Azi, 6 mai, în anul omagial al satului românesc, 2019, când îl comemorăm pe Lucian Blaga, poetul "luminii", al metaforei revelatoare, al veșniciei satului, filosoful ce a plecat cu "Luntrea lui Caron" în RAI, trecut la cele veșnice pe 6 mai 1961, lăsându-ne "corola de minuni a lumii"...
Laudă satului românesc
de Lucian Blaga
Satul e atemporal. Conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine a dat satului românesc, în cursul multelor secole foarte mişcate, acea tărie, fără pereche de a boicota istoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabila sa indiferenţă. Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mândria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria“ făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale pentru vremuri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu