Cultul Eroilor...

 

Astăzi, 2 iunie 2022, e Ziua Înălțării Domnului (Ispasul), praznic în cadrul căruia sunt sărbătoriți eroii.

În localitatea Băsești din județul Maramureș, satul Președintelui Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia George Pop de Băsești, există un adevărat cult pentru eroi, fiind, de-a lungul timpului, înălțate monumente pentru cinstirea celor ce s-au jertfit pentru Țară și Neamul Românesc.

Pentru mine, George Pop de Băsești, străbunul din localitatea mea natală, a fost și a rămas un Erou, un model de demnitate umană, Omul ce a dovedit că imposibilul nu există, iar unirea tuturor românilor în granițele unei Românii Mari a fost crezul său de-o viață, pentru care a luptat și a pătimit.

“Badea” George și-a iubit Neamul Românesc, încât marele istoric Nicolae Iorga l-a considerat “Bătrânul Nației”. Când glăsuia despre Acesta, avea ochii înlăcrimați, iar glasu-I purta amprenta emoției ce-l stăvilea.

Pentru cei care au luptat pentru triumful cauzei naționale, neuitarea și recunoștința noastră, a urmașilor, trebuie să devină o preocupare continua!

În satul meu natal, în cimitirul unde este înmormântat George Pop și familia acestuia se află și alți eroi ai Neamului: Alexandru Achim, publicist, om de cultură, dar și conducătorul primei gărzi naționale din Ardeal, constituită la Băsești; Alexandru Pop, delegat din partea Cercului Electoral Cehu Silvaniei, din care făcea parte și Băseștiul, la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia; învățătorului Chira Gavril, care a facut pare din delegația celor 300 care au dus Memorandumul la Viena, în 1892; Pop Vasile și Pop Florea, gospodari din Băsești, iar la biserica veche e înmormântat preotul Antonius Balibanu, membru în delegația celor 300.

În cele ce urmează voi aminti despre monumentele memoriale, şapte la număr, existente în comuna Băseşti. Trei dintre acestea îl evocă pe George Pop de Băseşti, unul îl readuce în memoria noastră pe Francisc Hossu-Longhin, iar alte trei sunt dedicate eroilor căzuţi la datorie în cele două războaie mondiale.

Monumentul, ridicat de fiica sa Elena, în 4 aprilie 1923, se află în cimitirul din Băseşti, alături de alte cinci morminte, toate fiind împrejmuite cu un gard din stâlpi de beton şi fier forjat. Postamentul din piatră de carieră, înalt de 70 cm, susţine un obelisc din marmoră neagră, înalt de 220 cm, ornamentat cu o mulură. Întregul monument este bine conservat, inclusiv inscripţia de pe latura de nord, care ne face cunoscut că: „Aici îşi doarme somnul de veci George Pop de Băseşti, preşedinte al Partidului Naţional Român şi al istoricei adunări de la Alba Iulia, unde a proclamat unirea tuturor românilor. Născut la I august, 1835, trecut la vecinicie la 23 februarie 1919, sub şuierul gloanţelor săcuieşti, apărat de armata română liberatoare. Domnul a chemat pe robul său căruia i s-a dat să vadă desrobirea neamului".

În anii 1935 şi 1936 au fost unele intenţii de a i se ridica lui George Pop de Băseşti două însemne memoriale. Intenţiile de atunci au rămas dorinţi neîmplinite zeci de ani. Acum, însă, ambele însemne se află în localitatea sa natală, dorinţele fiind împlinite la mai bine de trei decenii de la formularea lor. Astfel, o placă comemorativă, din bronz de 95/60 cm, cu portretul său în basorelief, realizată de plasticienii băimăreni Traian Moldovan şi Ştefan Şainelic, este fixată pe un soclu din beton , înalt de 255 cm, aflat în curtea casei memoriale „George Pop de Băseşti" Atât soclul cât şi placa au fost terminate în anul 1968, dar dezvelirea însemnului memorial a avut loc în anul 1973, la a 55-a aniversare a unirii Transilvaniei cu România. Monumentul, bine conservat, are următoarea inscripţie: „În această casă a trăit George Pop de Băseşti (1835-1919), luptător de frunte pentru înfăptuirea statului naţional unitar".

Centrul comunei este dominat de „Bustul George Pop de Băseşti". Monumentul are înălţimea de 360 cm, din care bustul, turnat în bronz, are 105 cm. Postamentul monumentului are plan pătrat cu latura de 430 cm, iar soclul, înalt de 205 cm, are formă paralelipipedică de bază tot pătrată, de 80 cm latura. Aceste părţi ale monumentului sunt construite din beton armat şi au fost acoperite cu plăci de marmoră albă. Pe latura de sud a soclului, pe o placă de marmoră neagră, de 30/70 cm, citim inscripţia: „George Pop de Băseşti 1935-1919". Încă o inscripţie se află pe partea dorsală a bustului: „Năstase Iustin 1975", indică numele sculptorului şi anul realizării operei de artă.

Dezvelirea monumentului a avut loc în data de 27 noiembrie 1977, în prezenţa unui numeros public. Festivitatea grandioasă, pătrunsă de un fierbinte patriotism, a prilejuit evocarea vieţii şi activităţii lui "Badea George", viaţă care a coincis cu perioada cea mai frământată din istoria Transilvaniei, încheiată la 1918 cu Marea Unirea, visul secular al tuturor românilor.

Monumentele închinate lui George Pop de Băseşti, prezentate mai sus, sunt dovezi grăitoare că poporul român cinsteşte personalitatea sa de excepţie, al cărui nume este gravat cu litere de aur în conştiinţa şi istoria neamului românesc.

În vecinătatea monumentului lui George Pop de Băseşti, un monument-funerar asemănător aminteşte de cel care a fost Francisc Hossu-Loghin, personalitate de seamă a vieţii

politice româneşti din Transilvania. Francisc Hossu-Longhin s-a căsătorit cu Elena (1860-1940), fiica lui George Pop de Băseşti, în anul 1892. Familia sa, cu ascendenţi în localităţile Răstoci (jud. Sălaj) şi Mesteacăn (jud. Maramureş), ce aparţineau fostului domeniu al Cetăţii de Piatră (Chioar n.n.), aparţinea păturii româneşti mijlocii, cu îndepărtate origini nobiliare'' . Piatra de căpătâi, aşezată pe mormântul lui Francisc Hossu-Longin, este un adevărat monument memorial, ridicat de soţia sa. Monumentul, bine păstrat, e un obelisc din marmoră neagră, înalt de 300 cm. Pe latura de nord are următoarea inscripţie: „Aici odihneşte în nădejdea învierii, Francisc Hossu-Longin, născut în Zam-Hunedoara, la 2.X.1847. Avocat, notar la conf. naţ. Sibiu 1881. Fondator, conducător şi sprijinitor al multor societăţi culturale; apărător în procesul Memorandului; delegat al jud. Hunedoara în istorica adunare de la Alba Iulia l.XII.1918 şi în Marele Sfat din Sibiu; senator; comandor al ord. Ferdinand I; publicist; mort în Băseşti la 12.XII.1935." Urmează, mai jos, versurile scrise de soţia sa: „Şezi cu îngerii la rând/Lângă Dumnezeu ;/Nu te amărî, curând/Am să vin şi eu/. Elena". Elena Hossu-Longin,

născută Pop de Băseşti, a murit în anul 1940 înainte de a se produce marea nedreptate, răpirea unei părţi din Transilvania, prin odiosul Diktat de la Viena, din 30 august.

Alte trei monumente memoriale, existente pe raza comunei Băseşti, au fost dedicate eroilor căzuţi pe fronturile celor două războaie mondiale. Între cei ce şi-au jertfit viaţa, apărând pământul sfint al României, se află numeroşi eroi şi din satele codreneşti, pentru cinstirea cărora au fost ridicate însemne de aducere aminte.

În centrul satului Stremţ există monumentul eroilor căzuţi în primul război mondial, fiind construit din beton şi piatră fasonată, de către un meşter pietrar din Benesat, jud. Sălaj. Are înălţimea de 305 cm. Ctitorul monumentului este Vasile Tămăşan, emigrant în America, cel ce şi-a pierdut trei fraţi în război. Acolo, în America, a colectat banii necesari, ridicării însemnului memorial. Au contribuit la această colectă atât emigranţii din Stremţ, cât şi emigranţi pomeniţi din alte localităţi ale zonei. Obeliscul monumentului are deasupra o frumoasă cruce cu braţele trilobate, precum şialte ornamente ca: denticuli, colonete adosate, un fronton şi o mulură. Între elementele ornamentale a fost săpată inscripţia: „Eroilor morţi în războiul pentru întregirea neamului. Florian Tămăşan, Ioan Tămăşan, Ilie Tămăşan (cei trei fraţi n.n.), Vasile Pop, Andreiu Menţ, Iluţ Bugă, Ioan Ghigran, Petru Contraş, Ioan Cosma, Onuţ Mureşan, Ioan Pop, Nuţ Pop, George Sălăjan, Mihai Tămăşan, Constantin Tomşa. Vecinica lor pomenire". Pe postamentul din beton, a fost dăltuit „ 1927", care indică data dezvelirii monumentului.

În primele zile ale lunii septembrie 1940 ocupanţii horthyşti au profanat şi acest monument, ca multe altele din Transilvania de nord martirizată prin Diktatul de la Viena. Dintr-un şanț unde-l aruncaseră ocupanţii, a fost ridicat de localnici şi aşezat în cimitir. De acolo este readus pe locul iniţial de către învăţătorul Nichifor Iăghereşean cu ajutorul aceloraşi localnici, chiar în ziua când ocupanţii horthyşti părăseau satul în mare grabă, alungaţi de trupele române eliberatoare. În anul 1974 monumentul a fost reparat cu sprijinul material al Primăriei din Băseşti, având loc următoarele operaţii: refacerea inscripţiei şi a părţilor degradate, precum şi împrejmuirea monumentului cu un gard din prefabricate.

Un alt monument memorial, dedicat eroilor căzuţi în primul război mondial, se află în parcul comunei Băseşti şi a fost construit de meşterul zidar Balint, din Cehul Silvaniei, sub îndrumarea învăţătorului Vasile Robu şi a preotului Alexandru Achim, prin contribuţia bănească a localnicilor. Monumentul, înalt de 445 cm, a fost dezvelit în anul 1934. Atunci avea o inscripţie: cu numele eroilor, pe care ocupanţii horthyşti au răzuit-o în luna septembrie 1940. S-au păstrat doar anii de război: „ 1914-1918".

Vara anului 1940 a constituit pentru România un moment de grea cumpănă în istoria sa multimilenară, prin răpirea unei părţi considerabile din pământul său strămoşesc: Basarabia,

nordul Bucovinei, ţinutul Herţei, Transilvania de nord şi Cadrilaterul, iar câteva milioane de români au fost rupţi, izolaţi şi înstrăinaţi de neamul lor. Ocupanţii, indiferent de neam, au terorizat şi maltratat populaţia românească, au comis asasinate în masă. Recucerirea teritoriilor desprinse din trupul ţării şi alungarea odioşilor năvălitori, dincolo de hotarele stabilite prin pacea de la Trianon, din 4 iunie 1920, a cerut poporului român multe şi grele jertfe omeneşti şi materiale, date pe fronturile celui de al doilea război mondial. Celor căzuţi la datorie li s-au ridicat monumente, iar unde este cazul cimitirele şi mormintele eroilor sunt ocrotite cu pietate.

Satul Sălişte, din comuna Băseşti, are un monument memorial înalt de 250 cm. A fost construit de către meşterul zidar Gheorghe Sălăjan, din localitate, în anul 1974, fiind amplasat in curtea bisericii. Pe placa de marmoră neagră, de 33/25 cm, a fost săpată inscripţia: „Ridicată (crucea n.n.) de către văd. Bretan Vilma spre lauda lui D-zeu şi în amintirea soţului ei Bretan Gheorghe căzut pe front". Monumentul, bine conservat, este simplu şi lipsit de elemente ornamentale.

Pe raza comunei Băseşti, în cimitirul satului Stremţ, se află şi un mormânt comun pentru trei eroi căzuţi în luptele cu duşmanii hitleristo-horthyşti. Grav răniţi, în apropiere de satul Socond (jud. Satu Mare), au fost aduşi la Stremţ, unde era un spital de campanie. Nu au putut fi salvaţi şi-şi dorm somnul de veci în acest cimitir. Mormântul este protejat cu un gard din leţuri. Pe crucea de lemn, a fost fixată o placă din tablă pe care citim următoarea inscripţie:

„Aici odihnesc eroii căzuţi în lupte pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist (hitleristo-borthyst n.n.): sold. Vezeanu Radu-Călineşti, Olt înm. 20.X.1945; Căpr. Ghiţureanu C-tin – Almaj Dolj; sold. Epure Ioan - Bogdăneşti Bacău înm. 22.XI.1944". Cei trei eroi şi-au jertfit viaţa cu câteva zile înainte de a fi restabilită graniţa de vest a României, la 25 octombrie 1944.

Aceștia nu sunt singurii eroi ai neamului din comuna noastră, în satul Stremț din comuna noastră “Asociația ION al ANEI” a ridicat "Troița Eroilor Nesărbătoriți".

Cultul pentru eroi trebuie să rămână o preocupare a celor de trăiesc pe aceste meleaguri, ca un semn de recunoștință și veșnică neuitare!