S-a întâmplat în 29 mai 1912...

Congresul de la Alba Iulia al reprezentanţilor populaţiei româneşti din întreaga Transilvanie, prezidat de George Pop de Băseşti, adoptă o rezoluţie de protest împotriva proiectului de înfiinţare a episcopiei greco-catolice maghiare, care ar fi făcut din biserică un instrument de deznaţionalizare; Congresul hotărăşte, totodată, crearea unei comisii care să ia toate măsurile necesare şi legale pentru apărarea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Române.

De momentul constituirii dualismului austro-ungar în anul 1867 și până la recensământul populației din 1910, populația de naționalitate maghiară din Ungaria a crescut procentual de la 42% la 54% din totalul populației, iar în cifre absolute aproape s-a dublat, desigur nu atât prin creștere naturală a natalității la naționalitatea maghiară, cât prin maghiarizarea forțată a naționalităților nemaghiare: români, ruteni și slovaci. Cu toate acestea, Guvernul de la Budapesta nu era mulțumit de rezultatul obținut în primii patruzeci de ani de maghiarizare, între 1870-1910, și a căutat să forțeze și mai mult maghiarizarea, recurgând de astădată la Biserică.

George Pop de Băsești, sprijinitor al culturii naționale și învățământului românesc...

Începând cu 1866, George Pop de Băsești participa la diferite manifestări și acțiuni organizate de “ASTRA”-Asociațiune înființată pentru ridicarea conștiinței naționale, prin culturalizarea românilor, convins fiind că dezideratele naționale pot fi înfăptuite prin acțiunile de luminare ale poporului.

În condițiile legii școlare din 1879, Legea Trefort, ce prevedea introducerea obligatorie a limbii maghiare în şcolile poporale şi confesionale, George Pop a creat școli în limba română, demonstrând rolul decisiv al limbii naționale în supraviețuirea poporului român, subliniind preeminența factorului lingvistic în fața celui etnic, arătând că limba este un giuvaer mai prețios decât viața însăși. 

George Pop de Băsești a fost un nobil generos, ctitor de cultură, sprijinitor al ţărănimii, al orfanilor și văduvelor, un luptător neobosit pentru emancipare națională a românilor.
Fiind un bun cunoscător al științei agricole, a împărtășit experiența în lucrarea “Economia cîmpului”. În 1914, întemeiază prin testament “Fundația George Pop de Basești și fiica lui Elena”, care avea scopul de a înființa școli de agricultură pentru copiii de la sate, cei mai merituoși învățăcei urmând să primească animale și unelte de muncă, iar dascălii lor susținere materială, fiind convins că educarea minții este esențială, știind că sufletul se lărgește prin rugăciune, iar mintea se subțiază prin învățătură.

George Pop de Băsești și-a donat întreaga sa avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului "cu acel scop și acel mandat ca, din această avere, să se înființeze spre mărirea Atotputernicului Dumnezeu și în favorul dezvoltării culturale a poporului român o fundație perpetuă și neschimbată", iar "scopul fundației va fi promovarea culturii poporului românesc".

Discursul Președintelui Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, George Pop de Băsești...

«Prea iubiții mei! Onorată adunare a tuturor Românilor din Transilvania, Ungaria, și Banat!

Națiunea Română la toate evenimentele mari istorice, în trecut și astfel și astăzi, s-a adunat pentru a decide asupra sorții sale.

În 1848, marele an al sguduirilor și prefacerilor sociale și al scuturării lanțurilor purtate de veacuri, neamul nostru s-a adunat pe Câmpul Libertății de lângă Blaj, ca să-și frângă cătușile iobăgiei.

Acolo, printr-o supraomenească încordare, acest neam a frânt cătușile cari îl țineau legat de glia oligarhilor străini.

Smuls din robia trupească a iobăgiei, poporul românesc din Ardeal și Ungaria a fost silit să continue a trăi într-o nouă iobăgie, cu mult mai dureroasă și mai umilitoare: iobăgia sufletească.

Dușmanii seculari, cari ne-au ținut veacuri de-a-rândul în lanțuri fizice, ne-au ținut, până ieri, înlănțuiți sufletește, înăbușind cu brutalitate toate manifestările sufletului românesc dornic de libertate și cultură națională.

Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le sdrobim astăzi, în această mare adunare națională, a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania, aci, pe pământul stropit cu sângele martirilor Horea și Cloșca.

Vrem să sdrobim lanțurile robiei noastre sufletești, prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit Stat Românesc.

Lăsați-vă pătrunși, fraților, de fiorii sfinți ai acestui strălucit praznic național și în cea mai deplină și frățească armonie să clădim temeliile fericirii noastre naționale viitoare!

Dumnezeu să binecuvânteze sfatul nostru și lucrările noastre!

Salutându-vă cu toată căldura inimei mele, declar Adunarea națională a tuturor Românilor din Ungaria și Transilvania deschisă!»

In memoriam Francisc Hossu–Longin...

S-a născut în data de 2 octombrie 1847, în localitatea Zam. A urmat şcoala primară în Deva, iar liceul la Beiuş şi Orăştie, apoi facultatea de Drept a Universităţii din Pesta (1868 – 1872), deşi avea mari greutăţi financiare, fiind orfan de ambii părinţi. După absolvirea facultăţii s-a stabilit la Deva, unde şi-a deschis un birou avocaţial şi unde va desfăşura o vastă activitate de apărare, ca avocat, a numeroşi români acuzaţi de autorităţile austro-ungare de aşa-zise delicte politice antistatale. S-a căsătorit cu Elena, fiica renumitului om politic George Pop de Băseşti. Francisc Hossu Longin a desfăşurat o vastă activitate pe tărâm politic, social-cultural şi naţional, devenind una dintre personalităţile marcante ale românilor în perioada 1880-1918. A participat la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, din 1881, fiind ales secretar şi apoi membru în comitet. A înfiinţat un club electoral român în Deva şi a fost cel care a iniţiat mari demonstraţii de protest împotriva legilor de maghiarizare a învăţământului, legi votate de parlamentul din Budapesta în anii 1879, 1883 şi 1907. A fost unul dintre apărătorii memorandiştilor în procesul acestora din mai 1894. Între anii 1895 şi 1899 a fost director al Despărţământului Deva al ASTREI, desfăşurând o vastă activitate pe teren cultural şi economic alături de românii hunedoreni, obţinând rezultate deosebite. A fost colaborator la diferite ziare şi reviste româneşti. În casa sa din Deva a primit numeroşi oaspeţi de seamă, personalităţi ale culturii româneşti, precum George Bariţiu, Nicolae Densuşianu, Nicolae Iorga, dr. Ioan Mihu, dr. Aurel Vlad şi alţii. În 7 noiembrie 1918 a fost ales membru în Consiliul Naţional Român din Deva şi delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Acolo, cei 1228 de delegați aleși ai românilor „din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” au votat Rezoluția Unirii care „decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.

Francisc Hossu – Longin a fost ales ca membru în Marele Sfat Naţional al Transilvaniei.

După moartea socrului său, George Pop de Băseşti, în februarie 1919, s-a stabilit la Băseşti şi s-a retras din viaţa politică. 

A decedat în 1935 la Băseşti unde este şi înmormântat. Pe mormântul său stă scris: „Avut-ai în viaţă un singur vis – A neamului întregire – Şi acum în cel paradis – Te rogi pentru a lui mărire”.

De Ziua Internațională a Dorului

Azi, de Ziua Internațională a Dorului, colind cu gândul peste minunatul plai unde am zărit primul răsărit de soare. Mă roade dorul de leagănul copilăriei, Băsești, de casă, de cei plecați în lumea fără de dor și de cei zburătăciți prin lumea largă. Dorul, o tăcere vibrândă, îmi stoarce o lacrimă ce șterge praful de pe amintiri, apoi arde speranțele, dorințele, durerile. Acompaniat de cântul cucului, zbor, asemenea dorului, spre necunoscut...

Foto: Bogdan Victor

Asociația „ION al ANEI”

Nimic nu e întâmplător! În anul în care omagiem satul românesc, în 2019, sălașul în care s-a născut veșnicia, ca să-l parafrazez pe Lucian Blaga, în satul Stremț din comuna Băsești, județul Maramureș, un fiu al satului, Ionel Tămășan, un om cu suflet mare, cu dragoste pentru meleagurile natale, pentru trecutul acestui plai binecuvântat, a pus bazele Asociației „ION al ANEI”, un gest nobil, o nouă speranță pentru salvarea de la pieire a satului românesc din Zona Codrului, un vis ce a prins contur, alimentat de crezul: “Trecutul face parte din viitor. NIMIC NU DUCEM CU NOI, DAR CONTEAZĂ CE RĂMÂNE ...”

Nu cred că există un sentiment mai înălțător decât cel de a oferi, din iubire, cu recunoștință, ceva din suflet locului în care a zărit lumina zilei, ca și când i-ar mulțumi Domnului pentru privilegiul de a se întâlni cu lumea pe acest plai. 

“Troița Eroilor Nesărbătoriți” de la Stremț, lansarea cărților “Noua sclavie” și „Marea rărăcire” ce aparțin președintelui asociației Mihai Marian și Sărbătoarea Codrului sunt câteva evenimente organizate de Asociația „ION al ANEI”, o invitație testamentară izvorâtă din crezul că adevărul ne face liberi, realizată de Ion al Anei pentru fiul Mihai, de a-și duce crucea cu demnitate!

Acest deziderat sacru, de a ne păstra demnitatea, mă raliază și pe mine sufletește Asociației „ION al ANEI”!

Hristos a Înviat! Lăudat fie Iisus!(expresia de odinioară de binețe din satul meu natal, Băsești)

Azi, 6 mai, în anul omagial al satului românesc, 2019, când îl comemorăm pe Lucian Blaga, poetul "luminii", al metaforei revelatoare, al veșniciei satului, filosoful ce a plecat cu "Luntrea lui Caron" în RAI, trecut la cele veșnice pe 6 mai 1961, lăsându-ne "corola de minuni a lumii"...

Laudă satului românesc

de Lucian Blaga

Satul e atemporal. Conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine a dat satului românesc, în cursul multelor secole foarte mişcate, acea tărie, fără pereche de a boicota istoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabila sa indiferenţă. Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mândria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria“ făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale pentru vremuri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti.

https://www.youtube.com/watch…

https://www.trinitas.tv/…/2019-anul-omagial-al-satului-rom…/

GEORGE POP DE BĂSEŞTI–EMINENT LUPTĂTOR PENTRU LIBERTATEA ŞI UNITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNILOR

Din galeria marilor personalităţi ale istoriei românilor se desprinde cu deosebită pregnanţă cea a lui „Badea George ”, eminent fiu al plaiurilor codrenești, patriot înflăcărat, luptător pentru cauza naţională – unirea tuturor românilor într-un singur stat. 

George Pop de Băseşti este descendentul unei străvechi familii româneşti din comuna Băseşti, pomenită încă din anul 1678, cu ocazia cumpărării moşiilor din Băseşti şi Oarţa de Jos, act întărit şi de principele Ardealului, Mihail Apafi. 

S-a născut la 1 august 1835 ca fiu al lui Petru Pop de Băseşti cel Tânăr şi al Susanei Pop de Turţ. În comuna natală, Băseşti, îşi face studiile primare, iar clasele a V-a şi a VI-a la Baia Mare, clasele a VII-a şi a VIII-a de liceu, precum şi studiile de drept la Oradea. O privire asupra rezultatelor obţinute la învăţătură îl prezintă ca pe un elev silitor cu aptitudini deosebite la religie, latină, greacă, istorie, geografie.