“Cartea de față apare în urma unei lecturi de a mea de a scrie despre oameni, locuri, fapte și întâmplări din Țara Codrului din actualul județ Maramureș.
Cercetând și studiind în documente și cărți istorice din diverse arhive și biblioteci despre această zonă am găsit o trimitere importantă la lucrarea preotului profesor Ioan Georgescu intitulată “George Pop de Băsești 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni”. Fiind o lucrare rară, bogată în date, am decis să o reeditez în memoria marelui luptător pentru unitate națională.
Prezenta ediția a II-a, pentru o mai bună consultare științifică respectă pagina ediției originale și beneficiază de unele completări cum ar fi: reactualizarea textului și a unor denumiri de localități, adăugiri la bibliografie, schița biografică a autorului Ioan Georgescu, schița biografică a lui George Pop de Băsești și harta județului Maramureș.
Cititorul poate găsi în paginile cărții de față numeroase date, fapte, întâmplări din viața și activitatea lui George Pop de Băsești cum și unele evenimente din secolul trecut, privitoare la viața culturală, istorică, politică, socială și spirituală a românilor din Transilvania.
Profesiunea sa de credință și de iubire față de neam, harul său sufletesc, acțiunile sale pentru realizarea idealul național, la consacrat la loc de mare cinste în Panteonul neamului românesc, alături de George Barițiu, Ștefan Cicio Pop, Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Iuliu Hossu, Miron E. Cristea, Octavian Goga și alții.
“Badea George”, așa cum îl mai numeau în cele din urmă domnii și țăranii sălăjeni și din tot Ardealul, era prezent la toate mișcările și întâlnirile românești ținute în Transilvania, era un adevărat părinte al întregii zone a Sălajului, Codrului, Maramureșului, un părinte al nației. A fost considerat o persoană caritabilă-ajuta lumea fie cu bani, fie cu sfaturi bune.
Marele istoric Nicolae Iorga îl numea pe ilustrul memorandist George Pop de Băsești, “Bătrânul nației”. Era apreciat în toate mediile sociale ca un om generos, un sprijinitor al culturii, sprijinitor al țărănimii și un mare luptător pentru drepturile naționale ale românilor.
Localitatea Băsești din frumoasa Țara a Codrului a devenit vestită și cunoscută datorită ilustrului George Pop de Băsești. Aici, în casa lui, se întâlneau elitele neamului românesc, unde dezbăteau cele mai importante evenimente politice și culturale ale vremii.
George Pop s-a născut în comuna Băsești, la 1 august 1835, și la vârsta de 84 de ani, a trecut la cele veșnice, la 23 februarie 1919, cu sufletul împăcat că a pus o piatră la temelia marelui ideal al întregirii neamului românesc, lăsând în urma sa o țară unită.
A fost înmormântat la 26 februarie 1919 în cimitirul din localitatea Băsești, sub șuierul gloanțelor secuiești ale armatei lui Kun Bela, cortegiul fiind apărat de la locuința sa până la cimitir, de o companie a armatei române eliberatoare din Cehu Silvaniei compusă din 16 soldați și doi plutonieri.
A fost ales președintele Partidului Național Român și președintele istoricei Adunări Naționale de la Alba Iulia, unde s-a proclamat Unirea cea mare a tuturor românilor.
Dispariția ilustrului George Pop de Băsești de pe scena politică a vremii a lăsat un gol imens în sufletele tuturor românilor transilvăneni din Bihor, Cluj, Sălaj ,Satu Mare, Țara Codrului, Țara Maramureșului, din întreg Ardealul și chiar de peste Carpați.
Autorul prezenței lucrări ne dă unele din date importante și despre un fiu al satului Odești, locotenentul Alexandru Chiș, prieten și colaborator al lui George Pop de Băsești. Din aceste date și din alte surse studiate am putut afla că a fost alături în toate acțiunile patriotului, George Pop de Băsești, însoțindu-l și la Adunarea Națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Locotenentul Alexandru Chiș a stat la căpătâiul lui George Pop până la moartea sa, l-a condus pe ultimul drum și a ajutat-o pe doamna Maria Pop, soția fratelui Mihai, în organizarea ceremoniei de înmormântare la Băsești.
La 1 august 1935, la centenarul nașterii lui George Pop de Băsești, Iuliu Maniu spunea:" la Băsești veneam ca la Mecca română, veneam emoționat căci aici era comandamentul suprem al neamului românesc."
Lucrarea de față sperăm să stea la loc de cinste în bibliotecile instituțiilor culturale românești și în bibliotecile celor care simt și gândesc românește.
Prin reeditarea acestei cărți, la împlinirea a 178 de ani de la naștere, și 95 de ani de la trecerea în neființă a lui George Pop de Băsești, Societatea Culturală Pro Maramureș" Dragoș Vodă” Cluj-Napoca consideră că și-a făcut o datorie de onoare față de memoria marelui bărbat al neamului, care și-a identificat existența sa cu aspirațiile dintotdeauna ale românilor din Transilvania, pentru ca urmașii lor să trăiască liberi și stăpâni între România Mare.
Sperăm ca generațiile viitoare vor continua cinstirea memoriei lui!”
Cluj Napoca, 1 august 2013, Vasile IUGA de Săliște
P.S.
Ioan Georgescu- autorul monografiei lui George Pop de Băsești
S-a născut la data de 16 martie 1889, în localitatea Scorei, comuna Porumbacu de Jos, județul Sibiu. A urmat studiile primare în localitatea natală, apoi liceul la Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1907. După terminarea liceului urmează studiile teologice, din care primul an îl face la Oradea, iar restul le continuă la Budapesta. În anul 1913 și-a luat doctoratul în Teologie la Viena. Din anul 1913 este numit profesor de religie la "Liceul de băieți" și la "Școala Normală Română Unită din Oradea". În anul 1918 devine profesor de teologie la Blaj și secretar literar al Asociației ASTRA-Despărțământul-Sibiu , apoi profesor la Liceul "Mircea cel Mare" din Constanța. Ulterior este numit subdirector general al Ministerului Cultelor, cu detașare la Președinția Consiliului de Miniștri din București. La data de 1 august 1921, cu ocazia inaugurării monumentului funerar George Pop de Băsești, din localitatea Băsești, în calitate de secretar general al Astrei, a rostit un discurs alături de alte personalități ecleziastice și diplomatice prezente. La acest eveniment a participat un sobor de 50 de preoți și peste 15.000 de oameni veniți din toată țara. A fost hirotonit preot la 1 iulie 1931 și numit canonic, în anul 1932, la Episcopia Română Unită cu Roma din Oradea. A activat ca profesor de istorie bisericească la Academia Teologică Unită din Oradea, canonic și conferențiar al Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU). În duminica de 4 august 1935, cu ocazia centenarului nașterii lui George Pop de Băsești, a ținut un discurs la Radio București și a publicat mai multe articole în presa română din capitală și nu numai. La 30 iunie 1936 a fost felicitat de Sfântul Părinte al Bisericii Catolice din Roma pentru lucrarea "Din presa periodică în România", care a fost lansată cu ocazia expoziției mondiale a Presei Catolice din Vatican. În perioada care a urmat Dictatului de la Viena( 1940- 1944), în timpul ocupației horthyste a predat și limba maghiară, la Școala Normală Română Unită din Oradea. Multe din lecțiile sale erau axate însă pe continuitatea românilor în Dacia, sau vorbeau despre drepturile românilor asupra Transilvaniei, ceea ce i-a uimit și speriat pe elevii săi. Toate acestea le mărturisesc profesorul Aurel Bulzan din Cluj Napoca și colonelul Ioan Firez, care i-au fost elevi. Preotul prof. dr. Ioan Georgescu era cunoscător a cinci limbi străine: germana, franceza, latina, maghiara și rusă, pe care le și preda. După anul 1945, a început și pentru el suferința cauzată de interzicerea Bisericii greco-catolice, al cărei preot a fost. La început s-a izolat, însă până la urmă, intrând în vizorul autorităților comuniste, a rămas fără serviciu; mai târziu a fost încadrat ca profesor suplinitor de limba rusă la Cisnădie, județul Sibiu. La 29 septembrie 1961, ca mulți alți preoți greco-catolici, a fost arestat. A suferit închisoare pentru apararea credinței sale greco-catolice. În anul 1964, la vârsta de 75 de ani, a fost eliberată. A fost găzduit, de nepoata sa la București, unde a studiat și cercetat numeroase documente din Biblioteca Academiei Române. A decedat la 4 martie 1968, în urma unui atac de cord, pe stradă în București. A fost adus la Săcădate, județul Sibiu, de nepotul său, preotul Prie, trecut la ortodoxie de frică, care l-a înmormântat în cimitirul din această localitate. Preotul prof. dr. Ioan Georgescu în decursul activității sale a publicat numeroase lucrări, dintre care prezentăm următoarele: "Satul meu, un sat din Ardeal" "Istoria biserici creștine universale cu deosebită privire la trecutul bisericii românești unite cu Roma " "Istoria Seminarului român unit din Oradea" "Un martir al datoriei către țară" "Episcopul Mihail Pavel" "Momente din viața Bisericii Unite în ultimii 10 ani (1918- 1928)" "În fața celor rătăciți" "Școlile din Blaj" "Apologetica religiei creștine catolice" "Bisericile românești" "Poeți în rugăciune" "Emilia Viciu. pedagogul și opera lui" "Tudor Vladimirescu" "Avram Iancu" "Prin România" "Dr. Ion Rațiu (1828- 1902). 50 de ani din luptele naționale ale românilor ardeleni" "15 ani de transhumanța în Țările Române" "Coloniile germane din Dobrogea" "Principele Dimitrie Cantemir. Despre Coran" "Românii Transilvăneni în Dobrogea" "Din trecutul românesc al Dobrogei" "George Pop de Băsești. 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni"
S-a născut la data de 16 martie 1889, în localitatea Scorei, comuna Porumbacu de Jos, județul Sibiu. A urmat studiile primare în localitatea natală, apoi liceul la Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1907. După terminarea liceului urmează studiile teologice, din care primul an îl face la Oradea, iar restul le continuă la Budapesta. În anul 1913 și-a luat doctoratul în Teologie la Viena. Din anul 1913 este numit profesor de religie la "Liceul de băieți" și la "Școala Normală Română Unită din Oradea". În anul 1918 devine profesor de teologie la Blaj și secretar literar al Asociației ASTRA-Despărțământul-Sibiu , apoi profesor la Liceul "Mircea cel Mare" din Constanța. Ulterior este numit subdirector general al Ministerului Cultelor, cu detașare la Președinția Consiliului de Miniștri din București. La data de 1 august 1921, cu ocazia inaugurării monumentului funerar George Pop de Băsești, din localitatea Băsești, în calitate de secretar general al Astrei, a rostit un discurs alături de alte personalități ecleziastice și diplomatice prezente. La acest eveniment a participat un sobor de 50 de preoți și peste 15.000 de oameni veniți din toată țara. A fost hirotonit preot la 1 iulie 1931 și numit canonic, în anul 1932, la Episcopia Română Unită cu Roma din Oradea. A activat ca profesor de istorie bisericească la Academia Teologică Unită din Oradea, canonic și conferențiar al Asociației Generale a Românilor Uniți (AGRU). În duminica de 4 august 1935, cu ocazia centenarului nașterii lui George Pop de Băsești, a ținut un discurs la Radio București și a publicat mai multe articole în presa română din capitală și nu numai. La 30 iunie 1936 a fost felicitat de Sfântul Părinte al Bisericii Catolice din Roma pentru lucrarea "Din presa periodică în România", care a fost lansată cu ocazia expoziției mondiale a Presei Catolice din Vatican. În perioada care a urmat Dictatului de la Viena( 1940- 1944), în timpul ocupației horthyste a predat și limba maghiară, la Școala Normală Română Unită din Oradea. Multe din lecțiile sale erau axate însă pe continuitatea românilor în Dacia, sau vorbeau despre drepturile românilor asupra Transilvaniei, ceea ce i-a uimit și speriat pe elevii săi. Toate acestea le mărturisesc profesorul Aurel Bulzan din Cluj Napoca și colonelul Ioan Firez, care i-au fost elevi. Preotul prof. dr. Ioan Georgescu era cunoscător a cinci limbi străine: germana, franceza, latina, maghiara și rusă, pe care le și preda. După anul 1945, a început și pentru el suferința cauzată de interzicerea Bisericii greco-catolice, al cărei preot a fost. La început s-a izolat, însă până la urmă, intrând în vizorul autorităților comuniste, a rămas fără serviciu; mai târziu a fost încadrat ca profesor suplinitor de limba rusă la Cisnădie, județul Sibiu. La 29 septembrie 1961, ca mulți alți preoți greco-catolici, a fost arestat. A suferit închisoare pentru apararea credinței sale greco-catolice. În anul 1964, la vârsta de 75 de ani, a fost eliberată. A fost găzduit, de nepoata sa la București, unde a studiat și cercetat numeroase documente din Biblioteca Academiei Române. A decedat la 4 martie 1968, în urma unui atac de cord, pe stradă în București. A fost adus la Săcădate, județul Sibiu, de nepotul său, preotul Prie, trecut la ortodoxie de frică, care l-a înmormântat în cimitirul din această localitate. Preotul prof. dr. Ioan Georgescu în decursul activității sale a publicat numeroase lucrări, dintre care prezentăm următoarele: "Satul meu, un sat din Ardeal" "Istoria biserici creștine universale cu deosebită privire la trecutul bisericii românești unite cu Roma " "Istoria Seminarului român unit din Oradea" "Un martir al datoriei către țară" "Episcopul Mihail Pavel" "Momente din viața Bisericii Unite în ultimii 10 ani (1918- 1928)" "În fața celor rătăciți" "Școlile din Blaj" "Apologetica religiei creștine catolice" "Bisericile românești" "Poeți în rugăciune" "Emilia Viciu. pedagogul și opera lui" "Tudor Vladimirescu" "Avram Iancu" "Prin România" "Dr. Ion Rațiu (1828- 1902). 50 de ani din luptele naționale ale românilor ardeleni" "15 ani de transhumanța în Țările Române" "Coloniile germane din Dobrogea" "Principele Dimitrie Cantemir. Despre Coran" "Românii Transilvăneni în Dobrogea" "Din trecutul românesc al Dobrogei" "George Pop de Băsești. 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni"
