“Acest nume a fost purtat de un
țăran încărunțit în cinste, luptând pentru drepturile neamului nostru. George
Pop de Băsești, acesta e numele întreg, face parte din pleiada acelora, cari au
dus greul luptei pe vremuri: el încă e unul dintre cei condamnați în procesul
Memorandumului, pentru care a suferit un an în temnița de la Vaț.
Badea George, așa îl poreclise în
timpul din urmă toată lumea românească, domni sau țărani, a fost stăpânit de o
inimă mare. El ajuta pe toți, cari îi cereau sprijin, fie cu bani sau cu un
sfat bun. Era adevărat părinte al întregului ținut din Sălagiu.
De zeci de ani n-a fost mișcare
românească la care să nu fi luat parte Badea
George. Numai în anii din urmă bătrânețile
îl mai țineau înapoi de multe ori. Sufletul lui petrecea însă totdeauna acolo,
unde era vorba de o cauză românească. Iar punga, de asemenea, i se
deschidea așa de ușor, cum la puțini se
întâmplă în vremea de azi.
Veneratul Badea George moare după
ce a văzut dorința sufletului său de zeci de ani: înfăptuirea României mari. Ba ce e mai
mult: i-a fost dat ca însuși să prezideze și să conducă marea adunare istorică
de la Alba Iulia, unde s-a hotărât unirea cu România...
Bine era, dacă Dumnezeu îl mai
ținea să vadă și cum s-a pecetluit pacea, cea de toți dorită. A murit tocmai pe
când hoardele ungurești începuse mai tare a-și face de cap. Dar asta nu l-a
înfricat deloc. Din contră, prin ultima lui scrisoare, adresată d-lui dr.
Maniu, președintele Consiliului, cerea luarea de măsuri de apărare contra
încăpățânării ungurești.
George Pop de Băsești ne poate
servi la toți de pildă, cum să lupte cineva pentru un ideal, fie acela oricât
de îndepărtat. El a luptat o viață întreagă pentru o cauză, care de multe ori
se părea poate pierdută. Cu toate acestea, dacă cauza a fost dreaptă, a trebuit
să învingă. Mai curând sau mai târziu, puțin are a face, asta atârnă de la
mersul a o sumedenie de alte împrejurări. Vorba este că dreptatea a învins.
De aceea, venerabile și în cinste
încărunțitule bătrân, dormi ușor în țărâna din care te-ai ridicat, fiindcă ai
luptat o viață întreagă pentru dreptate pe seama unui popor de țărani. Noi îți
vom păstra amintirea pentru totdeauna, că bună luptă ai purtat!”
Reprodus din „Foaia poporului”, Sibiu, 24 februarie, nr.9,
1919
Ionel Mesaroș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu