George Pop de Băsești este cel care în calitate de președinte al Partidului Național Român a condus Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918 care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României.
S-a născut în 1835, în nordul Transilvaniei, într-o mică familie nobiliară. A studiat în Baia Mare și în Oradea, apoi a urmat cursurile Academiei de Drept din Oradea.
În 1860, la terminarea facultății, a început să lucreze ca funcționar în administrația publică. În 1872 a candidat și a fost ales deputat în Parlamentul din Budapesta, din partea cercului electoral din Cehu Silvaniei.
A devenit unul dintre cei mai activi lideri ai românilor ardeleni, iar în 1880 a propus, într-o conferință organizată la Turda, unirea tuturor reprezentanților politici ai românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid. Un an mai târziu, în urma unei conferințe organizate la Sibiu, propunerea lui George Pop de Băsești devenea realitate.
La această conferință, George Pop de Băsești a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român, într-o perioadă extrem de grea. Această formațiune politică a înfruntat ostilitatea autorităților din Budapesta, care doreau să împiedice funcționarea unor partide constituite pe baze etnice.
De asemenea, George Pop de Băsești s-a afirmat drept unul dintre liderii mișcării memorandiste din 1892. A avut de înfruntat un nou val de ostilitate, deoarece milita pentru autonomia Transilvaniei.
Pentru rolul său în promovarea Memorandumului din 1892, a fost condamnat la închisoare, în urma procesului ținut la Cluj. În cele din urmă, memorandiștii au fost grațiați, după intervenția Regelui Carol I al României pe lângă împăratul Franz Jozef al Austro-Ungariei.
În anul 1902, George Pop de Băsești a fost ales președinte al Partidului Național Român. În mandatul său, această formațiune politică a trecut de la tactica pasivismului la cea a activismului. De asemenea, tot el i-a promovat pe tinerii Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod și alții din generația lor în conducerea partidului.
George Pop de Băsești, care devenise o figură cu adevărat patriarhală, a devenit, în toamna târzie a anului 1918, figura simbolică a luptei pentru Unirea Transilvaniei cu România.
La 1 Decembrie 1918, el a prezidat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a decis Unirea Transilvaniei cu Regatul României.
Documentele istorice arată că drumul spre Alba Iulia i-a fost fatal. George Pop de Băsești s-a îmbolnăvit și a murit la sfârșitul lui februarie 1919. La conducerea Partidului Național Român a fost succedat de Iuliu Maniu.
George Pop de Băsești și-a lăsat prin testament întreaga avere Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, pentru a fi folosită pentru susținerea activităților culturale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu