"Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal și Banat"

 

În 1906, Nicolae Iorga ajunge în Băsești. Este pentru 2 zile oaspetele lui George Pop. Iată ce scrie despre sat și despre oameni în scurta însemnare. Textul este reprodus din cartea "Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal și Banat",apărută la Editura Meridiane, în colecția Biblioteca pentru toți, în 1977.

Sursa: George Băseșteanu

Un colț de Rai...

 

Băseştiul este o imagine fidelă a satului românesc transilvan, care păstrează şi exprimă Legea românească, o realitate vie, spaţiul unde băseștenii, urmași ai dacilor liberi, au învăţat să trăiască într-o cuprinzătoare viziune metafizică şi religioasă. Viaţa locuitorilor este străbătută de un bogat suflu mistic. La împlinirea rosturilor superioare de oameni, la dârzenia, evlavia, spiritul întreprinzător şi setea de dreptate au adăugat, în timp, sub îndrumarea unor vrednici preoţi, o intensă viaţă interioară şi religioasă. Necuprinsul acestei lumi, darurile şi tainele ţesute uimitor în fiecare om, în fiecare act şi trecere, i-au făcut şi îi fac să trăiască frumos, îi fac să lupte şi azi pentru cucerirea sensului şi sprijinului absolut: Dumnezeu.

În Băseşti, religia nu este o activitate în care socialul domină, nu este un fenomen care se produce mecanic în virtutea cine ştie căror legi sociale sau un sistem de credinţă ce presupune un cod de etică. Religia este, în mod evident, o adevărată şi cea mai de seamă activitate spirituală, o profundă relaţie cu Dumnezeu, loc de obârşie a virtuţilor şi dezvoltare a tuturor forţelor de creaţie şi de viaţă demnă ale omului.

Localitatea Băseşti –„Mica Romă” de la poalele Codrului, este considerată, după Blaj, a doua localitate din Transilvania ca valoare spirituală şi poartă amprenta unor venerabile personalităţi politice, culturale şi duhovniceşti, care au marcat, iar unii o fac încă, destinul poporului român din Transilvania: George Pop de Băseşti (1835-1919), om politic, „marele tribun al Unirii Transilvaniei cu Ţara Mamă” şi preşedintele Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Dumitru Pop (1927-2002), etnolog, profesor la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu Pop (n. 1953), Arhiepiscop al Alba Iuliei, fostul ministru Decebal Traian Remeș(1949 – 2020) și multe alte personalități...

S-a întâmplat în 19 septembrie...

În 19 septembrie1895, Împăratul Franz Joseph i-a graţiat pe memorandişti, sub presiunea opiniei publice europene şi ca urmare a intervenţiilor diplomatice ale României.

Memorandumul din 28 mai 1892 a reprezentat o petiţie semnată de liderii românilor din Transilvania şi adresată în 1892 împăratului Franz Joseph. Acesta cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se numărau recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar, în februarie 1867. A fost al treilea moment major de manifestare politică și națională al românilor ardeleni, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj, din mai 1868.

În 25 aprilie1894, a început, la Cluj Napoca, în sala "Reduta", procesul politic intentat de către guvernul maghiar memorandiştilor. În acea zi, străzile ora­şului au fost pline de peste 20.000 de români veniţi să-şi susţină aleşii din frun­tea luptei de emancipare națională.

Memorandiștii s-au pronunţat împotriva încorpo­rării Transilvaniei la Ungaria şi a maghiarizării for­ţate și au militat pentru reveni­rea la auto­nomia Transilvaniei, dreptul la liberă folosinţă a limbii române în administraţie şi justiţie, asigurarea învăţământului în limba ma­ternă.

Pro­cesul memorandiş­tilor a stârnit un val de indignare în întreaga Europă. La proces au participat peste 30 de ziarişti străini care au înregistrat "chipul plin de far­mec şi dis­tincţiune, zvelt, cu bar­bă că­runtă", al lui George Pop de Băseşti, figura de "voievod" a lui Ioan Raţiu, cal­mul preotului Vasile Lucaciu "ras pe faţă, cu acel cap fin de­se­nat, care trecea de frumuseţe pe acele vremuri". În total, me­morandiştii au fost condamnaţi la 32 de ani de închisoare ­ la Vacz şi Seghedin. Geor­ge Pop de Bă­seşti a făcut un an de închisoare, la Vacz. După ros­tirea verdictului ­ "vinovaţi", dr. Raţiu s-a ridicat din boxa acuza­ţilor şi a rostit "crezul" care i-a făcut pe românii ardeleni să nu aban­do­neze lupta până la Unirea din 1918: "Ce se discută aici este însăşi existenţa popo­rului ro­mân. Existenţa unui po­por însă nu se discută - se afir­mă. De aceea nu mai suntem aici acu­zaţi, suntem acuzatori. Noi am lucrat numai ca man­datari ai po­porului român şi un popor în­treg nu poate fi tras la bara ju­decă­torească".

„Faţă de toţi acuzaţii condamnaţi se constată caracterul periculos al delictului de agitaţie, atacându-se valabilitatea puterii obligatorii a uneia dintre cele mai cardinale legi fundamentale ale Ungariei, a legii numite Legea Uniunii, prin care s-a decretat uniunea vechiului Ardeal cu Ungaria propriu-zisă [...] Instanţa a găsit că pedeapsa aplicată acuzaţilor este în consonanţă cu gravitatea infracţiunii comise.”

Majoritatea inculpaților au fost condamnați la termene de închisoare de la două luni la cinci ani și, deși au fost eliberați din detenție prin amnistie regală, în anul următor, rezultatul procesului a diminuat încrederea românilor ardeleni în Casa de Habsburg.

Mişcarea memorandistă a fost cea mai importantă acţiune naţională care a pregătit Marea Unire de la 1918. A îndreptat linia tactică a Partidului Naţional Român spre activismul politic şi a întărit sentimentul naţional împotriva dualismului austro-ungar, proiectând problema românească în conştiinţa europeană.

Studiile lui George Pop de Băsești…

 

La Băsești, școala gimnazială cu clasele I-VIII, situată în centrul localității, o instituție de învățământ ce face parte din categoria confesională, ce își are originea pe vremea Școlii Ardelene, e locul unde a urmat primii ani de școală și George Pop de Băsești.

El a fost un copil obișnuit, cu preocupări firești vârstei, ce a învățat încă din copilărie să prețuiască omenia, credința și să fie preocupat de îmbogățirea minții și sufletului. Cu toate acestea, cu siguranță, a fost supus greșelilor inerente vârstei, ca orice muritor, însă, privindu-i retrospectiv întreaga viața, se pare că a învățat din acestea, iar existența sa are o aura de glorie, lăsând urme de neșters în memoria urmașilor ce i-au cunoscut, cu adevărat, parcursul vieții.

Până în 1846 a fost elev la școla din satul natal, Băsești, după care a urmat liceul din Baia Mare, primele șase clase, iar din 1852, clasa a VII-a și a VIII-a la liceul cezaro – crăiesc din Oradea. În perioada 1846-1852, cât a fost elev la liceul din Baia Mare a avut rezultate bune și foarte bune la toate materiile din liceu și nu a avut nicio absență. La liceul din Baia Mare a avut ca director pe Reck Abel, iar diriginți pe Lorincz Elek, Mayer Mihaly și Farago Kayetan. În perioada 1852-1853, când a fost elev la liceul chezaro-crăesc al călugărilor premontrei din Oradea, în primul semestru a fost notat cu “insuficient” la rubrica sârguință și “mediocru” la studii, însă în al doilea semestru situația se îndreaptă, obținând “suficient” la sârguință și “acces la nota lăudabil și distins”. Director la liceul din Oradea i-a fost Godefridus Ladislau Krausz, profesor renumit de istorie universală, iar diriginte Dr. Rudolphus Kadas, profesor de propedeutică estetică, de limba și literatură elină și maghiară, dascăli ce s-au închinat exclusiv înaltei lor chemări spirituale. Avându-l ca profesor de limba română pe Dionisie Pășcuțiu, însărcinat cu cursul de limbă și literature română de la Universitatea din Budapesta, aflat, în același timp, la conducerea Societății de lectură a tinerimii școlare din Oradea, unde a activat și George Pop de Băsești, făcându-se remarcat prin propunerea de mediatizare a autorilor români prestigioși- “în culegere opurile versuințiale(poetice) ale autorilor noștri mai renumiți”.

După terminarea liceului, fiind în perioada căutărilor, se gândea cu asiduitate la viitoarea sa carieră. George Pop era conștient că un pas greșit în aceste împrejurări te poate arunca în prăpastie, ca și o lunecare de pe vârful unei stânci. I-ar fi plăcut să studieze dreptul, dar putea să devină și preot, însă el simte mai mari puteri decât să se îngroape, ca paroh, undeva într-un sat, fapt pentru care alege Dreptul.

În 26 iunie 1854, George Pop trece cu succes bacalaureatul și intră ca student la Academia de Drept din Oradea. El alege știința dreptului fiind convins că mișcarea națională a românilor are nevoie de specialiști în materie legislativă pentru a demasca legile antinaționale votate de Parlamentul de la Budapesta.

Băseștiul, în circuitul turistic românesc...

 

Când vine vorba despre atracțiile turistice ale Maramureșului, suntem cu toții de acord că județul dispune de un generos portofoliu, care acoperă majoritatea tipurilor de turism, inclusiv cel cultural-istoric.

De anul acesta Casa Memorială "George Pop de Băsești" se află pe lista monumentelor istorice de importanță națională, fiind inclusă în „Ruta Cultural Turistică a patrimoniului muzeal din România”.

Casa Memorială "George Pop de Băsești" este organizată în casa care a aparţinut marelui om politic, în localitatea Băsești, nr. 124, (pe drumul ce duce spre satul Odești) jud. Maramureș, amenajată în conacul construit în perioada 1885-1890, reședința familiei Președintelui Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, George Pop de Băsești. Această casă memorială, recent restaurată, este o bijuterie arhitecturală care are o simbolistică deosebită în sufletul românilor, a ajuns recent reper cultural al Maramureșului.

În casa de la Băseşti, George Pop a trăit clipe zbuciumate, cauzate de tristele realităţi politice şi istorice, dar şi momente de tihnă, în mijlocul familiei şi al prietenilor numeroşi care-i treceau pragul. Nu întâmplător, Nicolae Iorga a spus că "În casa de la Băseşti era nu de puţine ori Guvernul Provizoriu al Ardealului asuprit", condus de "Bătrânul naţiei", pentru a pune la cale lupta românilor împotriva maghiarizării forţate. "Câte clipe fericite am petrecut în casa ospitalieră a lui George Pop de Băsești! Câte sfaturi mari și luminate, câte porunci răsunătoare, câte fapte mari realizate s-au împlinit aici! Veneam ca la Mecca română, veneam emoționat, căci aici era comandamentul suprem al neamului asuprit" a spus Iuliu Maniu.

Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin, împreună soțul ei, Francisc Hossu Longin. Naționalizată, în 1948, casa lui George de Băsești a fost locul în care s-au elaborat liniile de forță ale Partidului Național Român, casa din care decenii la rând au pornit îndemnuri și soluții în lupta consacrată izbăvirii poporului român, casa prin care s-au perindat unele dintre cele mai strălucite personalități ale unor vremi de glorie, a ajuns, din păcate, sediu C.A.P. și magazie de cereale, depozit de îngrășăminte și fierărie, până în 1976, când a fost restaurată. La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul Memorial “George Pop de Băsești”, în casa ce a aparținut tribunului Marii Uniri.

George Pop de Băsești a fost vizitat de marile personalități ale vremii, ocazie cu care gazda avea obiceiul să-i ducă la iarbă verde, în grădină, în Via Doamnei, sub tei. Aici, s-au luat cele mai importante decizii privind Unirea, teiul bătrân de peste 200 de ani fiind martor la cele plănuite de fruntașii mișcării naționale, el a devenind un simbol pe stema Băseştiului, cunoscut azi ca "Teiul Unirii".

George Pop de Băsești și-a donat întreaga sa avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului "cu acel scop și acel mandat ca din această avere să se înființeze spre mărirea Atotputernicului Dumnezeu și în favorul dezvoltării culturale a poporului român o fundație perpetuă și neschimbată", iar "scopul fundației va fi promovarea culturii poporului românesc".

Pe terenul donat de George Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma, pe dealul Viei Doamnei, a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică Sfântul Anton, cu două hramuri “Sfântul Gheorghe”și "Adormirea Maicii Domnului", sfinţită în anul 2005. Locul pe care astăzi prinde contur complexul mănăstirii, având o suprafaţă de 15 ha, a fost cândva gradina lui George Pop de Băseşti. De mănăstire aparţine o pădure întinsă pe o suprafaţă de peste 400 ha, până la hotarul cu judeţul Satu Mare. În vecinătatea mănăstirii se construiește un centru cultural cuprinzând biblioteca şi sală de conferinţe, chilii, centru pentru bătrâni şi copii orfani. Aceasta e păstorită, cu evlavie, de preotul Gabriel Beşkid.

Fundaţia “George Pop de Băseşti”, condusă de primarul Ioan Călăuz, organizează manifestări culturale, lansări de carte, întâlniri cu ziarişti, scriitori, oameni de cultură. Tot la Băseşti, fiinţează Festivalul de Literatură şi Colocviile de Istorie “George Pop de Băseşti”.

Încet , Băseştiul redevine un important centru de religie, cultură, spiritualitate, oferind celor ce calcă pe urmele lui “Badea” George sentimentul că raiul poate fi pe pământ, făptuind binele!

Legenda căruciorului de aur...

 

Printre poveștile ce au legătură cu fa­milia lui George Pop de Băsești e şi una, cu aer de legendă, despre un cărucior integral din aur, ce era ţinut între pereţii casei.

Când comuniştii au preluat casa şi-au transformat-o în depozit de cereale, au spart pereţii, ca să scoată grâul, iar când a curs grâul, s-a rostogolit şi căruţul de aur. Unii zic că ar fi ajuns la Viena, la un muzeu, iar alții se îndoiesc de existența acestuia, însă imaginea lui ros­togolindu-se într-o mare de grâu a rămas un sim­bol al unei lumi care s-a dus.