George Pop de Băsești-Un luptător neînfricat pentru cauza românismului....

 

George Pop de Băsești a venit pe lume într-o mică familie nobiliară românească. La fel ca mulți dintre colegii săi de generație, a ales o carieră juridică. A devenit mai întâi funcționar municipal, iar apoi originea sa nobilă, studiile sale și inteligența sa i-au deschis drumul unei cariere în administrația comitatului. În anul 1872, a decis să candideze la alegerile pentru Parlamentul din Budapesta și a fost ales deputat din partea cercului electoral din Cehu Silvaniei.
El s-a făcut remarcat prin capacitatea sa organizatorică. În anul 1880, într-o conferință a liderilor români ținută la Turda, în casa lui Ioan Rațiu, el a propus unificarea celor două partide ale românilor din Transilvania și Banat. Propunerea sa a fost acceptată, iar cele două formațiuni s-au unit în 1881, la Sibiu, în Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria. În acel an, George Pop de Băsești a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român. Și-a pierdut mandatul de deputat la Budapesta, pentru că formațiunea politică a românilor a adoptat tactica pasivistă, adică boicotarea alegerilor pentru Parlamentul maghiar, deoarece liderii politici ai românilor ardeleni și bănățeni refuzau să recunoască anexarea Transilvaniei la Ungaria, produsă în 1867.
"Bătrânul Nației", George Pop de Băsești a devenit unul dintre liderii Mișcării Memorandiste, prin care Partidul Național Român a adus în atenția opiniei publice europene lupta pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania și Banat. El s-a numărat printre cei care au plătit cu libertatea curajul de a sfida sistemul opresiv din Imperiul Austro-Ungar. Alături de ceilalți memorandiști, George Pop de Băsești a fost condamnat în procesul ținut în Palatul Reduta din Cluj, în care Ioan Rațiu a rostit cuvintele care i-au marcat destinul: Existența unui popor nu se discută, se afirmă!
Liderii memorandiști au fost închiși, dar au fost, în cele din urmă, grațiați de împăratul austro-ungar Franz Jozef la rugămintea Regelui Carol I al României. Ei și-au reluat activitatea politică după ce dobândiseră faima unor eroi.
George Pop de Băsești a devenit președinte al Partidului Național Român din 1902, după moartea lui Ioan Rațiu. În timpul mandatului său, partidul românilor a renunțat la pasivism și a început să trimită din nou deputați în Parlamentul din Budapesta.
"Patriarhul cauzei românești", George Pop de Băsești a prezidat și Adunarea Națională de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României.
George Pop de Băsești, "Badea George"-cum îl numeau consătenii, a murit împăcat în 23 februarie 1919, după ce încredințase conducerea Partidului Național Român discipolului său, Iuliu Maniu. Întreaga sa avere și-a lăsat-o Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului, pentru a servi ridicării culturale a poporului român.

Ionel Mesaroș