Osândiții în procesul Memorandului

Avocatul Rubin Patiţia a fost unul dintre cei 15 ”fruntaşi români” condamnaţi pe nedrept în anul 1894 la închisoare pentru o aşa-zisă faptă de ”trădare naţională” în demersul de a susţine la Curtea împăratului de la Viena drepturile populaţiei române din Transilvania.

28 mai 1892, Viena. Avocatul Rubin Patiţa din Alba Iulia era prezent în capitala imperială, alături de alţi 120 de români din Ardeal, pentru a înainta împăratului „Memorandul”. Documentul în cauză totaliza un număr de 23 de pagini şi făcea cunoscută Curţii vieneze, dar şi opiniei publice europene, situaţia românilor din Transilvania. Din însemnările sale referitoare la anii „Memorandului”, publicate de Nicolaie Josan, în lucrarea „Memorandistul moţ Rubin Patiţa“ aflăm care era starea de spirit a acestuia în legătură cu atitudinea împăratului de la Viena. „Tratamentul acesta cred că a rămas şi va rămâne fiecărui român în minte, căci insultă mai mare nu se poate socoti, când astfel sunt răsplătite multele mii de morţi ai neamului românesc de pe câmpurile de luptă pentru tron şi patrie...”, nota Patiţa cu indignare. Documentul este publicat în presă După ce împăratul de la Viena a refuzat să primească delegaţia, documentul este înregistrat la cancelaria imperială. Frantz Iosif n-a deschis plicul, ci l-a trimis primului-ministru ungur la Budapesta. La fel a procedat şi acesta: l-a trimis prefectului de Turda, căruia i-a cerut să-l restituie celui care l-a înregistrat la cancelaria de la Viena. Mai mult, prim ministrul de la Budapesta nota că nici pe semnatari, nici pe delegaţi nu-i consideră drept reprezentanţi autentici ai românilor. 

Refuzul împăratului de a primii delegaţia românească, pentru a nu supăra guvernul maghiar, va îndârjii şi mai mult mişcarea naţională românească. Din lucrarea citată aflăm că românii ţin, în 1893, o Conferinţă şi hotărăsc ca documentul să fie publicat în ziarul „Tribuna“. În acelaşi an, Ioan Raţiu şi Nicolae Cristea, ambii cercetaţi în procesul de la Cluj propun ca, în faţa judecătorului, să nu se vorbească decât româneşte. Tot „Tribuna“ publică numeroase telegrame trimise pe adresa redacţiei, prin care românii îşi exprimau solidaritatea cu acţiunea memorandistă. La 1 septembrie 1892, procurorul Vita Sandor din Cluj era informat de vicecomitele de Alba, Csato Ianoş, că mai multe exemplare ale „Memorandumului“ au fost trimise prin poştă lui Ioan Todescu, preot din Bucium-Cerbu, lui Ioan Maier, preot şi lui Simion Cain medic minier în Roşia Montană. Ca urmare, procurorul ordonă interogarea persoanelor în cauză de către judecătorii de instrucţie şi confiscarea exemplarelor descoperite. Numele lui Rubin Patiţa a fost descoperit pe listele cu adrese pentru expedierea documentului. Câteva luni mai târziu, în 30 mai 1893, avocatul a fost interogat de către judecătorul de instrucţie Otto Oelberg, de la Tribunalul din Alba Iulia. Din lucrarea „Adeziunea populară la mişcarea memorandistă. Mărturii documentare 1892-1895“, semnată de Nicolaie Josan aflăm că autorităţile vremii iau măsuri din ce în ce mai severe. Mai mult încercau să-i atragă de partea lor, prin ajutoare de stat consistente, pe cei socotiţi a fi principalii factori de agitaţie. Printre cei vizaţi erau preoţii locali cu „priză“ la popor. În ciuda acestei politici, manifestaţiile de simpatie cu mişcarea memorandistă au continuat însă, şi s-au intensificat în ajunul procesului de la Cluj. 

Atmosfera din ziua procesului, în descrirea lui Rubin Patiţia 

De la Rubin Patiţa aflăm despre atmosfera din Alba Iulia din ziua plecării sale la procesul de la Cluj. „S-a presentat vro 100 bărbaţi cetăţeni din Alba Iulia la casa mea, cari ma petrecut la gară, unde m’aşteptat o duputăţia a damicelelor din localitate, care mi-a dat un buchet de flori foarte frumos cu inscripţia «Totul pentru naţiune». Sub strigăte de ovaţiune, m-am suit în tren, şi cei mai mulţi m-a petrecut pona la gara din Teuşu, unde aflarăm multe mii de români adunaţi “. 

Tot Patiţa ne descrie şi atmosfera din Cluj, în zilele procesului: „La 6 ore d.m. am ajuns la Clusiu unde am fostu intimpinaţi la gara de tinerimea universitare, pre care a o opri dela ovaţiuni se nisuia poliţia din toate poterile. Plublicului maghiar i se vedea ura din ochi şi elu se porta obraznicu. La cuartirul «otelul Hungaria», unde ne incartiruisam, din când in când se prezentau grupe de plebea inteligenta maghiara, cari sbierau - dar la mai departe scandal nu s-a demis. Dumineca am avut conferinţa cu aparatori(i). De catra seara se adunase multa inteligentia şi poporu (român n.n.) (d)in Clusiu şi (d)in satele vecine, de a cărei mulţime spariandu-se clusienii au chiamat spre ajutoriu un escadron seu doua de husari din Mediuaşiu. Nu sperasem neci unii, ca poporul ţeranu romanescu să se presenteze in Clusiu in acel mare numer, în care in ziua de 7 Maiu indundare stradele şi piaţa Cluşului. Erau tot o mare masă mare de Români plugari in majoritate din toate parţile locuite de români - unde priviai numai Români şi iară Români. Cel pucin au fost 25 de mii de Români in acea ziua de faţa, cand eşira membrii comitetului naţional dela otelul Ungaria (n.red azi hotel Continental) şi strabatura in ţinuta de gala prin piaţa Cluşului catra Ruduta, locul de pertraptare a procesului monstru, in care se facusera ungurii in causa lor judecători asupra naţiei române”. Acuzaţi de trădare naţională Toate manifestările românilor nu au împiedicat însă autorităţile maghiare să-i acuze şi să-i condamne pe fruntaşii românilor de „trădare naţională”. Sentinţa s-a dat în 27 mai 1894. Pedespsele cumulau 31 de ani şi 2 luni, plus cheltuieli apăsătoare de judecată: preotul Vasile Lucaciu, 5 ani temniţă; Ioan Raţiu, 2 ani; Gheorghe Pop de Băseşti, 1 an; Demetriu Cornea, 3 ani; Daniil P. Barcianu, 2 ani şi 6 luni; Nicolae Cristea, 8 luni; Iuliu Coroianu, 2 ani şi 8 luni; Patriciu Barbu, 2 luni; Teodor Mihali, 2 ani şi 6 luni; Aurel Suciu, 1 an şi 6 luni; Mihail Veliciu, 2 ani; Rubin Patiţia, 2 ani şi 6 luni; Gherasim Domide, 2 ani şi 6 luni; Dionisie Roman, 8 luni; Septimiu Albini, 2 ani şi 6 luni. Rubin Patiţa şi-a executat pedeapsa în închisoarea din Vaţ (Ungaria). Autorităţile i-au închis camera avocaţială din Alba Iulia pe timpul detenţiunii Proteste ale opiniei publice europene Răsunetul procesului de la Cluj a declanşat nu numai agitaţie populară, ci şi proteste ale opiniei publice europene, iar pedeapsa memorandiştilor a atras ample critici din partea unor personalităţi precum Emil Zola, William Gladstone, Georges Clemeanceau sau Lev Tolstoi. Toate aceste proteste şi critici, precum şi intervenţia regelui român Carol I pe lângă curtea din Viena, va atrage graţierea memorandiştilor de către împăratul austro-ungar Franz Iosif, la 15 septembrie 1895. După eliberarea din închisoare, Rubin Patiţa s-a reîntors la Alba Iulia, continuând să apere drepturile românilor împotriva abuzurilor celor de la putere. Marele patriot român a murit în iunie 1918, cu câteva luni înainte de Marea Unire de la 1 Decembrie, mormântul său aflându-se în cimitirul Maieri din Alba Iulia.