Ziua înmormântării lui George Pop de Băsești, 26 februarie1919, nu a fost lipsită de incidente, pentru că “bandiţii roşii” au pus la cale invadarea Băseştilor, satul în care avea să fie înhumat politicianul. Totul pentru a se răzbuna asupra “mortului Erou”, a celui care „de atâtea ori a contrapus energia sufletului Său, planurilor diabolice, ce urzeau ziua şi noaptea duşmanii seculari ai Neamului Românesc spre nimicirea şi stârpirea lui”. “Voiau aceşti huni fărădelege să se răzbune asupra mortului, cari îşi urma calea spre nemurire”, povesteşte Alexandru Achim. Cei din Băseşti nu au stat cu mâinile în sân şi au cerut întăriri. Solicitarea a fost onorată prin trimiterea unei companii de soldaţi, sub comanda căpitanului Alexandru Costescu, care a conceput cu sprijinul protopopului un plan de apărare. Dimineaţa, imediat după primul sunet al clopotului, hoardele bolşevice au început să trimită ploaie de gloanţe din ascunzişurile lor. Când s-a început prohodul, fereştile salonului unde s-a ridicat catafalcul se cutremurau de ropotul puştilor şi mitralierelor. Când s-a dus sicriul afară în grădină, şuierau gloanţele în toate părţile şi o adevărată minune a fost că n-a căzut nimeni jertfă din mulţimea mare, ce înconjura sicriul. În aceste condiţii, preoţii au scurtat prohodul, iar plugarii satului au cărat pe braţe sicriul în biserică. “De la curte până la biserică, 16 soldaţi cu doi plutonieri în frunte s-au înşiruit unul lângă altul cu întreaga armătură, să apere cu trupurile lor tinere pe acela, care era atacat hoţeşte în calea sa din urmă. Era nespus de pătrunzător, să vezi pe vitejii de la Mărăşeşti şi Oituz în jurul sicriului”, scrie Alexandru Achim. Până la cimitirul familiei, sicriul a fost dus cu un car ţărănesc împodobit cu cetini de brad şi zăbrănic, tras de şase boi. După rostirea ultimelor rugăciuni şi după cântecul de jale al corului plugarilor, soldaţii au oferit salutul militar, iar sicriul a fost cuborât în groapă, între salve și detunături puternice, așa cum îi cursese și viața.
Înmormântat sub torentul de gloanțe trase de dușmanii crezului său politic, conducătorul luptelor naționale din Ardeal rămâne nemuritor în conștiința posterității și ocupă pentru totdeauna locul firesc de cinste în galeria marilor patrioți români.
"Badea George", apostol al libertății naționale, își doarme somnul de veci alături de țăranii în mijlocul cărora a trăit, rămânând astfel unit sufletește cu obștea românească din Băsești.
Închei această evocare despre patriarhul cauzei românești, George Pop de Băsești, folosind cuvintele poetului pătimirii noastre, Octavian Goga: “... E un capitol de istorie în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam!”
Ionel Mesaroș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu