Astăzi, când se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, o zi istorică a renașterii naționale, se cuvine să amintim și legătura de suflet dintre unul din artizanii "Micii Uniri", Mihail Kogălniceanu, și George Pop de Băsești, unul dintre artizanii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
În lucrarea memorialistică a preotului prof. dr. Ioan Georgescu, "George Pop de Băsești-60 de ani din luptele naționale ale românilor transivăneni", ediția a II-a, la pagina 313, se află relatat episodul întâlnirii dintre badea George și Mihail Kogălniceanu, în 1891, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la venirea în România a domnitorului Carol I. Atunci marele bărbat de Stat era grav bolnav. În curând avea să moară. Nu primește decât pe doctori și pe cei mai apropiați. Pe George Pop, luptător înflăcărat pentru cauza națională, îl primește și pe patul suferințelor sale. Cu glasul slab și stins, dar cu atât mai impresionant, el îi spune că "numai solidaritatea poate scăpa neamul nostru; să fugă deci, de certuri și de dihonii, ca de ciumă". În urma acestei înțelepte povețe, el se întărește tot mai mult în convingerea căreia i-a dat de atâtea ori expresie strălucită. "Lumea socială, ca și cea fizică, e opera unor individualități minuscule, fără acțiune, când sunt izolate, dar foarte puternice, când sunt asociate. Niște ființe mici, coralii, fac să apară continentele, să răsară mugurii, să se păstreze viața. Și, precum la celulele vii, principiul vital e totul, așa este și conducerea și nevoia de idealuri înalte, pentru unitățile umane."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu