Satul păstorului Ilie Băsan...

 "La marginea codrului, între bătrânul Igniş şi Valea Someşului, pe unul dintre terenurile de înfruntare dintre romani şi dacii liberi, acolo unde Menumorut şi-a întins spre nord-est aripa voievodatului său, lângă curgerea molcomă a Sălajului, Dumnezeu a aşezat sub brazdă sămânţă roditoare din care a încolțit o floare de nu-mă-uita. Frumuseţea acestei flori nu a putut fi veștejită nici de cea mai aspră secetă şi nici de potopul de suferinţe ce nu a întârziat să se abată asupra "grădinarilor" ce o îngrijau ca pe o comoara. Aici, a fost întemeiată, în anul de graţie 1391, o cetate cu patru porţi şi opzeci de suflete, o adevărată ţară de pâine la picioarele măgurii.

Dintr-un document, scris în limba maghiară de Petri Mor, am aflat câteva date semnificative referitoare la istoria satului Băsești. În acest act satul figurează sub denumirea de Ilyesfalva, adică satul lui Ilyes (al lui Ilie). Un alt nume, mai apropiat de cel actual, era Bassafalva. Denumirea de Bassafalva vine, probabil, de la Băsav, sau de la Bacza, ce însemană baciul, păstorul. Se pare că acel Ilie era păstor, relatările bătrânilor despre acel păstor poartă o aură de legendă.

Lipsa oricărei mențiuni documentare privitoare la Băsan ciobanul nu poate spulbera legenda, dacă ținem seama că păstorii umblau cu răbojul în traistă ca să-și cresteze cu lama cuțitului soroacele unor socoteli ale turmei, iar nu cu călimara agățată de zaua chimirului și cu pana de gâscă după ureche, ca să emită hrisoave.

Până la aflarea adevărului în ceea ce-l privește pe misteriosul străbun al satului Băsești, liberi sunt să-i găsească satului origini mai frumos parfumate decât cojocul bacilor noștri, fără a trece cu ușurință peste acea puternică credință a poporului în ceea ce el socotește a fi temeiuri ale vieții noastre de demult.

Ilyesfalva, satul lui Ilie, aparținea în 1391 de județul Kozepszolnok, sectorul Ardud. În secolul XV-lea, satul Băsești făcea parte din moșia lui Dragfi, fiul lui Sas și nepotul vestitului Dragoș din Maramureș. Începând cu 1566, satul Băsești face parte din domeniul Cehu-Silvaniei, ce cuprindea 44 de localități. Pe la 1668 satul trece în proprietatea lui Illiesfalvi Popa Istvan, voievod fiind Apafy Mihaly. În 1705, în registrele judetului Kozepszolnok sunt luați în evidență următorii nobili din Băsești: Pop Simion, Pop Andraș, Pop Istvan și Pop Illes, probabil 4 frați din familia Pop.

Vreme de o sută de ani, dealurile împădurite ale Sălajului, Ţara Silvaniei, aparţineau domeniului feudal al voievozilor Balc şi Drag, apoi aceste locuri de basm, înveşmântate în strălucite odăjdii sângerii, au făcut parte fie din Principatul autonom al Transilvaniei, fie din Partium.

Aici, lângă scurgerea săraca a Sălajului, urmaşii păstorului Ilie Băsan, băseştenii, şi-au dus cu demnitate crucea vieţii, străbătând întinderea dintre leagăn şi mormânt, luminaţi de învăţătura că anotimpurile vieţii pot fi mai puţine decât cele ale naturii. Soarele credinţei le-a arătat că tot ce e lumesc e trecător, hrănindu-le nădejdea că, mai devreme sau mai târziu, răul scăpat din cutia Pandorei va pieri, Binele va trona pretutindeni, numai când Iubirea va deveni mama tuturora.

Mulţi au trecut la cele veşnice fără să întrezărească o îndreptare a lucrurilor, însă visul de odinioară nu fusese spulberat nici măcar în 1834, an în care satul Băsești număra vreo nouă sute de suflete.

Cu fiecare naştere, se iţi o nouă şansă de a zdrobi lanţurile robiei sufleteşti, cu fieştecare purtător de Logos, visul putea deveni realitate; pe meleagurile urmaşilor păstorului Ilie Băsan, putând trăi laolalta lupul şi mielul, sub acelaşi cer, sub privirea mereu trează a Păstorului Dreptăţii."- Ionel Mesaroș

Foto: Marius Ionuțaș