pop de Băsești

6 mai 1923

                                   de Petre Dulfu

Ca un stejar ce veacuri cu vifore-a luptat

Pe-o culme sus...și-odată, de-un vifor, e culcat;

În țărână zaci azi și tu, culcat de-a morții coasă,

Dup-o viață lungă și-atât de viforoasă!...

O! scumpe "BADE GEORGE"!...o muncă ne-ntreruptă

Ți-a fost pe lume viața! și-o necurmată luptă!

Lucrai cu hărnicie a ta moșie-ntinsă,

Scoțând din bulgări aur...Nu pentru tine însă!

Ci ca să ai de unde să faci la alții bine,

S-alini-măcar în parte- a Neamului suspine...

Durerea celor care în lanț păreau că mor,

Era și-a ta durere...mai mult decât a lor!

Urmașii mândrei Rome...încununați cu spini?...

Încătușați să fie de-o mână de străini?...

Și-n loc ținuți din drumul spre culmile visate?...

Tu nu puteai să suferi această nedreptate!

Un vis hrăniai doar: lanțul, să vezi cum se destramă;

Să-ți vezi unită țara, pe veci, cu "ȚARA" mamă!...

Și visu-acesta falnic te stăpânia mereu,

Pe câmp la lucru, ziua...și noaptea-n cuibul țău!...

Ori când suna chemarea, căminul îți lăsai;

Și, pentru Neam, la luptă înflăcărat porniai.

Erai mereu în fruntea falangei ce lupta

Și da la toți tărieînflăcărarea ta!

Tu n-ai gustat odihnă și pace-o zi, sub soare!

Tu n-ai vrut, pentru tine, măriri amăgitoare!

Doar pentru Neam trăit-ai...Și chiar presimțiși,

Că ai să-ți dai suflarea: la Neam doar te gândiși!

Voind să-i  fii un sprijin puternic, în vecie

Lui, danie făcut-ai întreaga-ți avuție!

Acum, al tău trup doarme, jos, somnul veșniciei,

Ți sufletul, la Domnul, ți-e în culmea bucuriei!

Că n-ai luptat zadarnic, atâta,  pe pământ,

Și nu-nzadar hrănit-ai un vis așa de sfânt!

Norocul cel mai mare ți-a fost pe lume scris:

Să-ți vezi, în clipa morții, cu ochii scumpul vis!...

Te-ai dus!...dar amintirea-ți, cât lumea va trăi!

Românii, toți, cu cinste, în veci te-or pomeni!...

Și-n veci din slăvi albastre, vedea-vei fericit:

Cum Neamul-pentru care atât te-ai străduit-

Mereu nainte merge, de steaua lui condus,-

Se-nalță, printre neamuri mai sus!...și tot mai sus

In memoriam Badea George

Astăzi, 23 februarie 2019, se împlinesc 100 de ani de la trecerea la Domnul a marelui om politic George Pop de Băsești (1835-1919) - lider al mișcării memorandiste din Transilvania, președinte al Partidului Național Român și președintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.

Rămân memorabile cuvintele spuse călugărului Leon Man, care l-a întrebat cum de s-a încumetat să plece la Alba Iulia,  la  o  vârstă atât de înaintată, pe aşa vreme şi vremuri:      "-Cum m să n-o fac, nepoate, când după ziua asta aştept de optzeci de ani? Am venit, chiar dacă această cale m-ar costa viaţa, căci de acum pentru mine nu mai rămâne alta decât să zic şi eu ca dreptul Simion din Scriptură: Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău în pace".

Este absolut necesar pentru generația tânără, și nu numai pentru ea, să cunoască, să afle și să transmită mai departe cine a fost și ce a făcut acest mare patriot al neamului românesc, pe nedrept uitat de mulți.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

George Pop de Băsești(1835-23 februarie 1919)

În urmă cu o sută de ani, își dădea ultima suflare, trecând din lumea cu dor în cea fără de dor, George Pop de Băsești.

Fiind un om providențial ce și-a iubit Patria și Neamul, luptând pentru ca dreptatea și adevărul să răsară ca soarele, George Pop de Băsești a văzut lumina zilei pe 1 august 1835, în comuna Băsești, o localitate situată în partea de sud-vest a județului Maramureș. El a fost descendentul unei familii nobiliare, posesoare a unei moșteniri de o sută de iugăre, fiu al lui Petre Pop de Băsești și al Susanei Pop de Turț.

Până în 1864 a fost elev la școla din satul natal, după care a urmat liceul din Baia Mare, iar din 1852 liceul cezaro – crăiesc din Oradea. La 26 iunie 1854, George Pop trece cu succes bacalaureatul și intră ca student la Academia de Drept din Oradea. El alege știința dreptului fiind convins că mișcarea națională a românilor are nevoie de specialiști în materie legislativă pentru a demasca legile antinaționale votate de Parlamentul de la Budapesta.

Încă din tinerețe, simțind că nu mai este de actualitate ca “la izvorul fermecat pot bea laolaltă și lupul și mielul” s-a aruncat cu toata energia în lupta pentru cucerirea de drepturi politice și de afirmare a națiunii române.

Începând cu 1866, participa la diferite manifestări și acțiuni organizate de “ASTRA”-Asociațiune înființată pentru ridicarea conștiinței naționale, prin culturalizarea românilor, convins fiind că dezideratele naționale pot fi înfăptuite prin acțiunile de luminare ale poporului. George Pop de Băsești a devenit unul din marii sprijinitori ai societăților culturale ale românilor din Transilvania, începând cu cele studențești “,Iulia”, “Junimea” şi terminând cu “reuniunile” femeilor de la Brașov și Sălaj, colaborând cu ziariști și oameni de cultură de la publicații de prestigiu cum ar fi:”Tribuna”, ”Gazeta Transilvaniei” și ”Observatorul”.

În condițiile legii școlare din 1879, George Pop a creat școli în limba română, demonstrând rolul decisiv al limbii naționale în supraviețuirea poporului român, subliniind preeminența factorului lingvistic în fața celui etnic, arătând că limba este un giuvaer mai prețios decât viața însăși. În acea perioadă, românii din Transilvania se aflau într-o stare politică și socială dezastruoasă, mai ales după instaurarea dualismului austro-ungar, a politicii Vienei imperiale, acest “putregai de pudră și parfum” a săvârșit a treia mare trădare a poporului român, după ce l-a trădat pe Horea, apoi pe Iancu…

Ales deputat în Parlamentul maghiar, în 1872, desfășoară o luptă aprigă pentru dezrobirea națională timp de 9 ani, susținând cu mult patos setea de dreptate a românilor. La 9 august 1880, George Pop a propus într-o conferinţă ţinută la Turda unirea tuturor românilor din Transilvania şi Ungaria într-un singur partid naţional. În urma acestei propuneri s-a convocat pe 17 octombrie 1880 o conferinţă alcătuită din 30 de fruntaşi români din Transilvania şi Ungaria, care au decis convocarea Conferinţei Naţionale de la Sibiu din anul 1881, ce a decretat solidaritatea partidelor naţionale româneşti din Ungaria şi unirea acestora sub numele de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria.

George Pop de Băsești a fost un nobil generos, ctitor de cultură, sprijinitor al ţărănimii, al orfanilor și văduvelor, un luptător neobosit pentru emancipare națională a românilor. El se contopea afectiv cu năzuințele consătenilor săi, susținând că țăranii sunt un puternic element de consolidare a unui popor, încât Nicolae Iorga, oaspete al lui Badea George, îl considera un “voievod de obști și oști tărănești”. Fiind un bun cunoscător al științei agricole, a împărtășit experiența în lucrarea “Economia cîmpului”. Mai-mult, în 1914, întemeiază prin testament “Fundația George Pop de Basești și fiica lui Elena”, care avea scopul de a înființa școli de agricultură pentru copiii de la sate, cei mai merituoși învățăcei urmând să primească animale și unelte de muncă, iar dascălii lor susținere materială.

George Pop a crezut, asemenea prietenului Kogălniceanu, că “țăranii sunt însăși țara”. El a fost și un slujitor al creștinismului. A înălțat biserica din satul său și din localitatea Băița de sub Codru și și-a lăsat prin testament toata averea Preaveneratului Capitlu Mitropolitan Greco-catolic de la Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj.

Credința în Cel de Sus i-a dat înțelepciune și putere patriarhului nației; Sub protecția Ei, se lăsase stăpânit de un vis: cel de a face dreptate. Visul său arzător a devenit mai întâi o cauză, apoi o mișcare națională. Zi de zi își întărea credința, stârpind îndoiala ce încerca să-i împăienjenească, uneori, cugetul. El știa că educarea minții este esențială. Cunoștea că sufletul se lărgește prin rugăciune, iar mintea se subțiază prin învățătură, ajutându-l în pledoariile sale din Parlament, când acuza regimul opresiv: ”DACĂ E PĂCAT SĂ ATENTEZI LA VIAȚA UNUI OM, CU ATÂT MAI MARE PĂCAT E SĂ ATENTEZI-CA ÎN CAZUL DE FAȚĂ – LA VIAȚA UNUI NEAM, BA CHIAR A MAI MULTOR NEAMURI.” El era încredințat că “dreptul poate fi suprimat prin forță, niciodată nimicit.”

În 1887, are loc o Conferință Națională la Sibiu în legatură cu întocmirea unui “Memorand”, cu plângerile românilor împotriva situației lor grave din punct de vedere social și politic, care să fie prezentat împăratului la Viena.

George Pop de Băsești, condus de înflăcărare și principii, având o capacitate covârșitoare de înțelegere a realității, crezând în victoria dreptului asupra forței, își răscoli sufletul și-și stimula gândurile, având convingerea că întotdeauna conștiința dreptății îi întărește în putere și-I înalța în suflet. Idealul național așezat pe umanitarism, civilizație, libertate și independență îi clarifica obiectivele politice: lupta pentru recâștigarea autonomiei Transilvaniei, dreptul de a folosi limba română în administrație și justiție, revizuirea legii nationalităților și a legii electorale.

La 25-26 martie 1892, a fost definitivat conținutul Memorandumului de la Viena, “MEMORANDUL ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA ȘI UNGARIA”, document istoric prin care Partidul Național Român protestează energic împotriva sistemului de guvernare impus de Budapesta, în care sunt consemnate toate silniciile și abuzurile la care erau supuși românii din Imperiul Austro – Ungar.

În 26 mai 1892, George Pop de Băsești face parte din delegaţia “celor 300″, iar în urma procesului intentat autorilor Memorandumului, tribunul de la Băsești va fi condamnat alături de alți conducători ai Partidului Național Român. El a urmat ”să-și ispășească păcatul dragostei de neam” în închisorile de la Seghedin și Vacz, locuri unde și-a întărit credința în idealul național:”Noi luptăm cu arme legale pentru o cauză mare.”

Dotat cu tact politic a contribuit la abolirea sciziunii și la refacerea Partidului Național Român, desființat în urma mișcării memorandiste. În 1902 este ales președinte al PNR, remarcându-se, în special, la 12 octombrie 1918 când a fost elaborată declarația de autodeterminare și despărțire a Transilvaniei de Ungaria, moment decisiv în pregătirea actului final al realizării statului național unitar român. Un moment impresionant prin amploarea și semnificația sa este actul de la 1 Decembrie 1918.

Printre cei 1228 delegați din toată țara a tinut să fie prezent și, bătrânul de vârsta patriarhală, George Pop de Băsești, care, deși bolnav, și-a purtat cu mândrie pe piept eșarfa tricoloră. Ajuns la Alba Iulia, pătruns de emoție, a zis: ”Am venit, chiar dacă această cale m-ar costa viața…”

La Alba Iulia, în istorica cetate a poporului român, la 1 Decembrie 1918, este ales în funcția de președinte al Marii Adunări, subliniind în cuvântul de deschidere “realizarea marelui vis”. El a afirmat: ”Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le zdrobim astăzi, în această mare adunare națională a tuturor românilor…Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limba și de o lege într-un singur și nedespărțit stat românesc”.

La 2 decembrie, în ședința ținută la Alba Iulia, a fost ales președinte al Marelui Sfat Național. La sfârșitul ședinței, George Pop de Băsești aduce mulțumiri fierbinți marelui Dumnezeu, apoi încheie cu cuvintele Scripturii: ”Iar acum slobozește, Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut mântuirea neamului meu “, iar vocea bătrânului apostol, întretăiată tot mai mult de suspine, se stinse. Lacrimile-i curgeau din ochii lui înviorați de măreția momentului și plângând el, plângeau cu toții. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea să vadă dezrobirea neamului.

Conștient că și-a făcut datoria față de neam și mândru că a pecetluit un trecut de nădejdi și strădanii, părășeste cetatea Bălgradului, mulțumit, și se întoarce acasă. În drum spre satul său natal, răcind puternic, se îmbolnăvește, iar la 23 februarie 1919 viața i se stinge, moare de apoplexie.

La 26 februarie are loc slujba înmormântării. El își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

In memoriam George Pop de Băsești

Sâmbătă, 23 februarie 2019, se împlinește un centenar de la trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băsești.

Conștient că și-a făcut datoria față de neam și mândru că a pecetluit un trecut de nădejdi și strădanii, George Pop de Băsești părășeste cetatea Bălgradului, iar după o vizită la fiica sa Elena Hossu Longin, la Deva, se întoarce acasă. În drum spre satul său natal, Băsești, având de înfruntat un ger cumplit, se îmbolnăvește grav, iar la 23 februarie 1919 viața i se stinge. Moare de apoplexie, adormind în Domnul, ușor ca un copil. 

La 26 februarie are loc slujba înmormântării. Zvonul morții celui mai popular bărbat din partea locului se răspândește cu iuțeala fulgerului, iar bolșevicii unguri au dat de știre că la înmormântare vor fi și ei de față. După primul dangăt al clopotului, hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei unde se afla trupul neînsuflețit. Ferestrele salonului unde se afla catafalcul celui dintâi cetățean al Transilvaniei dezrobite, se cutremură de ropotul puștilor și al mitralierelor vrăjmașe. Când sicriul e scos afară în curte, gloanțele șuieră pe la urechile tuturor. E o minune că ele nu ating pe nimeni și nu fac nicio victimă! Un semn al lui Dumnezeu că el e cu cei ce se adună în numele Lui. Preoții, văzând în ce împrejurări au să-l prohodească, reduc rugăciunile și cântările, iar la îndemnul părintelui paroh, răposatul este dus la biserica satului și de acolo la cimitir, transportat pe un car țărănesc, împodobit cu cetini de brad și tras de șase boi, simbolizând simplitatea patriarhală și hărnicia neobosită a acestui mare gospodar.

Sus, pe deal, la locul de odihnă veșnică, se citesc cele din urmă rugăciuni de dezlegare preoțească, iar corul plugarilor din Băsești cântă duios: "Plâng și mă tânguiesc." Nu e ochi nemuiat în lacrimi. Între salve și detunături puternice, așa cum îi cursese și viața, se așează în pământ rămășițele marelui luptător. El își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

Închei această scurtă evocare despre George Pop de Băsești, folosind cuvintele poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “E un capitol de istorie în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam!”

P.S.

Primăria comunei Băsești, în colaborare cu Consiliul Județean Maramureș, vă invită duminică, 24 februarie 2019, la manifestările prilejuite cu ocazia comemorării a 100 de ani de la moartea lui George Pop de Băsești.

Programul manifestărilor:

10.30- Sfânta Liturghie la Mănăstirea greco-catolică “Adormirea Maicii Domnului” din Băsești;

12.30-Lansarea proiectului de reabilitare a Casei Memoriale "George Pop de Băsești";

13.00-Depuneri de coroane cu flori la bustul lui George Pop de Băsești;

13.30-Alocuțiuni, program artistic și agapă frățească la Căminul Cultural Băsești.

Comemorarea lui George Pop de Băsești

Preasfințitul Părinte Vasile Bizău, episcopul greco-catolic de Maramureș, va fi prezent duminică, 24 februarie 2019, la mănăstirea greco-catolică “Adormirea Maicii Domnului” din Băsești, la evenimentul de comemorare a centenarului   trecerii  la cele veșnice a lui George Pop de Băsești, președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Sfânta Liturghie va începe la ora 10,30.

Zilele din urmă ale lui George Pop de Băsești...

Conștient că și-a făcut datoria față de neam și mândru că a pecetluit un trecut de nădejdi și strădanii, George Pop de Băsești părășeste cetatea Bălgradului, însoțit de locotenentul Alexandru Chiș din Odești și, după o vizită la Deva, la fiica sa, Elena Hossu Longin, se întoarce acasă. În drum spre satul său natal, Băsești, având de înfruntat un ger cumplit, se îmbolnăvește grav, iar la 23 februarie 1919 viața i se stinge. Moare de apoplexie, adormind în Domnul, ușor ca un copil. Protopopul Al. Achim îi închide pleopele pe vecie și-i piaptănă barba ce i-a împodobit o viață întreagă această frumoasă figură de bărbat.

Lângă patul suferințelor sale au străjuit Alexandru Chiș și preotul Gheorghe Maior din Băiță, refugiat dinaintea bolșevicilor la casa primitoare a președintelui PNR, Badea George.

La 26 februarie are loc slujba înmormântării. Zvonul morții celui mai popular bărbat din partea locului se răspândește cu iuțeala fulgerului, iar bolșevicii unguri au dat de știre că la înmormântare vor fi și ei de față. După primul dangăt al clopotului, hoardele lui Bela Kun trimit ploaie de gloanţe asupra casei eroului nostru. Ferestrele salonului unde se afla catafalcul celui dintâi cetățean al Transilvaniei dezrobite, se cutremură de ropotul puștilor și al mitralierelor vrăjmașe. Când sicriul e scos afară în curte, gloanțele șuieră pe la urechile tuturor. E o minune că ele nu ating pe nimeni și nu fac nicio victimă! Un semn al lui Dumnezeu că el e cu cei ce se adună în numele Lui. Preoții, văzând în ce împrejurări au să-l prohodească, reduc rugăciunile și cântările, iar la îndemnul părintelui paroh, răposatul este dus la biserica satului și de acolo la cimitir, transportat pe un car țărănesc, împodobit cu cetini de brad și tras de șase boi, simbolizând simplitatea patriarhală și hărnicia neobosită a acestui mare gospodar.

Sus pe deal, la locul de odihnă veșnică, se citesc cele din urmă rugăciuni de dezlegare preoțească, iar corul plugarilor din Băsești cântă duios: "Plâng și mă tânguiesc." Nu e ochi nemuiat în lacrimi. Între salve și detunături puternice, așa cum îi cursese și viața, se așează în pământ rămășițele marelui luptător. El își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.

Închei această scurtă evocare despre patriarhul cauzei românești, George Pop de Băsești, folosind cuvintele poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “Înfățișarea lui impunea un aspect de demnitate și curățenie morală, împrumutând frământărilor dimprejur o haină de vetustitate severă, legându-ne de continuitatea aspirațiilor din vechime și dându-ne tuturor senzația binefăcătoare că lupta pe care o ducem e perfect legitimă și credințele noastre vin de demult, de foarte departe… E un capitol de istorie în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam!”