În galeria marilor bărbați ai neamului românesc se înscrie, la loc de cinste, George Pop de Băseşti, luptător neînfricat pentru drepturile românilor din Transilvania şi pentru libertatea noastră națională. Sub cârmuirea sa înțeleaptă, s-au prăbuşit obezile care au încătuşat, veacuri în şir, poporul român şi s-a înfăptuit unirea românilor într-un stat mare, puternic şi unitar, România întregită. El rămâne un simbol al idealului național ce şi-a găsit împlinirea la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, când se afla în fruntea Marii Adunări Naționale.
În primul rând, Badea Gheorghe era un CREŞTIN VIRTUOS. El avea o puternică credință în Dumnezeu, al Cărui nume sfânt îi era mereu pe buze. Această credință şi-o manifesta participând la slujbele religioase şi sprijinind biserica parohială. Relația cu Dumnezeu îi conferea un rafinament duhovnicesc deosebit. Precum îl descrie Emil Isac, acest om politic era solemn şi impunător, elegant şi manierat, având o noblețe princiară. În salba virtuților ce-l împodobeau se numără şi smerenia, altruismul, curajul şi optimismul. Modul în care a vorbit despre nația sa în Parlamentul de la Budapesta l-a impresionat pe prim-ministrul ungar Kálmán Tisza, care i-a zis: „Cinstesc convingerea cu care ai apărat atât de bărbăteşte cauza neamului tău. De astfel de oameni bravi şi hotărâți am avea şi noi nevoie”.
În al doilea rând, Badea Gheorghe era un PATRIOT LUMINAT. Auzind încă din copilărie de nedreptățile ce li se fac românilor, el se angajează în slujba neamului său oropsit, fiind într-adevăr „patronul mișcării naționale de pe toată întinderea Ardealului”, cum îl numește Octavian Goga. Este deputat, apoi memorandist, conducător harismatic al Partidului Național Român, activitatea sa politică culminând cu evenimentul crucial de la Alba Iulia. În Dieta de la Budapesta, apăra cu strășnicie limba, religia și datinile românești rămase de la străbuni. În slujba neamului său a pus lucrarea și știința sa, averea și libertatea sa. Format în duhul corifeilor Școlii Ardelene, ale căror opere le-a cunoscut, el a sprijinit ASTRA, cultura, justiția și școala, încât pe bună dreptate Iuliu Maniu afirma despre Bătrânul nației: „Dacă neamul românesc a fost civilizat și disciplinat, se datorește norocului că a avut un comandant care întrecea însuși neamul”.
În al treilea rând, Badea Gheorghe era un FILANTROP GENEROS. El își cheltuiește surplusul din veniturile averii sale nu pentru luxul său și al familiei sale, ci pentru marile acțiuni întreprinse în folosul oamenilor. Socotindu-i pe țărani frați ai săi, acest „voievod de oști țărănești”, cum îl numește Nicolae Iorga, își ajută sătenii cu sfaturi practice, cu animale de rasă, cu semințe și pomi fructiferi de soi. El a oferit ajutoare pentru cei răniți în Războiul de Independență și, mai târziu, a ajutat material văduvele și orfanii țăranilor uciși în Răscoala din 1907. Făcea donații elevilor merituoși și oferea premii dascălilor harnici. Având o inimă largă, nu uita de copiii săraci din Băsești și de cei din orfelinate și din internate școlare. El era convins că „tot ce ne prisosește nu este al nostru, ci al neamului”, precum îi spunea odată fiicei sale Elena.
George Pop de Băsești a fost un adevărat ucenic al lui Hristos prin activitatea sa complexă pusă în slujba lui Dumnezeu și a semenilor. Deși a trecut în veșnicie, „faptele îl însoțesc” (cf. Apoc. 14, 13), în sensul că binele pe care l-a făcut nu a murit. O stea luminoasă, chiar dacă rămâne ascunsă privirilor noastre, nu se stinge niciodată. Tot așa, candela strălucitoare a sufletului său curat și bun continuă să răspândească lumină, chiar dacă el ne-a părăsit demult. Noi simțim că, spiritual, ne stă alături și că puterea cuvintelor și a faptelor sale se răsfrânge asupra multor inimi românești. Chipul său moral reprezintă un imbold de a ne iubi Patria, de a lucra cu hărnicie pentru propășirea ei și de a viețui în comuniune frățească, păstrându-ne identitatea noastră etnică, în climatul haric al iubirii creștine și al omeniei românești.
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei, fiu al satului Băsești
Ionel Mesaroș
