În 25 aprilie1894, a început, la Cluj Napoca, în sala "Reduta", procesul politic intentat de către guvernul maghiar memorandiştilor. În acea zi, străzile oraşului au fost pline de peste 20.000 de români veniţi să-şi susţină aleşii din fruntea luptei de emancipare națională.
Memorandiștii s-au pronunţat împotriva încorporării Transilvaniei la Ungaria şi a maghiarizării forţate și au militat pentru revenirea la autonomia Transilvaniei, dreptul la liberă folosinţă a limbii române în administraţie şi justiţie, asigurarea învăţământului în limba maternă.
Procesul memorandiştilor a stârnit un val de indignare în întreaga Europă. La proces au participat peste 30 de ziarişti străini care au înregistrat "chipul plin de farmec şi distincţiune, zvelt, cu barbă căruntă", al lui George Pop de Băseşti, figura de "voievod" a lui Ioan Raţiu, calmul preotului Vasile Lucaciu "ras pe faţă, cu acel cap fin desenat, care trecea de frumuseţe pe acele vremuri". În total, memorandiştii au fost condamnaţi la 32 de ani de închisoare la Vacz şi Seghedin. George Pop de Băseşti a făcut un an de închisoare, la Vacz. După rostirea verdictului "vinovaţi", dr. Raţiu s-a ridicat din boxa acuzaţilor şi a rostit "crezul" care i-a făcut pe românii ardeleni să nu abandoneze lupta până la Unirea din 1918: "Ce se discută aici este însăşi existenţa poporului român. Existenţa unui popor însă nu se discută - se afirmă. De aceea nu mai suntem aici acuzaţi, suntem acuzatori. Noi am lucrat numai ca mandatari ai poporului român şi un popor întreg nu poate fi tras la bara judecătorească".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu