ARHITECTURA CODRULUI

 Ținutul Codrului sătmărean fascinează călătorul rătăcitor pe ulițele satelor ce mai păstrează încă construcții cu arhitectură tradițională, retrase isihast în chilia amintirilor depănate nostalgic de ultimii bătrâni rămași acasă...

Bârsău, Iegheriște...Crucișor....Bicău... E liniște tihnită în aceste sate. Un timp încremenit în vârstele lemnului din întinsele păduri de stejar și de fag ce acoperă culmile domoale ale Codrului (580 m), coborând mult în câmpie de-a lungul Someșului. Un codru pecetluit în semne și simboluri de pe porțile șurilor sau de pe arcadele ornamentale ale pridvorului. Așezările atestate documentar din sec. XII-XIV, din această zonă etnografică întinsă pe trei județe (Satu Mare, Maramureș și Sălaj), sunt de tip adunat, cu grădini și livezi îmbietoare, parcă ivite din ochiuri de pădure seculară, din care s-a cioplit lemnul de cer și gorun din familia stejarului, necesar construcțiilor specifice locului: „Tălpile, foarte groase (până la 35 cm grosime), sunt așezate pe boci (stâlpi puternici, îngropați), mai ales pe terenurile denivelate, sau pe bolovani mari puși din loc în loc. În tălpi sunt înfipți știmții, stâlpii uluciți pe două părți, în care intră limbile grinzilor orizontale; știmții se așază cam la doi metri unul de altul. Este o tehnică de construcție numită în graiul locului în șeși. Prispa, numită aici târnaț, este nelipsită, fie de-a lungul întregii fațade, fie parțială. Târnațul poate avea de la 4-6 până la 10 stâlpi prevăzuți cu mânuri, contrafise drepte, fără curbură, chituși, ce susțin cununa superioară pe care se sprijină căpriorii acoperișului. Totdeauna pereții de lemn ai caselor sunt lipiți cu tină pe afară și înăuntru.

Acoperișul caracteristic pentru casele din a doua jumătate a sec. XIX este cel numit cu șuturi (pinion mare triunghiular), lăsând loc, dedesubt, unui trapez foarte îngust deasupra fațadelor laterale, scurte, ale casei, prevăzut cu două ferestruici de aerisire. Învelitoarea este din paie de secară în jupi, frumos bătute în strat gros. Sunt și acoperișuri de stuf. Casele sunt de mari dimensiuni, deseori putând fi văzute case de 10-14 m lungime și până la 7 m lățime. Decorul apare pe cunună, pe stâlpi și pe grindă interioară, sub forma motivelor geometrice crestate, rozete și cruci solare, sau a inscripțiilor. Sub streașina de paie a pinionului, trapezul rămas este deseori placat cu scânduri traforate pe care se aplică un decor alcătuit tot din scânduri traforate, formând figuri geometrice simple sau rozete solare.” (Georgeta Stoica, Paul Petrescu – Dicționar de Artă populară)

Proporțiile și monumentalitatea șurilor codrenești sare în ochi.... ele sunt construite în furci fixate pe tălpi masive și având două porți, una spre curte și alta în partea opusă, astfel încât să poată intra un car. Acest tip de acaret este înrudit ca planimetrie și sistem constructiv, cu tipul germanic, specific construcțiilor anexe din spațiul vest-european. Motivele ornamentale geometrice sau florale stilizate sunt realizate din șipci tăiate, integrate simetric în registrele decorative ale scândurilor care compun porțile. Povestea încifrată în simbolurile rânduite pe aceste porți, așteaptă încă să fie tălmăcită... sau poate niciodată dezlegată... precum taina ascunsă în cerul nostru interior...

Când contempli o floare, tresare o stea... când privești o poartă de șură, parcă se deapănă povestea codrului, rostită și rostuită prin însemne străvechi: „Împărat slăvit e codrul, / Neamuri mii ei cresc sub poale, / Toate înflorind din mila / Codrului, Măriei Sale. / Luna, Soare și Luceferi / El le poarta 'n a lui herb. (Mihai Eminescu).

Text și cercetare de teren: Mihaela Grigorean și Mihaela Sălceanu

Sursă: Muzeul Județean Satu Mare