Luptător sub steagul Marii Uniri

George Pop de Băseşti s-a născut în data de 1 august 1835 în localitatea Băseşti (comitatul Sălajului), fiu al lui Petru Pop de Băseşti (1814-1869) şi al Susanei Pop de Turţ.

Şcoala primară o urmează în satul natal Băseşti, iar cursurile gimnaziale în oraşul Baia Mare (1846-1852). Continuă cu studiile liceale în oraşul Oradea (1852-1854), unde urmează şi Academia de Drept (1854-1859), obţinând diploma de jurist care îi permite să se angajeze ca funcţionar. După scurt timp, este înrolat în armata austro-ungară (1859). După eliberarea din armată, se căsătoreşte cu Maria Loşonţi (1860). Au două fiice: Maria şi Elena. Prima fiică moare la vârsta de un an, iar Elena (Pop Hossu Longin, 1862-1940), va păşi pe urmele tatălui său devenind şi ea o personalitate marcantă.

În perioada 1860-1870, face primii paşi în activitatea politică şi intră în legătură cu personalităţile timpului. În anul 1872, ajunge deputat de Cehul Silvaniei în Parlamentul de la Budapesta, calitate în care, până în anul 1878, va avea multe intervenţii bine documentate acestea fiind adevărate rechizitorii ale politicii guvernului maghiar. În anul 1881 candidează din nou dar alegerile s-au transformat într-o confruntare sângeroasă care din nefericire se va repeta în anul 1905 când George Pop va renunţa la activitatea parlamentară. În acelaşi timp pătrunde în sufletul mişcării naţionale româneşti alături de George Bariţiu, Ion Raţiu, Dimitrie Comşa şi alţii.

Între 12-14 mai 1881, la Sibiu, s-a desfăşurat Conferinţa Naţională de constituire a Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria prin fuziunea PNR din Banat şi PNR din Transilvania care fuseseră constituite în anul 1869. Preşedinte al partidului a fost ales dr. Ioan Raţiu, iar vicepreşedinte George Pop de Băseşti. Programul bine conturat urmărea în esenţă lupta pentru autonomia Transilvaniei, pentru folosirea limbii române în justiţie şi administraţie, pentru votul universal şi revizuirea legii naţionalităţilor, lupta împotriva deznaţionalizării ş.a.

În anul 1891 George Pop pleacă în România şi are o întrevedere cu distinsul om politic Mihail Kogălniceanu. A fost unul dintre liderii mişcării memorandiste dintre anii 1892-1894, foarte important segment al luptei naţionale a românilor din Transilvania. După aprobarea, în martie 1892, a textului final, George Pop de Băseşti, al doilea semnatar al exemplarului oficial al Memorandului Românilor din Transilvania şi Ungaria a fost şi unul dintre organizatorii plecării delegaţiei de peste 300 de români la Viena (28 mai 1892). Deşi delegaţia nu a fost primită de împăratul Francisc Iosif I, momentul Vienei precum şi procesul memorandiştilor desfăşurat ulterior la Cluj (1894), prin amploarea şi măreţia lor, constituie evenimente de o covârşitoare importanţă în istoria românilor. Audiat în ziua de 16 mai 1894, George Pop primeşte un an de zile, la închisoarea din Vacz.

În decembrie 1902, la moartea lui Ioan Raţiu, George Pop de Băseşti preia preşedinţia PNR din Transilvania şi Ungaria fiind reales în anul 1910. În anul 1912, George Pop a prezidat marele miting de la Alba Iulia organizat în semn de protest la înfiinţarea Episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdudorog, iar la începutul anului următor, 1913, a participat la tratativele cu guvernul maghiar Tisza pentru îmbunătăţirea situaţiei românilor din Transilvania, tratative care au eşuat.

În toată această perioadă, pe lângă activitatea politică, se implică în multe şi variate acţiuni precum ajutorarea ţăranilor români prin intermediul institutelor de credit şi economii, susţinerea presei româneşti, acordarea de burse elevilor şi studenţilor săraci fiind în acelaşi timp şi un membru activ al Astrei din anul 1861. Toată această zbatere, pe tărâm politic, economic sau cultural a fost răsplătită la sfârşitul Primului Război Mondial odată cu dezintegrarea Monarhiei bicefale. I-a fost dat “bătrânului naţiei”, George Pop de Băseşti, să-şi vadă visul împlinit.

A prezidat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918 când a fost luată cea mai important decizie pentru destinul naţiunii române aceea de Unire a Transilvaniei, Banatului şi Părţilor Ungurene cu România. Peste puţin timp, la 23 februarie 1919, destinul pământesc al lui George Pop de Băseşti se încheie, el intrând definitiv în Panteonul Naţional.