Un Om al Nației!

Pentru a cinsti memoria tatălui său, George Pop de Băsești, care nu a avut parte de funeralii naționale așa după cum i se cuvinea, fiica sa Elena Hossu-Longin reușește, cu mari strădanii, să ridice un monument, la Băsești, la patru ani de la moartea ilustrului său părinte.

Ultima dorință a lui badea George a fost aceea de a fi înmormântat la Băsești, spunând următoarele: "Să mă îngropați lângă ai mei și în mijlocul poporului cu care am trăit, am muncit și m-a ascultat!"

Monumentul de la Băsești este un obelisc de marmură neagră. Sub semnul sfintei cruci au fost inscripționate următoarele cuvinte memorabile: "Aici își doarme somnul de veci George Pop de Băsești, președinte al Partidului Național Român și al istoricei adunări dela Alba Iulia, unde a proclamat unirea tuturor Românilor. Născut la 1 August 1835, trecut la veșnicie în 23 februarie 1919, sub șuerul gloanțelor secuești, apărat de Armata Româna liberatoare. Domnul a chemat pe robul său, căruia i s-a dat să vază desrobirea neamului. “

Ceremonia de dezvelire a acestui monument a avut loc pe data de 6 mai 1923. A fost o zi de adevărat pelerinaj la mormântul lui George Pop de Băsești.

Elena Hossu-Longin lansează un apel către toată suflarea românească pentru a participa la sfințirea monumentului. La acest apel au răspuns foarte mulți români, "evidențiind încă o dată marele cult al eroilor de care este stăpânit poporul român. Ea a facut pregătiri intense pentru ca toți participanții la acest eveniment comemorativ, indiferent de confesiune sau de concepție politică, să se simtă într-o atmosferă cât mai frățească."

Încă din data de 5 mai au început să sosească locuitorii din satele învecinate și intelectuali din toată țara. Unii dintre aceștia s-au oprit la Cehu Silvaniei sau în satele limitrofe. A fost și cazul lui Iuliu Maniu care a sosit în acest oraș pe data de 5 mai, împreună cu alți fruntași ai Partidului Național Român, al cărui lider a fost ales după moartea lui George Pop de Băsești, în 23 februarie 1919. Tot la Cehu Silvaniei au sosit reprezentantele școlii de fete din Șimleu și un batalion de soldați din Regimentul 17 Vânători din Zalău, împreună cu fanfara acestuia.

Pe 6 mai 1923, de Sângeorz, " natura, îmbrăcată în straie alese, de verde crud, într-o zi frumoasă ca și viața celui plecat la Domnul, parcă era gătită să ia parte la această pioasă comemorare. Steaguri multe, tricolore, amestecate cu verdeață împodobeau casele curate ca la o mare sărbatoare. Mii de tărani îmbrăcați în frumosul port național codrenesc, dădeau un aspect și mai impunător zilei acesteia. Dimineața, la 8.00, au sosit la Băsești soldații care staționaseră la Cehu Silvaniei, împreuna cu muzica militara, ei fiind primiți cu căldură, cu aclamații, de către întreaga asistență. La 9 au sosit mitropolitul Blajului, Vasile Suciu, și Episcopul Diecezei Gherla, Iuliu Hossu, care au intrat în biserică pentru a săvârși Sfânta Liturghie. În acest timp, apar și oaspeții de seamă, în frunte cu miniștrii Vintilă Brătianu și Traian Moșoiu, împreună cu o delegație de deputați și senatori liberali între care îl remarcăm pe senatorul Emil Bran, sălăjean la origine, fost colaborator apropiat al lui George Pop de Băsești. Dupa Liturghie, Episcopul Iuliu Hossu a ținut "o admirabilă predică", în care face legătura între viața Mucenicului Gheorghe, Purtătorul de Biruință, a cărui praznic se sărbătorea și cea a lui George Pop, arătând, totodată, rolul covârșitor pe care badea George l-a avut pentru istoria neamului nostru și puterea de sacrificiu de care a dat dovadă, care trebuia să fie un exemplu și pentru cei prezenți: "Luminându-ne de la viata Marelui Dispărut, și aducându-ne aminte de cuvintele Evangheliei citite în care se spune: noi să fim gata a face suprema jertfă pentru neam și pentru adevăr si dreptate. Când fiecare fiu al acestei țări va fi pătruns de iubire și abnegație față de patrie, țărâna lui George Pop va tresari de fericire, ca neamul și patria pe care El le-a iubit atâta..." După ce Episcopul Iuliu Hossu a rostit predica toți participanții s-au îndreptat, conform programului manifestarilor, spre mormântul lui Geroge Pop de Băsești, formând un impozant cortegiu. La mormânt, după ce s-au rostit rugăciunile, au urmat discursurile participanților. Cel dintâi care a luat cuvântul a fost mitropolitul Blajului, Vasile Suciu. Acesta afirma, printre altele, faptul că biserica greco-catolica "n-a putut aduce omagiile sale la săvârșirea din viață a lui George Pop de Băsești, din cauza vremurilor tulburi de atunci, dar astăzi cu toții ne plecăm memoriei acelui care a întrupat iubirea de neam și simbol de sacrificiu și de datorie." El aprecia faptul că badea George s-a gândit și pe patul de moarte, "într-o supremă jertfă să asigure cultura națională și pe fiii neamului, donând pentru școalele de la Blaj întreaga sa avere." Din partea familiei regale, colonelul Tenescu a depus o coroană, după care a luat cuvântul reprezentantul guvernului, ministrul de finanțe, Vintilă Brătianu, fratele premierului liberal, Ionel Brătianu. În cuvântul său el a subliniat faptul că George Pop de Băsești "a avut o viață mare, după cum ultimul act mare din viața sa, prezidarea adunarei dela Alba-Iulia a fost una din cele mai înălțătoare manifestații ale unui neam." Au luat apoi cuvântul, printre alții, Teodor Mihaly și Valeriu Braniște, care au făcut un istoric al luptelor naționale ale Partidului Național Român din Transilvania, începând cu revoluția de la 1848 si până la 1918, arătând, totodată, rolul însemnat pe care l-a avut George Pop de Băsești în istoria românilor. Din partea Partidului Național din vechiul Regat a luat cuvântul Mihai Cantacuzino, el subliniind faptul că dacă nu era jertfa celor 800.000 de români din primul razboi mondial și, de asemenea, dacă nu erau jertfele Marelui George Pop și ale altor luptători, nu ne-am găsi astăzi într-o țară mare și respectată." El făcea, totodată, un apel la unirea tuturor forțelor, "ca să ducem mai departe steagul purtat cu mândrie de cel dispărut, drapelul iubirii de neam și patrie." Un impresionant discurs a rostit și marele poet și om politic, Octavian Goga, care asemana viața lui George Pop de Băsești cu acea a mucenicului prăznuit în acea zi și arăta recunoștință posterității pentru cel comemorat: "Și badea George întocmai unui simbol, după cum a trăit așa i-a fost și moartea. Decenii întregi, vom pleca genunchii, Românii de pretutindeni, fără deosebire, la mormântul aceluia care a întrupat într-o viață întreagă sbuciumul Ardealului subjugat și ajuns la izbândă."

Au mai luat apoi cuvântul reprezentantul voluntarilor, al presei și al Astrei, ei fiind urmați de senatorul de Sălaj, Alexandru Aciu, de soția sa Elena Aciu, care a vorbit în numele școlii medii de fete din Șimleu și de reprezentantul societății culturale a studentilor sălăjeni de la Universitatea din Cluj. Discursurile s-au încheiat, la ora două, după care a urmat masa dată de către Elena Pop Hossu-Longin, iar după o oră, miniștrii s-au îndreptat spre gară. Abia seara târziu s-a împrăștiat și mulțimea prezentă la această impozantă manifestare, la care au participat peste 20.000 de români, "din toate unghiurile țării" și care au dus cu ei "amintirea unei mari Sărbători, în care sufletele au fost unite întru preamărirea unui mare Român si mare Mucenic al Neamului, al cărui memorie va rămâne etern în istorie, de-a lungul veacurilor."

Un moment emoționanț l-a oferit scriitorul Petre Dulfu, recitând poemul dedicat lui Badea George “La mormântul lui George Pop de Băsești”

“Ca un stejar ce veacuri cu vifore-a luptat

Pe-o culme sus...și-odată, de-un vifor, e culcat;

În țărână zaci azi și tu, culcat de-a morții coasă,

Dup-o viață lungă și-atât de viforoasă!...

O! scumpe "BADE GEORGE"!...o muncă ne-ntreruptă

Ți-a fost pe lume viața! și-o necurmată luptă!

Lucrai cu hărnicie a ta moșie-ntinsă,

Scoțând din bulgări aur...Nu pentru tine însă!

Ci ca să ai de unde să faci la alții bine,

S-alini-măcar în parte- a Neamului suspine...

Durerea celor care în lanț păreau că mor,

Era și-a ta durere...mai mult decât a lor!

Urmașii mândrei Rome...încununați cu spini?...

Încătușați să fie de-o mână de străini?...

Și-n loc ținuți din drumul spre culmile visate?...

Tu nu puteai să suferi această nedreptate!

Un vis hrăniai doar: lanțul, să vezi cum se destramă;

Să-ți vezi unită țara, pe veci, cu "ȚARA" mamă!...

Și visu-acesta falnic te stăpânia mereu,

Pe câmp la lucru, ziua...și noaptea-n cuibul țău!...

Ori când suna chemarea, căminul îți lăsai;

Și, pentru Neam, la luptă înflăcărat porniai.

Erai mereu în fruntea falangei ce lupta

Și da la toți tărieînflăcărarea ta!

Tu n-ai gustat odihnă și pace-o zi, sub soare!

Tu n-ai vrut, pentru tine, măriri amăgitoare!

Doar pentru Neam trăit-ai...Și chiar presimțiși,

Că ai să-ți dai suflarea: la Neam doar te gândiși!

Voind să-i fii un sprijin puternic, în vecie

Lui, danie făcut-ai întreaga-ți avuție!

Acum, al tău trup doarme, jos, somnul veșniciei,

Ți sufletul, la Domnul, ți-e în culmea bucuriei!

Că n-ai luptat zadarnic, atâta, pe pământ,

Și nu-nzadar hrănit-ai un vis așa de sfânt!

Norocul cel mai mare ți-a fost pe lume scris:

Să-ți vezi, în clipa morții, cu ochii scumpul vis!...

Te-ai dus!...dar amintirea-ți, cât lumea va trăi!

Românii, toți, cu cinste, în veci te-or pomeni!...

Și-n veci din slăvi albastre, vedea-vei fericit:

Cum Neamul-pentru care atât te-ai străduit-

Mereu nainte merge, de steaua lui condus,-

Se-nalță, printre neamuri mai sus!...și tot mai sus...”

Închei această evocare despre ziua în care mii de români au fost la Băsești, în semn de prețuire pentru badea George, folosind cuvintele poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “Înfățișarea lui impunea un aspect de demnitate și curățenie morală, împrumutând frământărilor dimprejur o haină de vetustitate severă, legându-ne de continuitatea aspirațiilor din vechime și dându-ne tuturor senzația binefăcătoare că lupta pe care o ducem e perfect legitimă și credințele noastre vin de demult, de foarte departe… E un capitol de istorie în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam!”