Francisc Hossu–Longin(1847-1935)

 S-a născut în data de 2 octombrie 1847, în localitatea Zam. A urmat şcoala primară în Deva, iar liceul la Beiuş şi Orăştie, apoi facultatea de Drept a Universităţii din Pesta (1868 – 1872), deşi avea mari greutăţi financiare, fiind orfan de ambii părinţi. După absolvirea facultăţii s-a stabilit la Deva, unde şi-a deschis un birou avocaţial şi unde va desfăşura o vastă activitate de apărare, ca avocat, a numeroşi români acuzaţi de autorităţile austro-ungare de aşa-zise delicte politice antistatale.

S-a căsătorit cu Elena, fiica renumitului om politic George Pop de Băseşti.

Francisc Hossu Longin a desfăşurat o vastă activitate pe tărâm politic, social-cultural şi naţional, devenind una dintre personalităţile marcante ale românilor în perioada 1880-1918.

A participat la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, din 1881, fiind ales secretar şi apoi membru în comitet.

A înfiinţat un club electoral român în Deva şi a fost cel care a iniţiat mari demonstraţii de protest împotriva legilor de maghiarizare a învăţământului, legi votate de parlamentul din Budapesta în anii 1879, 1883 şi 1907.

A fost unul dintre apărătorii memorandiştilor în procesul acestora din mai 1894. Între anii 1895 şi 1899 a fost director al Despărţământului Deva al ASTREI, desfăşurând o vastă activitate pe teren cultural şi economic alături de românii hunedoreni, obţinând rezultate deosebite.

A fost colaborator la diferite ziare şi reviste româneşti. În casa sa din Deva a primit numeroşi oaspeţi de seamă, personalităţi ale culturii româneşti, precum George Bariţiu, Nicolae Densuşianu, Nicolae Iorga, dr. Ioan Mihu, dr. Aurel Vlad şi alţii.

În 7 noiembrie 1918 a fost ales membru în Consiliul Naţional Român din Deva şi delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Acolo, cei 1228 de delegați aleși ai românilor „din Transilvania, Banat și Țara Ungurească” au votat Rezoluția Unirii care „decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.

Francisc Hossu – Longin a fost ales ca membru în Marele Sfat Naţional al Transilvaniei.

După moartea socrului său, George Pop de Băseşti, în februarie 1919, s-a stabilit la Băseşti şi s-a retras din viaţa politică.

A decedat în 1935 la Băseşti, unde este şi înmormântat.