Astăzi, 26 februarie 2018, se împlinesc 99 de ani de la întoarcerea în țărână a trupului Președintelui Marii Adunări de la Alba Iulia, George Pop de Băsești.
Patriarhul cauzei românești, Badea George, își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.
La înmormântare din 26 februarie, hoardele bolşevice ale lui Bela Kun trimit o ploaie de gloanţe asupra locuinţei. La îndemnul părintelui paroh, răposatul este dus la biserica satului, iar de acolo la cimitir, transportat pe un car țărănesc, împodobit cu cetini de brad și tras de șase boi, simbolizând simplitatea patriarhală și hărnicia neobosită a acestui mare gospodar. Până la Biserică şi mai apoi până la cimitir, sicriul este apărat cu trupurile a 18 soldaţi chemaţi în ajutor de la Cehu Silvaniei. La locul de veşnică odihnă de pe deal se spun cele din urmă rugăciuni de dezlegare preoţească. Între salve de tun şi şuier de gloanţe, rămăşiţele pământeşti ale marelui luptător sunt aşezate în pământ.
LA MORMÂNTUL LUI GEORGE POP DE BĂSEŞTI
de Milian OROS
„Rob slobozit” într-un veac crunt,
Ne-ai stat de veghe la nevoi
Chiar şi atunci când Béla Kun
Pusese armele pe noi.
Pe dealul unde altădată,
Cu tunu-ţi pângăreau mormântul,
Ne-am adunat codreni laolaltă
Să-ţi facem auzit cuvântul.
În ţara-n care ne-ai unit
E multă, multă, frământare
Cei „mari” şi „tari” s-au viclenit
Mândria-i calcă în picioare…
Mărite George, ţara toată,
Din cer ar vrea să ne îndrumi
Să învăţăm încă o dată
Mândria de a fi români!…
...............................................................
La mormântul lui George Pop de Băseşti
de Petre Dulfu
Ca un stejar ce veacuri cu vifore-a luptat
Pe-o culme sus...şi-o dată, de-un vifor e culcat:
În ţărnă zaci azi şi tu, culcat de-a morţii coasă,
Dup-o viaţă lungă şi-atât de viforoasă!
O, Scumpe „bade George” ! o muncă ne-ntreruptă
Ţi-a fost pe lume viaţa! Şi-o necurmată luptă!
Lucrai cu hărnicie a ta moşie-ntinsă,
Scoţând din bulgări aur ... Nu pentru tine însă!
Ci ca să ai de unde să faci la alţii bine,
S-alini - măcar în parte – a Neamului suspine...
Durerea celor care în lanţ părea că mor,
Era şi-a ta durere ... mai mult decât a lor!
Urmaşii mândrei Rome ...încununaţi cu spini?
Încătuşaţi să fie de-o mână de străini?
Şi-n loc ţinuţi din drumul spre culmile visate?
Tu nu puteai să suferi această nedreptate!
Un vis hrăniai doar: lanţul, să vezi cum se destramă;
Să-ţi vezi unită ţara, pe veci, cu „Ţara mamă”!
Şi visu-acesta falnic te stăpânia mereu,
Pe câmp la lucru, ziua ... şi noaptea-n cuibul tău
Ori când suna chemarea, căminul îţi lăsai ;
Şi, pentru Neam, la luptă înflăcărat porniai.
Erai mereu în fruntea falangei ce lupta
Şi da la toţi tărie înflăcărarea ta!
Tu n-ai gustat odihnă şi pace-o zi, sub soare!
Tu n-ai vrut, pentru tine, măriri amăgitoare!
Doar pentru Neam trăit-ai ... Şi chiar când presimţişi;
Că ai să-ţi dai suflarea: la neam doar te gândişi!
Voind să-i fii un sprijin puternic, în vecie,
Lui, danie făcut-ai întreaga-ţi avuţie.
Acum,al tău trup doarme jos, somnul veşniciei,
Şi sufletul, la Domnul, ţi-e-n culmea bucuriei!
Că n-ai luptat zadarnic, atâta pe pământ,
Şi nu-n zadar hrănit-ai un vis atât de sfânt!
Norocul cel mai mare ţi-a fost pe lume scris:
Să-ţi vezi, în clipa morţii, cu ochii scumpul vis!
Te-ai dus ! ... dar amintirea-ţi, cât lumea va trăi!
Românii, toţi cu cinste, în veci te-or pomeni!
Şi-n veci din slăvi albastre, vedea-vei fericit:
Cum Neamul – pentru care atât te-ai străduit -
Mereu 'nainte merge, de steaua lui condus,
Se – nalţă, printre neamuri mai sus! ... şi tot mai sus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu