Prezenţa la Alba Iulia (la 1 Decembrie 1918) a lui George Pop de Băseşti a fost neaşteptată pentru liderii generaţiei Marii Uniri ce-l aveau în frunte pe Iuliu Maniu.
George Pop de Băseşti avea 83 de ani. Sfârşitul lunii noiembrie a anului 1918 a fost extrem de geros. Era puţin probabil ca bătrânul preşedinte de onoare al PNR să se-ncumete să pornească la drum spre Alba Iulia. Și totuşi… acesta s-a încumetat. În trenurile îngheţate ale acelor vremuri, însoţit de căpitanul Alexandru Chiş din Odeşti, George Pop de Băseşti a pornit înspre Alba Iulia, locul unde avea să joace un rol providenţial în înfăptuirea Marii Uniri. Se afla la sfârşitul unei lupte dusă vreme de 60 de ani pentru românism şI pentru ca Transilvania să ajungă parte consistentă a României.
A fost o bătălie cumplită în acei ani. Ungurii l-au considerat inamicul public numărul unu al Ungariei. Bela Kuhn (născut într-o comună sălăjeană, situată la nici 10 kilometri de Băseşti), ajuns lider politic la Budapesta, l-a oprit pe coridoarele Parlamentului de la Budapesta şi i-a spus: „Nu-mi place, ca ungur, ce faci, George, dar dacă aş fi român transilvănean ai fi liderul meu. Aşa că renunţă la tabăra în care lupţi şi vino la noi şi nicio demnitate în statul maghiar nu-ţi va fi refuzată“. George Pop de Băseşti a refuzat propunerea lui Bela Kuhn.
S-a decis, de către Budapesta, că trebuie eliminat fizic. S-a încercat uciderea lui în apropiere de Cehu-Silvaniei. Era iarnă. Era îmbrăcat gros şi hainele l-au ferit de loviturile de hârleţ ale celor doi unguri ce-şi doreau să-l asasineze. Budapesta a decis că George Pop de Băseşti trebuie să piardă alegerile din circumscripţia Cehu pentru a nu mai ajunge în Parlamentul de la Budapesta. Le-a pierdut (într-o circumscripţie electorală cu 3000 de români şi 600 de unguri).
Românii au trăit sub presiunea terorii până după alegeri. George Pop de Băseşti ar fi câştigat alegerile, dar n-a dorit să-i expună pe ai lui persecuţiilor guvernului maghiar. Zeci de ani a luptat ca intelectual de frunte al Transilvaniei pentru limba română şi pentru românii transilvăneni. A fost preşedinte al PNR şi a câştigat un respect imens în rândul transilvănenilor. Iuliu Maniu l-a numit mentorul său. Considera Băseştiul Mecca românismului transilvănean şi venea săptămânal la Badea George, stând de vorbă sub teiul ce azi e numit Teiul Unirii! Cu notorietatea şi uriaşa lui credibilitate, George Pop de Băseşti a ajuns în 30 noiembrie 1918 la Alba Iulia. Iulia Maniu i-a spus înainte de şedinţa cu delegaţii pentru Unire, înainte de a merge la cazino: „Bade George, Dumnezeu te-a adus, doar dumneata ne poţi împăca!“.
Printre românii transilvăneni erau trei curente politice: Unirea cu România, Transilvania independentă sau Transilvania în cadrul Ungariei (cu statut special). George Pop de Băseşti, întrând în cazinoul unde erau adunaţi delegaţii, a salutat şi… s-a făcut linişte.A spus doar atât: „60 de ani am muncit pentru ca să apuc să trăiesc ziua de azi. Dacă Unirea cu România nu se face, aici şi acum, înseamnă că am trăit degeaba“. Sunt cuvintele care au adus concordia şi Unirea s-a făcut.(...)
Sursa: https://www.axanews.ro/…/editorial-drumul-lui-george-pop-de… ( Editorial de Marian Ilea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu