George Pop de Băsești, la 24 de ani a fost fost mobilizat în armata imperială, iar după bătălia de la Soferino s-a întors în țară, la Cluj Napoca, unde și-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu.
În timpul năvălirii regatului Sardiniei de către trupele austro-ungare, la 21.04.1859, George Pop de Băsești a fost obligat să-și întrerupă studiile de drept de la Academia de Drept de la Oradea, fiind mobilizat în armata împăratului Franz Josef, cu care a ajuns, sub comanda generalului maghiar Gyulay Ferencz, până la Veneţia, iar după înfrângerea de la Solferino, a rămas să-şi facă serviciul militar, unde a activat ca plutonier al Companiei 13 a Regimentului de la Cluj.
Anii de război şi de militărie nu au fost pierduţi în van de Geoge Pop. Slujindu-l pe împărat din datorie, a învăţat să slujească alte cauze, mai înalte, din dragoste şi devotament. Mai târziu, alăturându-se "intelighenţiei" române, în lupta dusă pentru câştigarea drepturilor politice de către românii din Ardeal, a ajuns la Viena şi Budapesta. În linii mari, reperele tinereţii şi chiar ale vieţii lui întregi sunt de o simplitate dezarmantă: Neamul şi ţara mai întâi şi mai presus de orice, iar apoi trebuinţele şi nevoile personale.
Ionel Mesaroș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu