S-a întâmplat în 29 mai…

 

În urmă cu un secol, la Alba Iulia, 20.000 de români s-au opus deznaționalizării prin Biserică.

Adunarea de la Alba Iulia, din 29 mai 1912, s-a organizat în numele tuturor românilor din Transilvania şi s-a dorit a fi un protest împotriva proiectului de înfiinţare a episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdúdorogh. Punerea în practică a proiectului era sinonimă cu transformarea Bisericii într-un instrument politic de deznaţionalizare şi de silnicie a românilor ardeleni.

Românii din Ardeal au protestat faţă de înfiinţarea Episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdúdorogh, localitate în care autorităţile austro-ungare urmau să subordoneze direct majoritatea parohiilor greco-catolice din Ardeal. Noua episcopie, înfiinţată cu sprijinul Vaticanului, prelua în subordine inclusiv protopopiate din Mitropolia greco-catolică de la Blaj. Românii greco-catolici veniţi la Alba Iulia, în actualul cartier Lipoveni, reprezentau majoritatea localităţilor din Transilvania. Pe lista participanţilor regăsim şi personalităţi istorice cunoscute: George Pop de Băseşti, Teodor Mihali, Iuliu Maniu, Vasile Lucaciu. În cadrul Adunării s-a format un Congres format din 50 de personalităţi, în frunte cu fruntaşul român George Pop de Băseşti, președintele PNR.

Adunarea de protest de la Alba Iulia a constituit un avertisment serios dat autorităţilor austro-ungare şi un semnal de alarmă pentru Sfântul Scaun de la Roma, având în vedere faptul că aici la Alba Iulia, la data de 7 Octombrie 1698, prin trădarea credinţei străbune, s-a creat credinţa greco- catolică a românilor din Transilvania, prin metodele, manevrele şi mai ales prin promisiunile cunoscute, ceea ce a contribuind direct la dezbinarea românilor.

Congresul de la Alba Iulia a adoptat în 29 mai 1912 o Rezoluţie în trei puncte ce a fost trimisă la Vatican.

În Memoriu se spunea că „Episcopia aceasta(n.r. Episcopia greco-catolică maghiară de la Hajdu-Durog) e mijlocul, prin care aşa numiţii gr.cat. maghiari vreau să-şi ajungă scopul, de a introduce limba liturgică maghiară“. Ei, înaintea Romei, nu-şi spun gândul adevărat. Seduc Roma, spunându-i că doresc să facă o episcopie nouă greco-catolică, cu limba liturgică grecească veche, râmânând ca unele cântări liturgice ori chiar toate cântările, să se cânte în limba maghiară“, se spune în Memoriul trimis Papei. În document se face trimitere şi la Manifestul de Unire cu Biserica Romei din 7 octombrie 1698, când mitropolitul ortodox Atanasie Anghel a subscris „Şi aşe ne unim cu acei ce-s scrişi mai sus, cum toată legea noastră, slujba Bisericii, liturghia şi posturile şi darul nostru să steie pe loc, iar, de n-ar sta pe loc acelea, nici aceste peceţi să n-aibă nici o tărie asupra noastră.“

Protestul de la Alba Iulia din 29 mai 1912 a fost cel mai răsunător al elitei laice. Momentul Hajdúdorogh reprezintă pentru românii din Dubla Monarhie, ultima mare criză de dinaintea primului război mondial. Protestul intelectualilor nu este lipsit de accente radicale, cum ar fi ameninţarea cu „ruperea peceţilor”, aşa cum a spus Iuliu Maniu la Alba Iulia, în 1912, adică trecerea la ortodoxie ca alternativă la încorporarea celor 83 de parohii româneşti la episcopia Hajdúdoroghului.