George Pop de Băsești (1835-1919)

 

A venit pe lume într-o mică familie nobiliară românească. La fel ca mulți dintre colegii săi de generație, a ales o carieră juridică. A devenit mai întâi funcționar municipal, iar apoi originea sa nobilă, studiile sale și inteligența sa i-au deschis drumul unei cariere în administrația comitatului. În anul 1872, a decis să candideze la alegerile pentru Parlamentul din Budapesta și a fost ales deputat din partea cercului electoral din Cehu Silvaniei.

S-a făcut remarcat prin capacitatea sa organizatorică. În anul 1880, într-o conferință a liderilor români ținută la Turda, în casa lui Ioan Rațiu, el a propus unificarea celor două partide ale românilor din Transilvania și Banat. Propunerea sa a fost acceptată, iar cele două formațiuni s-au unit în 1881, la Sibiu, în Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria. În acel an, George Pop de Băsești a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român. Și-a peirdut mandatul de deputat la Budapesta, pentru că formațiunea politică a românilor a adoptat tactica pasivistă, adică boicotarea alegerilor pentru Parlamentul maghiar, deoarece liderii politici ai românilor ardeleni și bănățeni refuzau să recunoască anexarea Transilvaniei la Ungaria, produsă în 1867.

A devenit unul dintre liderii Mișcării Memorandiste, prin care Partidul Național Român a adus în atenția opiniei publice europene lupta pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania și Banat. El s-a numărat printre cei care au plătit cu libertatea curajul de a sfida sistemul opresiv din Imperiul Austro-Ungar. Alături de ceilalți memorandiști, George Pop de Băsești a fost condamnat în procesul ținut în Palatul Reduta din Cluj, în care Ioan Rațiu a rostit cuvintele care i-au marcat destinul: Existența unui popor nu se discută, se afirmă!

Liderii memorandiști au fost închiși, dar au fost, în cele din urmă, grațiați de împăratul austro-ungar Franz Jozef la rugămintea Regelui Carol I al României. Ei și-au reluat activitatea politică după ce dobândiseră faima unor eroi.

A devenit președinte al Partidului Național Român din 1902, după moartea lui Ioan Rațiu. În timpul mandatului său, partidul românilor a renunțat la pasivism și a început să trimită din nou deputați în Parlamentul din Budapesta. George Pop de Băsești a condus și Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României. George Pop de Băsești a murit împăcat în 23 februarie 1919, după ce încredințase conducerea Partidului Național Român discipolului său, Iuliu Maniu. Întreaga sa avere și-a lăsat-o Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului, pentru a servi ridicării culturale a poporului român.

De la "Mica Unire" la Marea Unire...

 

Astăzi, când se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, o zi istorică a renașterii naționale, se cuvine să amintim și legătura de suflet dintre unul din artizanii "Micii Uniri", Mihail Kogălniceanu, și George Pop de Băsești, unul dintre artizanii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

În lucrarea memorialistică a preotului prof. dr. Ioan Georgescu, "George Pop de Băsești-60 de ani din luptele naționale ale românilor transivăneni", ediția a II-a, la pagina 313, se află relatat episodul întâlnirii dintre badea George și Mihail Kogălniceanu, în 1891, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la venirea în România a domnitorului Carol I. Atunci marele bărbat de Stat era grav bolnav. În curând avea să moară. Nu primește decât pe doctori și pe cei mai apropiați. Pe George Pop, luptător înflăcărat pentru cauza națională, îl primește și pe patul suferințelor sale. Cu glasul slab și stins, dar cu atât mai impresionant, el îi spune că "numai solidaritatea poate scăpa neamul nostru; să fugă deci, de certuri și de dihonii, ca de ciumă". În urma acestei înțelepte povețe, el se întărește tot mai mult în convingerea căreia i-a dat de atâtea ori expresie strălucită. "Lumea socială, ca și cea fizică, e opera unor individualități minuscule, fără acțiune, când sunt izolate, dar foarte puternice, când sunt asociate. Niște ființe mici, coralii, fac să apară continentele, să răsară mugurii, să se păstreze viața. Și, precum la celulele vii, principiul vital e totul, așa este și conducerea și nevoia de idealuri înalte, pentru unitățile umane."

S-a întâmplat în 20 ianuarie 1892...

 

La Sibiu, a avut loc, între 8/20–9/21 ianuarie 1892, Conferința extraordinară a Partidului Național Român.

Fruntașii PNR au decis elaborarea unui Memorandum către împăratul Franz Joseph I, cuprinzând toate revendicările celor trei milioane de români din monarhia austro-ungară.

Memorandumul, redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu, a fost conceput de un comitet format din membri ai Partidului Național Român: Ioan Rațiu – președinte, George Pop de Băsești și Eugen Brote – vicepreședinți, Vasile Lucaciu – secretar general, Septimiu Albini – secretar, D.P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christea, Gavril Manu, Dimitrie Comșa, Aurel Suciu, I. Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Patiția și Vasile Rațiu – membri.

La această conferință extraordinară a fost ales președinte al Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu.

Școala din Băsești...

La luminarea poporului în epoca medievală a slujit și munca unor dascăli cu dragoste de limbă și de glie care învățau slova cărții în casele, schiturile sau în tinzile unor biserici.

Prima școală românească, atestată documentar, a fost cea de la biserica Schei din Brașov, din anul 1495.

În Băsești a existat o școală din vremea lui Gheorghe Șincai( 1784). Satul și școala s-au bucurat de rodnicia muncii unor dascăli atașați " instrucțiunii și Învățământului poporal".

La Băsești, în urmă cu două secole, a fost o școală situată într- o căsuță mică, cu ferestre mici și cu pereți înnegriți de fum.

Consultând documentele din arhiva școlii, am aflat că în perioada 1886-1914 dascălul satului a fost Chira Ioan.

Pe vremea lui George Pop de Băsești, în 1902, a fost construită o sală de clasă, cancelaria și biroul directorului. Din materialul arhivistic am aflat că lemnele și piatra necesare construirii școlii au fost aduse din Odești, sat ce acum aparține de Băsești, iar țigla a fost procurată de la biserica din Zalău în ianuarie 1902. Zidurile clădirii au fost înălțate de săteni. La ridicarea acesteia au contribuit în mod deosebit Boitor Chirilă și George Pop de Băsești.

În perioada 1923-1950 dascălul școlii a fost învățătorul Robu Vasile. Acesta construiește între anii 1931- 1933 "Casa învățătorului" (clădirea de lângă școală) care, în 1950 devine grădinița cu program prelungit.

Între anii 1934-1936 s-a construit școala nouă, pentru care s-a ostenit învățătorul satului, însoțit de Petru Rus, iar transportul materialelor s-a făcut cu căruța sa Pop Gheorghe a lui Gusti.

În anul 1952, la clădirea școlii au mai fost adăugate încă trei săli de clasă și actualele coridoare.

Învățătorul Ioan Chira avea un tact pedagogic admirabil și solide cunoștințe muzicale. El este pomenit de generație în generație ca un dascăl care a luminat mințile elevilor săi și un patriot care a desfășurat o bogată activitate culturală.

În perioada 1911-1912, dascălul Chira Ioan a fost înlocuit de învățătorul Dariu Pop. Acest nou dascăl a fost și dirijorul corului de Băsești. Din cauza repertoriului ales, ce a intrat în conștiința maselor, în 1914, este nevoit să fugă peste Carpați pentru a scăpa de consecințele nefaste ale regimului antiromânesc.

În perioada 1914-1915 învățător la Băsești a fost Antoniu Băliban.

Începând cu anul 1919, școala de la Băsești l-a avut ca învățător pe Petru Robu, dascăl ales pe viață. Acestuia i-a succedat Robu Vasile, dascăl născut în Oarța de Jos, în 3 ianuarie 1898.

Dascălul Vasile Robu a stat circa trei decenii ca învățător la Băsești, exceptând anii refugiului. Acesta a înființat societatea de lectură "George Pop de Băsești", o cooperativă școlară, o cantină, o bibliotecă și un minunat cor de copii. Precizez că acest dascăl a fost și învățătorul mamei mele, Ana Mesaroș. De asemenea, dascălul Robu a fost și dirijorul corului plugarilor din Băsești.

Odată cu anexarea Ardealului de Nord, prin dictatul de la Viena, cursurile se fac în limba maghiară.

Din 1945-1946, se reiau cursurile în limba română.

La școala din Băsești, așa cum rezultă din Condicile vechi, se învățau scrisul, cititul, aritmetica, religia și cântatul.

Dintr-o statistica făcută în 1930 reiese că în sat erau 915 instruiți și 310 neștiutori de carte.

Între anii 1897-1904, școala din Băsești avea o structură simplă, cu trei clase și una pregătitoare. În anul școlar 1904- 1905 s-a mai înființat o clasă, iar din 1905- 1906 până în 1914 școala a funcționat cu șase clase. În anul școlar 1919 - 1920, s-a revenit la structura de patru clase, situație ce se schimbă în anul școlar 1922 -1923 când existau șapte clase. În anul 1963, când clasa VIII-a devine obligatorie, apare și clasa a opta.

În ceea ce privește obiectele predate în cadrul școlii, în perioada 1912-1913, existau următoarele rubrici în catalog: Purtarea morală, Diligință, Religiunea, Învățătură intuitivă, Scrisul-cetitul, Gramatica, Stilul, Limba magheară, Aritmetica, Geometria, Geografia, Istoria, Constituția patriei, Istoria naturală, Fizica, Economia, Caligrafia, Desemn, Cânt, Gimnastică, Clasa generală , Nr. orelor neglese( nescuzate).

În perioada 1930-1931, existau următoarele rubrici în catalog: Exerciții gramaticale, Cetirea, Exerciții de memorie, Exerciții de compunere, Aritmetica și Geometria, Religia, Istoria, Cultura socială și învățământul civic, Geografia, Științele fizico-naturale, Higiena, Desen, Caligrafia, Cântul, Exerciții de educație fizică, Lucrul manual băieți și aplicații practice, Lucrul manual fete, Gospodărie și Purtare.

În perioada 1945-1946, existau următoarele rubrici în catalog: Deprinderi higienice, Sport șigimnastică, Anatomie și higienă, Cetire, Compunere, Gramatică, Memorizare, Istorie, Matematică, Științe fizico-chimice, Științele naturale, Geografie, Lucru de mână, Practică agricolă, Gospodărie, Scriere frumoasă, Desen, Cânt, Lecturi și recitaluri frumoase ,Teatru școlar, Religia, Datoriile omului și cetățeanului, Purtarea și Frecvența.

Menționez faptul că în perioada 1952-1963, școala din Băsești era o școală de centru pentru Zona Codrului, fiind frecventată de elevii din Bicaz, Oarța de Sus, Oarța de Jos, Stremț, Săliște, Odești, Băița de sub Codru și Tămășești. Elevii erau cazați la internat și aveau burse școlare.

Din arhiva școlară am aflat și numele celor ce au condus școala din Băsești , ca directori, începând cu 1950, după cum urmează:

1950-1951- înv. Ioan Tămășanu

1951-1953- înv. Aurel Ghriti

1954-1957- înv. Aurel Ivănescu

1958-1959- înv. Maria Satmari

1959-1965- înv. Aurel Fălăuș

1965- 1966-înv. Maria Pop

1966-1972-înv. Dumitru Pop

1972-1980-prof. Alexandru Pop

1980-1989-prof Mircea Moldovan

1989-1994- prof Aurelia Costin

1980-1989- prof. Mircea Moldovan

1989-1994- prof. Aurelia Costin

1994-2007- prof. Cornelia Cuciulătan

2007- - prof. Mirela-Emilia Pop

În prezent, în şcoala din Băseşti funcţionează o grupă combinată la grădiniţă, două clase simultane la ciclul primar ( I-III; II-IV ) şi patru clase la ciclul gimnazial. Corpul profesoral cuprinde o educatoare, doi învăţători şi nouă profesori.

Din anul şcolar 2003-2004, în școala din Băseşti învaţă și elevii din satele aparţinătoare comunei Băseşti: Odeşti, Sălişte și Stremţ.

În final, reaminesc că au trecut pragul acestei școli printre alții: George Pop de Băsești, folcloristul Pop Dumitru, Decebal Traian Remeș, Arhiepiscopul de Alba Iulia - Irineu Bistrițeanul, Ioan Călăuz-primarul comunei Băsești, actuala directoare a școlii din 2007 prof. Mirela-Emilia Pop și , cu permisiunea dumneavoastră, eu, creatorul și administratorul acestei pagini, Ionel Mesaroș.

Boboteaza, în satul lui George Pop de Băsești...

 

Botezul Domnului se prăznuieşte în fiecare an la 6 ianuarie, în amintirea botezului Mântuitorului Iisus Hristos în râul Iordan de către Sfântul Prooroc Ioan şi a Arătării Preasfintei Treimi.

În Băsești, Boboteaza este una din cele mai populare sărbători. În ajunul acesteia, credincioşii postesc şi se pregătesc într-un mod special pentru a întâmpina marele praznic. Aceştia primesc preotul cu "botezul" sau cu "Iordanul", care le binecuvântează locuinţele şi gospodăriile cu Agheasmă Mare.

Boboteaza ocupă un loc special mai ales în viaţa credincioşilor din Băsești, unde cu acest prilej sunt organizate o serie de datini şi obiceiuri ce au rolul de a da o aură aparte acestui praznic împărătesc.

În Ajunul Bobotezei se purifică oamenii şi gospodăriile, prin stropirea lor cu apă sfinţită, se desfăşoară practici de stimulare a rodului pământului, dar sunt impuse şi interdicţii pentru a asigura bunăstarea şi sănătatea credincioşilor în noul an.

Este îndătinată tradiţia că dacă Ajunul Bobotezei este ploios, tot anul va fi ploios, iar încotro stropeşte preotul cu busuiocul, de acolo vor veni ploile peste an. De asemenea, dacă în ziua de Bobotează este vreme frumoasă, oamenii cred că va fi un an îmbelşugat şi o vară frumoasă.

De asemenea, Boboteaza reprezenta în conştiinţa populară apogeul practicilor referitoare la întâlnirea ursitului şi a dragostei adevărate.

Botezul Domnului să vă aducă în viaţă, pace şi linişte, iubire şi sănătate, lumină şi bucurii, credinţă şi speranţă, înţelegere şi armonie! Să fiţi binecuvântaţi!

În așteptarea “reîntregirii”...

 

Casa în care a trăit George Pop de Băsești, construită în perioada 1885-1890, a avut parte, de-a lungul timpului, de schimbări, în funcție de respectul pe care l-au oferit sau nu celui ce a luptat pentru triumful românismului și care, la Alba Iulia, în decembrie 1918, și-a văzut visul împlinit, Marea Unire a românilor.

După instaurarea regimului comunist, casa lui George Pop a avut parte de o umilire supremă, conducerea de atunci hotârând, la un moment dat, până și ziua demolării acesteia. Înainte de acest moment, casa fusese transformată în sediu de CAP, în depozit de îngrășămine, prin aceste acte barbare, comuniștii pângărind memoria marelui luptător pentru drepturi naționale.

Unul dintre consăteni, Dumitru Pop, profesor universitar la Cluj Napoca, a izbutit să convingă autoritățile să transforme așezământul lui George Pop în Muzeu Etnografic al Zonei Codrului, mai târziu acesta devenind casă memorială.

În 2020, Casa Memorială „George de Băsești” a fost restaurată, devenind o bijuterie arhitecturală care are o simbolistică deosebită în sufletul românilor.

Pentru a valorifica tot arealul din curtea casei memoriale, există un proiect finalizat, foarte amplu, cu scenă și un amfiteatru de 350 locuri, ce prevede reabilitarea magaziei unde la parter e prevăzut o sală de conferință, iar la etaje vor fi amenajate 6 camere mobilate rustic, unde vor putea fi cazați scriitori care vor dori să stea câteva zile pe la Băsești și să scrie și despre Băsești, inclusiv cei care vor participa la “Festivalul de literatură și colecțiile de istorie George Pop de Băsești”, aflat la a VIII-a ediție. Sper ca prin materializarea acestui proiect aspectul maiestuos de la intrarea principală să se extindă și în spatele casei memoriale, reîntregind, astfel, toată curtea într-un sălaș de poveste!

Așa cum românii adevărați au luptat pentru drepturi naționale, în semn de cinstire pentru George Pop de Băsești, noi, urmașii lui, avem obligația morală de a reîntregi în frumos întreg ansamblu din curtea casei memoriale!

Ionel Mesaroș, 5 ianuarie 2021