Crăciunul din copilărie...

 Amintirile copilăriei, raiul de unde nu putem fi izgoniți niciodată, au un gust aparte, de poveste, mai ales în preajma Crăciunului.

În satul lui George Pop de Băsești, sălașul nașterii și copilăriei mele, sfânta sărbătoare a Nașterii Mântuitorului era un prilej de primenire sufletească, de apropiere umană, de unire magică a Cerului cu Pământul, sub mantia pufoasă, de omăt, sub "privirea" ageră a stelei ce, în urmă cu mai bine de două milenii, călăuzea magii spre locul în care a răsărit Lumina Lumii, Iisus.

În lumea creștină, pe plaiul de legendă al Codrului, colindatul înseamnă să le amintești oamenilor că este noaptea în care S-a născut Hristos. O asemenea veste minunată nu se duce oricum, ci după pregătiri intense. Tinerii îşi alegeau gazdele unde făceau repetiții pentru "corindă", Stea și Viflaim, pentru ca tot spectacolul închinat Domnului, în seara de Ajun de Crăciun, să fie bine pregătit.

Se pleca la colindat în seara de Ajun, după Vecernie, până terminau de dus vestea Nașterii Domnului în toate casele. În drumul lor, trec întâi pe la preot, apoi pe la primar și pe la toți oamenii de vază, apoi iau casele la rând. Pe drum, de regulă, se colinda "Noi umblăm a corinda", la intrare în casă-"Deschide ușa, creștine!", în casă-"Ce vedere minunată" sau alta, iar la ieșire- "Trei păstori".

Gazdele îi răsplăteau pe colindătorii mici cu colaci, "coptături", mere și nuci, iar pe cei mari și cu ceva tărie, care să-i mai încălzească și să le dezlege limbile pentru colindat.

Majoritatea colindelor de la Băsești se referă la viaţa pământească a lui Iisus, de la Naştere la Răstignire, la cele şapte Taine, la mila creştină. Se vorbește despre Maica Domnului și încercările de a găsi un loc unde să nască, de boul care L-a încălzit pe Pruncul așezat în iesle, de nostalgia raiului și de regretele părinților noștri, Adam și Eva, că nu L-au ascultat pe Dumnezeu, însă există și colinde păgâne, ce se spuneau lângă temeteuri (cimitire), cum ar fi “Viță verde iadăra”, ce se colinda pentru cei adormiți în Domnul.

Crăciunul din copilărie e o nestemată ce trece proba timpului, care aprinde dorul pentru lumea de odinioară, clădită pe tradiții și obiceiuri, pe o frumusețe necosmetizată, pe simplitate și bun-simț!