Zi binecuvântată!

 Cândva, prin anii '80, Dealul Viei Doamnei din localitatea Băsești, județul Maramureș, sălașul nașterii mele, locul unde a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică, cel puțin pentru copii, a reprezentat un univers mirific, în fiecare anotimp. Primăvara, urcam dealul pentru a culege mesagerii florali ai primăverii și pentru a privi panorama oceanului verde ce împresura în culori de smarald vatra satului,iar în spate, oceanul de smarald al pădurii, ori seara, de la Teiul Unirii, să privim spre răsărit, luminile Băii-Mari. Vara, mergeam la cules de cireșe, în pâlcul de cetiniș de lângă actuala mănăstire, ori coboram pe văile abrupte ce duceau spre pădurea Tămășești, când eram în căutarea frăguțelor sau a ciupercilor și a altor bunătăți (tinghirele, coarne, zarzăre, prune, pere), cu arome de neîntâlnit azi, ce le găseam prin livada de pe deal, străjuită de un gornic.Toamna mergeam la cules de castane, din cei doi pomi comestibili de lângă lăcașul mănăstirii, ori la " furat" de nuci sau alte fructe autumnale, iar iarna, de lângă cei doi castani comestibili sau de lângă molidul de pe coma măgurei, ne făceam un derdeluș de toată frumusețea, ce se încheia în șoseaua ce ducea la muzeu, actuala Casă Memorială "George Pop de Băsești".

Doamne, ce vremuri frumoase erau! Câtă lumină aveam în suflet și pe chip, peregrinând pe plaiul unde am zărit lumina zile, cuibul copilăriei mele!

Lăudat să fie Iisus!

 

Mâine, 29 august 2020, este sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, prin urmare, de la ora 10.30, sunteți invitați să participați la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie(Live), la Mănăstirea Greco-Catolică din Băsești.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare la fel de importantă ca și Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului. Aceasta este ultima lună din anul bisericesc.
În Evanghelie a fost prezentată povestea tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Pe vremea aceea Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. Pentru a-și vărsa ura, femeia a cerut tăierea capului Sfântului Ioan, după ce a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansese şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod. Irodiada a cerut capul drept răsplată pentru dansul fiicei sale.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost luat din curtea Irodiadei şi îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care i-a luat capul Sfântului Ioan.
La scurt timp, un proprietar bogat şi slăvit a crezut în Hristos și s-a lepădat de poziţia socială şi de toată deşertăciunea acestei lumi. El s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochentie. Acesta a locuit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezatorului Ioan. Atunci când a vrut să își construiască o bisericuță a descoperit un vas de pământ în care se află un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul.

Foto:Mănăstirea Greco-Catolică din Băsești.

Ionel Mesaroș

Casa Memorială „George Pop de Băsești”, deschisă vizitatorilor...

 Amenajată în conacul construit în perioada 1885-1890, reședința familiei Președintelui Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, George Pop de Băsești, Casa Memorială "George Pop de Băsești", recent restaurată, o bijuterie arhitecturală care are o simbolistică deosebită în sufletul românilor, a reintrat în circuitul turistic.

Casa Memorială “George Pop de Băsești”, aflată în administrarea Primăriei și a Consiliului Local Băsești, a beneficiat, de finanțare guvernamentală de 2,6 milioane de lei pentru consolidare și reabilitare, ca monument istoric de importanță națională. “Reabilităm trecutul pentru a-l face cunoscut viitorului” – a fost motto-ul sub care s-a desfășurat întreaga activitate de restaurare a casei memoriale.

Acum, după mai bine de un an de muncă, suntem mândri că viitorului i se prezintă un monument istoric ce-și păstrează alura de altădată, impunându-se prin simplitate și eleganță.
În virtutea funcțiilor sale specifice, de a ocroti și valoriza patrimoniul cultural, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a fost și este implicat în acest amplu proiect care, în final, trebuie să redea Băseștiului, Codrului, Maramureșului, și Țării întregi, un muzeu memorial de referință națională, pe măsura excepționalei personalități a lui George Pop de Băsești (1835-1919).

Primarul comunei Băsești, dr. Ioan Călăuz, mi-a relatat azi, 19 august 2020, că au fost aduse la casa memorială aproape toate piesele valoroase de la Muzeul Județean Maramureș și că s-au achiziționat și alte piese de epocă. Edilul comunei, care e și președintele Fundației “George Pop de Băsești”, a precizat că există o colaborare fructuoasă cu muzeele județene din Sălaj, Cluj și Satu Mare pentru a procura și a recupera cât mai multe materiale și a pune în valoare acest loc, care, din punct de vedere spiritual, e cel mai important din Ardeal după Blaj, pentru a recupera memoria lui George Pop, personaj istoric atât de important și foarte puțin cunoscut încă. De asemenea, primarul Călăuz mi-a relatat că s-a finalizat un proiect foarte frumos și bine elaborat cu un amfiteatru, scenă și toate dependințele unde se vor desfășura tote activitățile legate de George Pop.

Casa lui George Pop de Băsești a fost timp de trei decenii un punct de referință și de întâlnire a multor personalități, cum ar fi: Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu, Iosif Vulcan, Vasile Braniște, Iuliu Maniu și Teodor Mihali etc.
Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin, împreună soțul ei, Francisc Hossu Longin. Națio¬na¬lizată în anul 1948 , a servit ca sediu CAP și magazie de cereale.
La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul Memorial “George Pop de Băsești”, în casa ce a aparținut tribunului Marii Uniri.
Datorită lui George Pop, Băseştiul a devenit centrul spiritual al judeţului, dar, tot din cauza lui, în perioada comunismului, comuna era cât pe ce să dispară de pe hartă, în 1967, pentru ca nimic să nu mai aducă în conștiința viitorimii despre luptele și idealurile acestui nobil și generos om, ce s-a contopit afectiv cu năzuințele consătenilor și al Neamului Românesc. Lui George Pop i s-au pus trei capete de acuzare: că era moşier, catolic şi preşedinte al Partidului Naţional Român. Pentru asta s-a încercat să fie scos din istorie, deşi a fost preşedintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Comuniştii nu s-au mulţumit însă cu atât, au încercat să schimbe numele localităţii în Livada, dar oamenii n-au acceptat schimbarea. Comuniștii au stabilit inclusiv ziua când să înceapă demolarea casei lui "Badea George". Prin intervenţia lui Dumitru Pop, marele folclorist, originar din Băsești, s-a reuşit salvarea casei şi transformarea ei în Muzeu Etnografic al Zonei Codru.

Cei interesați de aceste locuri păstrătoare de istorie puteți să treceți pragul casei în care a locuit “Badea George” și familia sa, din localitatea Băsești, nr. 124, județul Maramureș. Persoană de contact: Pop Corina, nr. telefon: 0740 961488.
Vă așteptăm cu drag!

Ionel Mesaroș

Dialog memorabil...

-Strașnic om ești, Daco-Român fanatic! Între noi e depărtare ca între cer și pământ. Nu ne vom înțelege niciodată. Cu toate acestea cinstesc convingerea cu care ai apărat atât de bărbătește cauza neamului tău. Vezi, această atitudine bărbătească impune respect și dușmanilor. De astfel de oameni bravi și hotărâți am avea și noi nevoie. Vino tu la noi și-ți garantez că nu există demnitate în Ungaria pe care să n-o poți dobândi! a spus “sdrobitorul de naționalități”, Tisza Kalman.
La această ispitire a președintelui Consiliului de miniștri ungar, Tisza Kalman, George Pop de Băsești a răspuns neclintit și ferm:
-De mi-ați da toată Ungaria, și tot n-aș trăda cauza cea dreaptă a sărmanului și nenorocitului meu popor, care, afară de Dumnezeu, de tovarășii mei și de mine, n-are alți apărători împotriva tendințelor voastre de cotropire.
-N-am așteptat alt răspuns!”, a mai adăugat Tisza Kalman, apoi s-au despărțit pentru totdeauna.

Ionel Mesaroș

Legenda căruciorului de aur...

 

Printre poveștile ce au legătură cu fa­milia lui George Pop de Băsești e şi una, cu aer de legendă, despre un cărucior integral din aur, ce era ţinut îngropat în grâu, între pereţii casei.

Când comuniştii au preluat casa şi-au făcut din ea sediul C.A.P., au spart pereţii, ca să scoată grâul din depozit, iar când a curs grâul, s-a rostogolit şi căruţul de aur. Unii zic că ar fi ajuns la Viena, la un muzeu, iar alții se îndoiesc de existența acestuia, însă imaginea lui ros­togolindu-se într-o mare de grâu a rămas un sim­bol al unei lumi care s-a dus.

Ionel Mesaroș

De la "Badea" Cârțan la "Badea" George

Astăzi, 7 august, când îl comemorăm pe  Gheorghe Cârțan ( 24 ian.1849-7 aug. 1911), cunoscut  ca fiind "Badea"  Cârțan (ţăran român autodidact, luptător pentru eliberarea naţională a românilor din Transilvania şi răspânditor de cărţi româneşti la sate),  am ales să pun în evidență legătura   de suflet dintre acesta  și memorandiști.

Badea Cârțan, “un țăran cât o etenitate”, în peregrinările sale multiple, începând cu momentul dualismului austro-ungar din 1867, l-a întâlnit pe George Pop de Băsești, la procesul memorandiștilor, din mai 1894.

La Cluj, Badea Cârțan a fost arestat şi bătut de jandarmi, pe motiv că nu era posibil ca un simplu cioban să asiste din proprie iniţiativă la un proces politic atât de important, însă, după bătaia încasată, a plecat din nou la Viena, unde intră în audienţă la împărat, la Franz Josef, care i-a promis tragerea la răspundere a vinovaţilor.

La întoarcere din capitala Imperiului austro-ungar, "Badea" Cârțan, i-a vizitat la închisoarea din Vacz din Ungaria pe memorandiştii condamnaţi la detenţie, inclusiv pe George Pop de Băsești, "Badea" George fiind condamnat la 1 an de temniță, obligat să-și ispășească păcatul dragostei de neam în închisorile de la Seghedin și Vacz, locuri unde și-a întărit credința în idealul național: ”Noi luptăm cu arme legale pentru o cauză mare.”, răstimp în care îi moare soția, Maria Loșonți, “de supărare”, în 11.06. 1895.

Datorită deselor lui apariţii, directorul închisorii l-a bănuit că Gheorghe Cârțan ar fi spion; în consecinţă, nu i s-a mai permis accesul în incinta penitenciarului. În această situaţie reacţia lui "Badea" Cârţan a fost pe cât de neaşteptată pe atât de impresionantă. Ca să arate că nu i-a uitat pe martirii neamului, s-a aşezat liniştit la poarta de intrare în închisoare şi scoţând fluierul din şerpar a început să doinească de jale, timp îndelungat, spre surprinderea trecătorilor unguri din afară şi spre mulţumirea celor întemniţaţi, ieşiţi în curte, şi asupra cărora acest semn de viaţă, transmis peste ziduri, produsese o profundă impresie.

Surse: Monografia “George Pop de Băsești- 60 de ani din luptele naționale ale românilor transilvăneni”, de preot prof. dr. Ioan Georgescu și https://jurnalspiritual.eu/un-taran-cat-o-eternitate-bade…/…

https://www.facebook.com/LectiaIstorie/photos/a.409460809185339/2024119077719496/?type=3&theater&hc_location=ufi

Ionel Mesaroș

În slujba nației române...

George Pop de Băseşti a reprezentat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, până la Unirea din anul 1918, figura cea mai proeminentă a intelectualităţii laice din întreg nord-vestul ţării.

S-a născut la 1 august 1835 în localitatea Băseşti, judeţul Sălaj, actualmente Maramureș. Era fiul lui Petru Pop de Băseşti şi al Susanei Pop de Turţ. Ambii părinţi erau descendenţi ai unor mici nobili, care au primit aceste titluri în secolul al XVII-lea.

După absolvirea studiilor superioare juridice şi satisfacerea serviciului militar, George Pop de Băseşti s-a întors în judeţul său natal, unde a rămas şi a activat până la moarte.

În timpul şi după anii epocii constituţionale (1860-1865) a funcţionat ca primpretor la Hodod, judecător la sedria orfanală cercuală şi comitatensă.

La data de 22 iunie 1872 a fost ales „cu nespus de mare însufleţire”, ca deputat în circumscripţia electorală Cehu Silvaniei. A fost reales de două ori, în anul 1875 şi 1878. Perioada parlamentară era de 3 ani.

În consfătuirea ce a avut loc la Turda, în anul 1880, după adunarea generală a Astrei, George Pop de Băseşti a propus intrarea românilor în pasivitate parlamentară. Propunerea a fost pusă în practică la Conferinţa naţională de la Sibiu din anul 1881, în cadrul căreia s-a decis unificarea celor două partide româneşti, cel din Banat, cu cel din Transilvania, sub denumirea de Partidul Naţional Român din Transilvania, Banat şi Ungaria. Din comitetul de conducere al noului partid făcea parte şi George Pop de Băseşti, în calitate de responsabil al zonei Sălaj, Sătmar şi Maramureş.

Alături de Ioan Raţiu el era reprezentantul generaţiei tinere în conducerea P.N.R.. În anul 1892, Ioan Raţiu a fost ales în funcţia de preşedinte al partidului, iar George Pop în cea de vicepreşedinte.

Redactarea memorandului şi hotărârea înaintării sale la Viena s-a făcut sub preşedinţia lui George Pop, Ioan Rațiu fiind bolnav. Memoriul a fost prezentat împăratului de la Viena de către o delegaţie de 300 de români în anul 1892. Acest moment rămâne cel mai important din întreaga istorie a Transilvaniei din perioada 1848-1918. Memorandumul românilor transilvăneni constituie o adevărată sinteză a gândirii şi acţiunii politice naţionale româneşti.

În timpul simulacrului de proces ce a urmat, George Pop a avut o atitudine demnă, respingând toate acuzaţiile şi declarându-se solidar cu tovarăşii săi de crez politic. S-a declarat lovit în demnitate de faptul că a primit numai un an de închisoare, în timp ce alţii au primit între doi şi cinci ani.

Prin moartea lui Ioan Raţiu, survenită la data de 7 decembrie 1902, George Pop i-a succedat în funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Român, pe care a îndeplinit-o până la moartea sa, survenită la data de 23 februarie 1919.

În anul 1905 P.N.R. revine la tactica activistă, de implicare în viața politică  de la Budapesta, iar George Pop candidează la alegerile parlamentare din anul 1905 și 1906, în circumscripția electorală Cehu Silvaniei. Este învins în ambele alegeri din cauza violențelor și terorii de nedescris instaurate de autoritățile maghiare. A fost la un pas de moarte chiar el, după ce a fost lovit în cap cu o rangă de fier. 

La 1 decembrie 1918, după o viață întreagă dedicată emancipării națiunii române din Transilvania, i s-a acordat marea cinste de a prezida lucrările Adunări Naționale de la Alba Iulia, iar a doua zi a fost ales în funcția de președinte al Marelui Sfat Național al Transilvaniei, organul legislativ provizoriu.

Din nefericire, tot timpul călătoriei la întoarcerea spre casă a fost un ger cumplit, în special în seara când venerabilul George Pop şi delegaţia care îl însoţea au ajuns la Băseşti. Atunci a răcit, răceală care peste numai două luni avea să-l ducă în mormânt. În dimineaţa zilei de Duminică, 23 februarie 1919, el trece la cele veşnice. Deşi se cuvenea să fie înmormântat cu onoruri naţionale şi să fie condus pe ultimul drum de întreg neamul românesc, acesta nu a fost posibil, deoarece Băseştiul se afla în zona liniei demarcaţionale. A fost înmormântat în data de 26 februarie, sub ploaia de gloanţe a hoardelor bolşevice ale lui Bela Kun. Până la biserică, sicriul marelui dispărut a fost escortat de către 16 ostaşi şi doi plutonieri ai armatei române, care ajunseseră deja la Băseşti şi care au apărat cu trupurile lor pe „mortul neamului”, în drum spre mormânt.

George Pop de Băsești rămâne un exemplu nu numai prin activitatea sa politică deosebită, ci și prin activitatea culturală, religioasă și de mecenat pe care a desfășurat-o, punându-și nu numai viața, ci și întreaga sa avere în slujba nației române.

 

Sursă: http://muzeuzalau.ro/index.php/2020/08/01/gheorghe-pop-de-basesti/

Ionel Mesaroș

                                                                         

George Pop de Băsești-Un luptător neînfricat pentru cauza românismului....

 

George Pop de Băsești a venit pe lume într-o mică familie nobiliară românească. La fel ca mulți dintre colegii săi de generație, a ales o carieră juridică. A devenit mai întâi funcționar municipal, iar apoi originea sa nobilă, studiile sale și inteligența sa i-au deschis drumul unei cariere în administrația comitatului. În anul 1872, a decis să candideze la alegerile pentru Parlamentul din Budapesta și a fost ales deputat din partea cercului electoral din Cehu Silvaniei.
El s-a făcut remarcat prin capacitatea sa organizatorică. În anul 1880, într-o conferință a liderilor români ținută la Turda, în casa lui Ioan Rațiu, el a propus unificarea celor două partide ale românilor din Transilvania și Banat. Propunerea sa a fost acceptată, iar cele două formațiuni s-au unit în 1881, la Sibiu, în Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria. În acel an, George Pop de Băsești a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român. Și-a pierdut mandatul de deputat la Budapesta, pentru că formațiunea politică a românilor a adoptat tactica pasivistă, adică boicotarea alegerilor pentru Parlamentul maghiar, deoarece liderii politici ai românilor ardeleni și bănățeni refuzau să recunoască anexarea Transilvaniei la Ungaria, produsă în 1867.
"Bătrânul Nației", George Pop de Băsești a devenit unul dintre liderii Mișcării Memorandiste, prin care Partidul Național Român a adus în atenția opiniei publice europene lupta pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania și Banat. El s-a numărat printre cei care au plătit cu libertatea curajul de a sfida sistemul opresiv din Imperiul Austro-Ungar. Alături de ceilalți memorandiști, George Pop de Băsești a fost condamnat în procesul ținut în Palatul Reduta din Cluj, în care Ioan Rațiu a rostit cuvintele care i-au marcat destinul: Existența unui popor nu se discută, se afirmă!
Liderii memorandiști au fost închiși, dar au fost, în cele din urmă, grațiați de împăratul austro-ungar Franz Jozef la rugămintea Regelui Carol I al României. Ei și-au reluat activitatea politică după ce dobândiseră faima unor eroi.
George Pop de Băsești a devenit președinte al Partidului Național Român din 1902, după moartea lui Ioan Rațiu. În timpul mandatului său, partidul românilor a renunțat la pasivism și a început să trimită din nou deputați în Parlamentul din Budapesta.
"Patriarhul cauzei românești", George Pop de Băsești a prezidat și Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României.
George Pop de Băsești, "Badea George"-cum îl numeau consătenii, a murit împăcat în 23 februarie 1919, după ce încredințase conducerea Partidului Național Român discipolului său, Iuliu Maniu. Întreaga sa avere și-a lăsat-o Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului, pentru a servi ridicării culturale a poporului român.

Ionel Mesaroș