George Pop de Băsești, frânturi din legăturile lui cu Sătmarul

Ne-am propus în cele ce urmează să ne reamintim principalele legături ale lui George Pop de Băsești cu oameni și locuri din actualul teritoriu al județului Satu Mare (mai pe larg a se vedea la adresa https://usrbacau.ro/wp-content/uploads/2017/12/MC8-complet-pentru-internet-nr.8.pdf). Neîndoielnic, cele mai multe localități și cei mai mulți dintre oamenii despre care vom vorbi au aparținut Sălajului istoric; afiliate acum județului Satu Mare, ar fi păcat ca acele legături să se piardă în negura istoriei.

Întâia legătură a lui George Pop de Băsești credem că o reprezintă faptul că mama sa, Susana Pop de Turț, făcea parte dintr-o familie nobiliară cu origini oșenești. Cunoaștem că membri din această familie locuiau în a doua parte a secolului al XIX-lea în comunele Turț, Batarci, Cămărzana și Odoreu. Donaţia nobiliară fusese făcută în Turţ. Un lucru interesant reiese din arborele genealogic al familiei Pop de Băsești, anume că un strămoș al lui George Pop a avut un fiu, Petru, care din căsătoria cu Susana Raț a avut o fiică, Elisabeta, căsătorită întâia oară cu un anume Andrei Pop din Turț. Mama patriotului a fost caracterizată ca „o femeie nobilă, economă, prevăzătoare – calități ce are să le transmită și fiului ei”.

Nu ne vom opri atenția în materialul de față asupra relației dintre George Pop de Băsești și „Leul de la Șișești”, în acest caz de prietenie și de aceeași stare permanentă de veghe în slujba națiunii fiind publicate numeroase documente și informații. De altfel, relația dintre cei doi corifei ai patriotismului românesc din părțile noastre ar merita un volum separat.

Ne vom întoarce acum în registrul rudeniilor lui George Pop de Băsești. Aici trebuie să amintim familia preotului Ştefan Pop de Mireşu Mare, incontestabil înrudită cu ramura Pop de Băsești. În 1892, slujind în parohia Babța, a fost prezent la Viena, între delegaţii care au prezentat „Memorandumul”. Primul născut în familia lui Ștefan Pop de Mireșu Mare a fost Petru Pop de Mireşu Mare. Dispunea de o avere destul de mare, numărându-se printre cei mai bogaţi preoţi din zonă. A activat în cadrul desp. Şimleu al „Astrei”. Îl găsim alături de George Pop de Băsești în luptele electorale din 1905. Celălalt fiu al lui Ștefan Pop de Mireșu Mare a fost Grigore Pop de Mireşu Mare, care și-a efectuat studiile gimnaziale la Satu Mare, fiind elevul lui Petru Bran. A salvat un preţios protocol al şedinţelor Societăţii de lectură a junimii româneşti sătmărene, oferindu-l cu mărinimie profesorului Vasile Scurtu. Membru pe viaţă al „Astrei”, a sprijinit activităţile culturale pe aceste meleaguri, spre exemplu „Societatea pentru fond de teatru român” și „Reuniunea învăţătorilor români” din părţile în care a slujit. La Acâș s-a născut în 1886 unicul fiu, Ştefan. Naşii copilului au fost George Pop de Băseşti cu soţia, lucru care atestă încă o dată înrudirea cu familia celebrului patriot.

Cronologia ne aduce apoi în față ultimul an de liceu, efectuat la Premonstratenși în Oradea, unde „la îndrumarea sa idealistă” a contribuit și faptul că i-au fost colegi Dimitrie Sfura, Samuil Pelle sau Laurențiu Caba.

Un preot greco-catolic născut acum 150 de ani la Unimăt, Antoniu Băliban, a avut șansa de a trăi între 1902-1915 în imediata apropiere a lui George Pop de Băsești, fiind paroh în localitatea de reședință a acestuia, dar deținând și funcția de secretar personal al marelui patriot (o fotografie din materialul nostru însoțitor îl reprezintă cu familia la Băsești). Personalitate a ținuturilor noastre, memorandist, în toți anii cât a fost lângă „badea George” au suferit împreună, dar nu au renunțat la idealul național. A ținut de altfel ca somnul de veci să îl doarmă la Băsești.

O legătură interesantă este și cea cu protopopul onorar Ioan Marcu. Nunta tânărului teolog cu Aurelia Vaşvari, fiica pr. Ioan Vaşvari, a fost foarte apreciată de redacţia „Familei” lui Iosif Vulcan, fiind considerată chiar „de imitat”. La eveniment, George Pop de Băseşti, deputat dietal, a propus ca în dansul miresei să fie inclusă şi o colectă pentru fondul Societăţii „Petru Maior”. S-au strâns 50 de fl., din care jumătate au fost dăruiți spre ajutorarea medicinistului de la Universitatea din Pesta, Ludovic Meheşiu.

La 30 decembrie 1891, un grup de clerici greco-catolici de la Gherla, îl felicită pe „conducătorul plin de zel și devotament pentru cauza noastră națională”, George Pop de Băsești, urându-i totodată un nou an plin de izbânzi. Între aceștia îi remarcăm pe viitorii slujitori ai credincioșilor din actualul județ Satu Mare: Ioan P. Bruchental, Teodor Vaida, Domiţian Cupșa, Alexandru Băban.

O legătură strânsă a avut și Alexiu Berinde cu George Pop de Băsești. Aici amintim doar că la 22 februarie 1898 s-a ţinut în casa lui adunarea de constituire provizorie a Despărțământului Sătmar-Ugocea al „Astrei”, cu participarea lui George Pop de Băseşti. S-a format un comitet format din Gavril Lazăr de Purcăreţi, Vasile Lucaciu, Antoniu Gitta, G. Barbul şi George Şuta. Mai târziu se va spune că despărţământul se constituia cu greutate, fiind totuși înfiinţat la 25 august 1898 la Seini. Putem spune că înființarea acelui despărțământ a fost posibilă și prin sprijinul patriotului din Băsești.

O legătură puternică cu George Pop de Băsești a avut și Ştefan E. Cucu. Născut în 1856 la Urminiş, a rămas orfan de tânăr, cu alţi patru fraţi, având şansa de a fi crescut de către George Pop de Băseşti. Fruntaş al mişcării naţionale pentru emanciparea românilor, paroh la Pir, în 1892 s-a numărat printre cei 300 de memorandişti români prezenţi la Viena. A colaborat şi la „Şezătoarea”, cu poezia Toate trec, în chiar ultimul număr de apariţie al „foii poporului român” condusă de Iosif Vulcan. Sub pastoraţia sa a fost construită în 1889 biserica de zid cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din filia Sărvăzel. S-a numărat printre primii membri ai „Astrei” de pe aceste meleaguri.

Intelectualii din părțile Codrului și-au manifestat adesea solidaritatea cu George Pop de Băsești. În 11 iunie 1866 alături de numeroși credincioşi ai lor au fost prezenţi la Urmeniş mai mulți preoţi greco-catolici unde au protestat împotriva deciziei prefectului Wesselényi F. de Hodod de a-i suspenda din funcţii pe primpretorii Alex. şi George Pop, precum şi pe juratul Mihai Pop din Băseşti. Între conducătorii protestatarilor îi remarcăm pe: Ioan Vașvari, Mihai Musta, Ioan Șimon, Daniil Vultur, Laurențiu Caba.

În luptele electorale din 1905 au fost, alături de George Pop de Băsești, „la înălțimea chemărei și datoriei naționale” și avocatul Andrei Cosma, precum și preoții Antoniu Băliban, Laurențiu Caba și Petru Pop.

La 14 martie 1905 românii din părțile Tășnadului îi scriau lui George Pop de Băsești: „Deși rămas-ați rănit pe câmpul de luptă, Vă asigurăm că fiecare picur de sânge, vărsat pentru drepturile noastre, a stors, pe de o parte, mii și mii de lacrimi de bucurie, văzând cum mâna Tatălui Ceresc n-a lăsat să Vi se curme viața scumpă, - iar, pe de altă parte, sângele vărsat va fi totdeauna un memento, un impuls puternic, pentru noi, în lupta titanică ce avem să o purtăm pentru existența noastră națională, din care luptă cu puteri îndoite voim a ne lua și noi parte cinstită”.

În 1905 George Pop de Băseşti şi dr. Vasile Lucaciu au fost condamnaţi la câte 7 zile de arest şi câte 140 de coroane amendă pentru că au convocat la 10 ianuarie 1905 conferinţa Partidului Naţional Român, care fusese dizolvat; cei doi au făcut apel prin avocatul dr. Teofil Dragoş.

În 4 august 1907 plaiurile nord-vestului românimii au îmbrăcat straie de sărbătoare. La Băsești era omagiat veteranul luptei de emancipare a românilor de pe aceste meleaguri, George Pop. George Pop de Băsești a înmânat la peste 300 de mame premii între 2-10 coroane, răsplătind astfel devotamentul și aleasa educație dăruită odraslelor. A urmat masa comună, unde au rostit toasturi, printre alții, dr. Vasile Lucaciu și Iosif Patachi. Acesta din urmă a adresat românilor sălăjeni invitaţia de a participa la adunarea naţională a românilor din Sătmar, pentru a discuta realizarea scopurilor naţionale şi apărarea limbii strămoşeşti. De notat că evenimentul aniversar a fost onorat și de prezența unor patrioți din Regat, Emanoil Butculescu, Alexandru D. Florescu, Nicu Filipescu.

Vom încheia demersul nostru referindu-ne la o figură mai puțin cunoscută a istoriei acestor locuri, un apropiat prin naștere al lui George Pop de Băsești, dar cu o contribuție importantă la 1 Decembrie 1918, când locuia în părțile Ugocei, la Halmeu. Dr. Sever Pop (1884-?), s-a născut în localitatea Băița din Sălajul istoric (actualmente în jud. Maramureș, localitatea are denumirea Băița de sub Codru), în familia preotului greco-catolic Dumitru Pop și a Mariei Frâncu. Tatăl era originar din Băsești și locuia peste drum de casa lui George Pop de Băsești. După terminarea studiilor Sever Pop a deschis, în 1912, un cabinet de avocat la Halmeu. În 1915 s-a căsătorit cu Aurelia, fiica preotului Ioan Hotea din Turț. În anul 1918 împreună cu Dr. Ioan Doboși a organizat plasa și județul Ugocea, ținând adunarea de constituire la 17 noiembrie 1918 în comuna Turț. A fost delegat alături de alți 4 români pentru Adunarea de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918. Ales membru al Marelui Sfat Național, el spune că „probabil la propunerea lui Gheorghe Pop de Băsești, care mă cunoștea, fiind de origină din comună Dsale, unde îmi petreceam vacanțele școlare, locuind la bunicul meu – peste drum – fiind încredințat în ziua adunării și cu ducerea tuturor proceselor-verbale de constituire din întreg Ardealul, pe cari apoi le-am dus personal, mergând împreună cu întreg Statul Major în frunte cu Dl. Gheorghe Pop de Băseşti - până în sala de ședință”.

Și, în încheiere, o veste bună. Casa Memorială „George Pop de Băsești”, renovată și consolidată, prin eforturile comunității locale, în primul rând, urmează să fie redată circuitului turistic în foarte scurt timp.

Bibliografie

Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, vol. IV, Satu Mare, Editura Citadela, 2020, 243-252.

Ioan cavaler de Puşcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile române, vol. I, Cluj-Napoca, Editura Societăţii culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă”, 2003, pp. 17-18; vol. II, Cluj-Napoca, 2003, p. 286.

Ioan Georgescu, George Pop de Băseşti. 60 de ani din luptele naţionale ale românilor transilvăneni, Oradea, Editura Asociaţia culturală ASTRA, 1935, pp. 15-16, 36, 129-130.

Szatmár vármegye. A Magyarország vármegyéi és városai központi szerkesztő-bizottságának felügyelete alatt, Budapest, Országos Monografia Társaság, [1908], p. 600.

Elena Hossu-Longin, Amintiri, în „Ţara Silvaniei”, Zalău, 1940, pp. 5-11.

Ioan Tomole, Aniversarea împlinirii vîrstei de 70 de ani a lui Gheorghe Pop de Băseşti, moment semnificativ al manifestării voinţei de unitate şi libertate a poporului român, „Acta Musei Porolissensis”, Zalău, IV, 1980, p. 582.

dr. Viorel Câmpean