George Pop de Băseşti şi-a pus întreaga viaţă în slujba poporului său, precum şi averea pe care el a acumulat-o de-a lungul vieţii sale.
În ceea ce priveşte averea lui George Pop de Băseşti, aceasta s-a acumulat de-a lungul timpului. Astfel, din 100 de jugăre pe care le-a moştenit în hotarul comunei Băseşti el a ajuns la o mare proprietate de peste 3000 de jugăre.
O bună parte din zestrea nevestei sale, Maria Loşonţi, care avea proprietăţi în Cluj şi Nuşfalău, a vândut-o şi a cumpărat altele în comunele învecinate cu Băseştiul.
O altă parte a averii sale a obţinut-o prin muncă şi chibzuinţă. Marea lui calitate de gospodar se poate observa în lucrarea sa "Economia câmpului", lucrare premiată de despărţământul Şimleu al Astrei.
George Pop de Băseşti a fost printre primii lideri politici ai românilor transilvăneni care şi-a dat seama de rolul major al presei româneşti, susținând financiar publicaţiile româneşti şi pe ziariştii care au avut de suferit din cauza atitudinii lor româneşti, în închisorile din Ungaria.
Unul dintre ziariștii care s-a bucurat de ajutorul lui George Pop a fost redactorul ziarului „Lupta”, George Stoica, care era închis, tot pentru cauza românească, la Seghedin. Acesta îi mulţumeşte într-o scrisoare, din care spicuim următoarele: „Pentru prima dată, ca bărbat, mi-au dat lacrimile. Momentul acesta nu-l voiu uita în vieaţa mea. De aceea nobila D-voatră faptă mă îndeamnă să vă aduc cele mai călduroase mulţumiri, dar în acelaşi timp mă face să mă mir, de ce când e vorba de puţină jertfă, nu se găseşte decât un George Pop de Băseşti, iar când e vorba de dat sfaturi, se ridică rebegiţii”.
Lui Aurel Mureşianu, prietenul său, care era director al ziarului „Gazeta Transilvaniei„, îi trimite bani, plătind 50 de abonamente, pe o jumătate de an pentru învătători, plus încă 10 abonamente pentru Băseşti.
În anul 1909, Aurel Mureşianu trece la cele veşnice, iar pentru susţinerea prestigiosului său ziar se înfiinţează o societate comandită. Problema apariţiei, în continuare, a acestui ziar este considerată ca fiind una de interes naţional. George Pop de Băseşti plăteşte suma de 100 de coroane ca sprijinitor al acestei societăţi de comandită.
Fruntaşul român, Nicolae Vecerdea afirma faptul că a colindat toate oraşele transilvănene dar „nici cei mai buni ai noştri nu sunt aşa de însufleţiţi şi generoşi. Numai unul este Badea George şi eu doresc din adâncul inimii mele ca acest Bade George să ne trăiască voinic la mulţi ani, ca să învăţăm cum trebuie să ne iubim neamul şi cum să jertfim pentru el”.
George Pop de Băseşti a fost un om religios şi cu frică de Dumnezeu, el ajutând atât biserica, cât şi pe reprezentanţii ei.
El a iniţiat reparaţii capitale la biserica din Băseşti, cheltuind din banii proprii aproape 12.000 de coroane.
Episcopul diecezei Gherla, – dieceză de care aparţinea şi Sălajul -, Vasile Hossu, îi mulţumeşte printr-o adresă oficială, în anul 1914, pentru „mărinimoasa jertfă adusă spre promovarea măririi lui Dumnezeu şi a binelui spiritual”.
Orfelinatului românilor uniţi de la Blaj îi donează, în anul 1916, suma de 10.000 coroane. Mitropolitul Victor Mihaly îi mulţumeşte „pentru binele public, jertfind din greu pentru toate instituţiunile noastre româneşti greco-catolice, culturale şi de binefacere”.
Învăţătorii sălăjeni beneficiau şi ei de ajutorul marelui mecenat. Astfel, în fiecare an primii doi învăţători, care instruiau cel mai mare număr de analfabeţi, erau premiaţi cu câte o vacă cu viţel şi o scroafă cu purcei. Aceste premii s-au acordat şi în perioada 1894-1895, când George Pop era închis la Vacz, în urma procesului memorandiştilor.
Ziarul „Tribuna” din 28 ianuarie 1894 scria că de Crăciun George Pop dăruise elevilor săraci din Băseşti 24 de sumane, 24 de pălării, 10 perechi de încălţăminte, 40 de năfrămi şi fructe pentru toţi copii, iar celor din Băiţa, 22 de sumane, 17 pălării, 16 perechi de încălţăminte, 24 năfrămi şi rechizite şcolare (tocuri, peniţe, creioane, hârtie, etc.). Acesta era o tradiţie care se repeta anual cu ocazia sfintelor sărbători de Crăciun.
Pentru sprijinirea culturii şi învăţământului românesc şi îmbunătăţirea situaţiei materiale a românilor sălăjeni s-au înfiinţat mai multe bănci româneşti, cea mai mare fiind banca „Silvania” din Şimleu. La înfiinţarea acestor bănci un rol fundamental i-a revenit lui George Pop de Băseşti şi finului său, Andrei Cosma, alt mare fruntaş al românilor sălăjeni.
În anul 1914 a început cea mai mare conflagraţie pe care o cunoscuse omenirea până atunci – Primul Război Mondial. În aceste împrejurări vitrege şi aflându-se la o vârstă înaintată, George Pop de Băseşti se hotărăşte să-şi scrie testamentul. Astfel, la 11 noiembrie 1914, împreună cu fiica sa, Elena, se prezintă în faţa notarului din Dej, Otto Schilling şi a canonicului de Blaj, Iosif Hossu.
Prin acest testament, el donează, împreună cu fiica sa, averea agonisită cu trudă o viaţă întreagă, Capitlului mitropolitan din Blaj, „spre mărirea atotputernicului Dumnezeu şi în favorul desvoltării culturale a poporului român”. Pentru atingerea acestui nobil scop se prevedea înfiinţarea unei şcoli poporale agricole, burse pentru studenţi şi elevi, înfiinţarea altor instituţii culturale româneşti, îngrijirea bisericii şi a şcolii româneşti din Băseşti şi cămin pentru cei care se vor distinge în domeniul literaturii şi educaţiei. Averea sa a fost evaluată la peste 4 milioane de coroane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu