Locul în care «s-a copt» Unirea (Interviu acordat de primarul comunei Băsești, Ioan Călăuz, revistei "Formula AS", apărut în nr. 1332 din 2018)

"- Satului pe care îl chivernisiţi ca primar i se spu­ne şi "Mica Romă" din Ţara Codrului. De ce este considerată comuna aceasta drept a doua lo­­calitate din Transilvania, ca valoare spirituală pentru români, după Blaj?

- Sunt primar în Băseşti din anul 1996, o lo­calitate care a aparţinut pe vremuri de Sălaj, dar la ultima reorganizare teritorial-administrativă a fost alocată judeţului Maramureş. Există câteva obiec­tive în comună legate de persoana lui George Pop de Băseşti, unul din marii corifei ai Unirii, care s-a născut aici. El a adunat în jurul lui toate forţele progresiste ale acelei perioade, acţiunile lor culminând cu Marea Adunare de la Alba Iulia, pe care el a prezidat-o şi unde s-a votat Uni­rea din 1918. Marele patriot ardelean a locuit permanent în Băseşti. Fiind preşedintele Partidului Naţional Român timp de 16 ani, tocmai în perioada premer­gătoare Marii Uniri, casa lui a devenit, oarecum neoficial, sediul partidului, fiind vizitat aici de ne­numărate personalităţi ale vremii. Întrea­ga diplo­maţie a Unirii s-a purtat la Băseşti, locul aces­ta de­venind astfel unul cu o mare încărcătură sim­bo­­lică. În vremea aceea, Bă­seştiul era doar un târ­gu­şor, ce-i drept prosper, avea şapte mori, ceea ce era mult pentru acea epocă, avea târg de ani­male, câteva clădiri cu etaj şi mai multe prăvălii, "bolduri", cum li se spunea. În 1906, Nicolae Iorga îl vizitează la Băseşti pe "Bă­trânul naţiei", şi iată ce spune despre acel mo­ment: "În casa de la Băseşti era, nu de puţine ori, Gu­vernul Pro­vi­zoriu al Ardealului asuprit". George Pop de Băseşti a pri­mit şi găzduit în gospodăria lui mulţi oameni im­portanţi ai vremii, ade­văraţi făuritori de istorie: Vasile Lu­­caciu, Ioan Raţiu, Iuliu Co­ro­ia­nu, Di­mitrie Com­şa, Petre Dulfu, Va­sile Gol­diş, Teodor Mihali, Iosif Vul­can, I.C. Brătianu, în calitate de prim-mi­nistru al Româ­ni­ei, Nicolae Titulescu, ministru de externe, Nicolae Filipescu, primarul Bucureştiului şi fost ministru, generalul Traian Moşoiu, brav luptător în Primul Război Mon­dial, Vintilă Brătianu, ministru de război, Au­rel Cosma, Iancu Nistor şi mulţi alţii. Oc­tavian Goga, la împlinirea a 5 ani de la stin­ge­rea lui Geor­ge Pop de Băseşti, spunea într-o adu­na­re care a avut loc chiar aici, în sat: "E un capitol de istorie na­ţio­nală în cripta de la Băseşti. Epi­goni ai ţării mele, mergeţi la ea să învăţaţi dra­gostea de neam". Toţi aceşti oameni veneau la Băseşti ca la "Mecca ro­mână". Da­că Blajul a fost cel care a dat "lu­mi­nă" în Ardeal, prin şcolile sale deosebite, de un­de "a răsărit soarele românilor", cum spunea Ion Heliade Rădulescu, Băseştiul a fost locul în care "s-a copt" Marea Unire.

- Localitatea Băseşti este aşezată la în­tâl­nirea judeţelor Maramureş, Sălaj, Satu Mare, o zonă în care se află şi Bădăcinul lui Iuliu Ma­niu, Bobota natală a familiei Coposu, Bocşa lui Simion Băr­nuţiu. Am putea spune că acesta este tri­unghiul magic al luptei pentru păstrarea con­ştiinţei naţio­nale a românilor transilvăneni.

- În Sălaj se discută despre "cei patru B", de la iniţialele localităţilor în care s-au născut şi activat corifeii luptei românilor pentru afirmarea fiinţei naţionale. Simion Bărnuţiu s-a născut la Bocşa. El a fost părintele revoluţiei de la 1848, un adevărat "Moise al românismului", cum i s-a spus. La Bă­dă­cin s-a născut Iuliu Maniu, "Sfinxul de la Bă­dă­cin", cum îl numeau contemporanii, important om politic al primei jumătăţi a sec. XX, mort în închi­soa­­rea de la Sighet. La Bobota a fost locul naşterii lui Corneliu Coposu, "Patriarhul demnităţii şi onoa­­rei româneşti din ultimele decenii", iar la Băseşti, a fost locul lui George Pop, "Bătrânul naţiei" sau "Ba­­dea George", cum îi spuneau cei mai mulţi. Toate aceste localităţi sunt aşezate într-un areal restrâns şi au fost puncte de referinţă şi de întâlnire pentru luarea unor decizii majore, pri­vitoare la istoria noastră. Toţi aceşti corifei ai Să­lajului sunt descen­den­ţii ge­neraţiei pa­şop­tis­te, formate în jurul Blajului. Sen­timen­tul naţional, conşti­inţa naţională şi mo­rala creştină, a­ces­tea au fost în­suşirile lor şi ale tu­turor celor care au contribuit la crearea statu­lui naţional uni­tar român, desă­vâr­şit la 1 Decem­brie 1918.

Prima Gardă Naţională

- În perioada di­nainte de 1918, Tran­silvania era sub do­minaţie ungurească. N-au existat con­strân­geri, ame­nin­ţări?

- Mulţi îşi ima­ginează că Unirea s-a în­făptuit odată cu sem­narea declaraţiei de Unire de către cei 1228 reprezentanţi veniţi din toate zo­nele locuite de români. N-a fost aşa. Până la pacea de la Trianon, unde au fost stabilite clar graniţele noi, haosul era stăpân. Sediul preşedintelui Parti­dului Naţional Român de la Băseşti a fost ţinta atacurilor şi jafurilor puse la cale de către hoardele lui Bela Kun. La începutul lunii noiembrie 1918, au fost atacate prăvăliile evreilor din comună şi gospodăria lui George Pop de Băseşti, căruia i s-au furat vitele şi alte animale. A doua zi, el a con­vo­cat toţi sătenii şi i-a organizat într-o Gardă Na­ţio­nală, în frunte cu preotul Alexandru Achim. Garda aceas­ta a primit apoi ajutor de la Cluj şi astfel s-a putut asigura paza în comună, poşta, paza insti­tu­ţiilor şi a casei lui Geor­ge Pop de Băseşti, sediul Par­tidului Naţional Ro­mân. Aşadar, e important de notat faptul că s-a în­ceput organizarea admi­nis­trativă românească şi că prima gardă naţională din Ardeal a fost cons­ti­tuită la Băseşti, în acei ani tulburi din perioada Unirii. Primul ei conducător a fost preotul greco-catolic Alexandru Achim, pu­bli­cist şi rafinat om de cul­tură, care a fost de faţă când George Pop de Băseşti şi-a dat obştescul sfârşit.

Înmormântare cu gloanţe

- Care este astăzi soarta casei natale a tri­bu­nului de la Băseşti? Cum se raportează locui­to­rii de azi ai Băseştiului la înaintaşi? Cum aş­tep­taţi ani­versarea Marii Uniri?

- După moartea lui George Pop de Băseşti, în februarie 1919, fiica lui, Elena Pop Hossu Longin, împreună cu soţul ei, Francisc Hossu Longin (şi ei luptători de frunte pentru cauza naţională) se mu­tă de la Deva, unde Francisc era avocat, la Bă­seşti. Ei au administrat moşia familiei până în anul 1940. Elena Pop Hossu Longin moare cu puţin înainte de cedarea Ardealului de Nord către Un­ga­ria. Timp de patru ani, 1940-1944, până la re­venirea la "Patria Mamă", Băseştiul a fost ţinta atacu­rilor hortiste. Casa a fost devastată, monu­men­tul ridicat în cinstea eroilor din primul Război Mon­dial a fost profanat. Nici după venirea comu­niş­tilor la putere lucrurile n-au stat mai bine, ei având mai multe motive ca să-l facă uitat cu totul pe George Pop de Băseşti. Printre acestea ar fi ur­mătoa­rele: George Pop avea o avere considera­bi­lă, mii de iugăre de pământ, motiv pentru care a fost declarat chiabur şi casa naţionalizată, ajun­gând sediul C.A.P - ului, fierărie, depozit de în­grăşăminte chimice, care au degradat foarte mult structura fundaţiei. După moartea lui, preşedinţia Partidului Naţional Român a fost pre­luată de Iuliu Maniu. În 1926, acesta fu­zionează cu Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache formând astfel Par­tidul Naţional Ţărănesc, atât de urât de comunişti. În al treilea rând, George Pop de Băseşti a fost greco-catolic, spunând adeseori că "dacă prin absurd, în lume, ar exista un singur greco-catolic, acela aş fi eu", prevestind oarecum teroarea care ur­ma să se abată asupra acestei biserici. Aceste mo­tive erau suficiente pentru ca numele lui Pop de Bă­seşti să fie ţinut în uitare, deşi rolul lui în înfăp­tu­i­rea Unirii de la 1918 a fost covârşitor.

Cu mare greutate, după zeci de ani de inter­venţii, audienţe, discuţii, proiecte, drumuri la Bucu­reşti, abia în anul acesta am obţinut fonduri pentru restaurarea casei. Suntem foarte bucuroşi că o vom putea reda circuitului turistic, alături de biserica de lemn, de cimitirul familiei George Pop de Băseşti, de mânăstirea greco-catolică "Ador­mi­rea Maicii Domnului", ridicată pe colina de un­de trupele lui Bela Kun au deschis focul asupra cortegiului fu­nerar al marelui patriot. Vom face tot ce putem pentru a le pune în valoare şi a le face cunoscute ge­neraţiilor tinere, care trebuie să ştie adevărata istorie a ţării în care s-au născut."