Satul păstorului Ilie Băsan...

Toponimia satului Băsești are origine arhaică, existând un document scris în limba maghiară de Petri Mor din care am aflat câteva date semnificative referitoare la istoria satului Băsești. În acest act satul figurează sub denumirea de Ilyesfalva, adică satul lui Ilyes (al lui Ilie). Un alt nume, mai apropiat de cel actual, era Bassafalva. Denumirea de Bassafalva vine, probabil, de la Băsav, sau de la Bacza, ce însemană baciul, păstorul. Se pare că acel Ilie era păstor, relatările bătrânilor despre acel păstor poartă o aură de legendă.

Lipsa oricărei mențiuni documentare privitoare la Băsan- ciobanul nu poate spulbera legenda, dacă ținem seama că păstorii umblau cu răbojul în traistă ca să-și cresteze cu lama cuțitului soroacele unor socoteli ale turmei, iar nu cu călimara agățată de zaua chimirului și cu pana de gâscă după ureche, ca să emită hrisoave.

Până la aflarea adevărului în ceea ce-l privește pe misteriosul străbun al satului Băsești, liberi sunt să-i găsească satului origini mai frumos parfumate decât cojocul bacilor noștri, fără a trece cu ușurință peste acea puternică credință a poporului în ceea ce el socotește a fi temeiuri ale vieții noastre de demult.

Un simbol al românismului...

 

George Pop de Băsești a făcut parte, alături de Ion Rațiu și Vasile Lucaciu, din Miscarea Memorandistă – al carei scop era autonomia Transilvaniei, cerută chiar împăratului austro-ungar, Franz Iosef de Habsburg. Cererile au avut ecou în rândul opiniei publice europene, dar liderii Mișcării au plătit cu libertatea. Lupta pentru idealul unirii Transilvaniei cu România a fost o preocupare constantă a "patriahului cauzei românești", George Pop de Băsești.

Acesta are un loc bine ancorat în istorie, întrucât numele lui este legat de Marea Unire, ideal căruia el și-a dedicat o bună parte din viață. A apucat să se bucure de împlinirea lui doar câteva luni. El este considerat, în mod just, ca fiind cea mai proeminentă figură a intelectualității laice din nord-vestul țării în perioada dintre a doua jumătate a secolului al 19-lea și începutul secolului 20.

De altfel, biografia lui stă mărturie acestei prezentări. Începând din 1881 a fost vicepreședinte al Partidului Naţional Român din Transilvania, iar din 1902 până în 1918 este președinte al partidului. A fost și deputat în parlamentul din Ungaria (1872 - 1881), reprezentant al cercului electoral Cehu Silvaniei.

Unul dintre cele mai importante roluri pe care le-a jucat în istorie a fost acela de lider al Mișcării Memorandiste. Cererile politice formulate de politicienii români atunci includeau autonomia Transilvaniei și sporirea drepturilor românilor din Transilvania, regiune aflată atunci sub controlul Austro-Ungariei. Sacrificiul său de după acest episod a dat măsura curajului său în idealul de unificare: a fost arestat la scurt timp după, în cadrul procesului memorandiştilor de la Cluj, care a avut loc în 1894.

Punctul culminant al rolului său în istorie a venit la 1 decembrie 1918, ziua-simbol care a dat răsplata eforturilor depuse de George Pop pentru emanciparea națiunii române din Transilvania. A fost atunci încredințat cu onorabila sarcină de a prezida lucrările Adunări Naționale de la Alba Iulia, fiind ales apoi și președinte al Marelui Sfat Național al Transilvaniei, organul legislativ provizoriu.

Fără îndoială, momentul a fost trăit la adevărata lui însemnătate de către marele patriot, însă pe drumul făcut înapoi spre casă s-a îmbolnăvit grav și a decedat pe 23 februarie 1919.

Ca gest de dăruire, George Pop de Băsești a ales să-și doneze întreaga avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului. Pe terenul donat Mitropoliei a fost ridicată noua biserică greco-catolică din Băseşti, sfiinţită în anul 2005.

Sursa foto: Marius Ionuțaș