În galeria marilor bărbați ai neamului românesc se înscrie, la loc de cinste, George Pop de Băseşti, luptător neînfricat pentru drepturile românilor din Transilvania şi pentru libertatea noastră națională. Sub cârmuirea sa înțeleaptă s-a înfăptuit unirea românilor într-un stat mare, puternic şi unitar, România întregită. El rămâne un simbol al idealului național ce şi-a găsit împlinirea la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, când se afla în fruntea Marii Adunări Naționale.
George Pop de Băsești a fost descendentul unei familii nobiliare, posesoare a unei moșteniri de o sută de iugăre, fiu al lui Petre Pop de Băsești și al Susanei Pop de Turț. În 1860, se căsătorește cu Maria Loșonți, descendentă din viță nobilă, o femeie fidelă, iubitoare, devotată căminului ei intim, ce ține cu toata inima la onoarea familiei. Dumnezeu i-a binecuvântat cu doi copii Maria-Carolina, moartă la un an, și Elena–Gheorghina(1860-1940), militantă culturală și feminista binecunoscută în epocă.
Amenajată în conacul construit în perioada 1885-1890, reședința familiei Președintelui Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, George Pop de Băsești, Casa Memorială "George Pop de Băsești", recent restaurată, este o bijuterie arhitecturală care are o simbolistică deosebită în sufletul românilor.
Casa lui George Pop de Băsești a fost timp de trei decenii un punct de referință și de întâlnire a multor personalități, cum ar fi: Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu, Iosif Vulcan, Vasile Braniște, Iuliu Maniu și Teodor Mihali etc.
Casa familiei Pop de Băseşti se află în mijlocul unui parc. Arbori bătrâni o împresoară şi-i dau o măreţie naturală. Între copaci se află o masă din piatră la care se adunau corifeii Unirii la poveşti. Cei mai bătrâni arbori poartă fiecare câte o plăcuţă cu numele colaboratorilor apropiaţi, care au trecut pragul casei. Trec, aşadar, pe lângă stejarul "Iuliu Maniu", care are crengile aplecate mult peste iarba din curte, depăşesc arborele "Vasile Lucaciu", ocolesc trunchiul îmbătrânit, cu coaja scorojită, al lui "Ioan Raţiu", vecin cu copacul "Dimitrie Comşa" şi mă trezesc în mijlocul lor, înconjurată de trunchiurile lor maiestuoase, care înalţă spre cer ramuri puternice. Din capătul pâlcului de copaci bătrâni se deschide o alee mărginită de copaci mai tineri, în pantă, pe unde, pe vremuri, intrau cociile şi trăsurile ce-i aduceau la întruniri pe bravii luptători ardeleni. La capătul ei se află casa, care nu este o clădire luxoasă, ci una încăpătoare, bine şi judicios împărţită, în şase camere mari, înalte şi luminoase. N-are nimic de-a face cu stilul castelelor şi conacelor nobiliare ungureşti, risipite pe întreg cuprinsul Transilvaniei. E o casă "mai răsărită", ospitalieră, primitoare, care a adăpostit "praznice naţionale" şi, de bună seamă, şi cântecele corurilor ardeleneşti venite la tot felul de ocazii să-şi salute Tribunul. În casa de la Băseşti, George Pop a trăit clipe zbuciumate, cauzate de tristele realităţi politice şi istorice, dar şi momente de tihnă, în mijlocul familiei şi al prietenilor numeroşi care-i treceau pragul. Nu întâmplător, Nicolae Iorga a spus că "În casa de la Băseşti era nu de puţine ori Guvernul Provizoriu al Ardealului asuprit", condus de "Bătrânul naţiei", pentru a pune la cale lupta românilor împotriva maghiarizării forţate. "Câte clipe fericite am petrecut în casa ospitalieră a lui George Pop de Băsești! Câte sfaturi mari și luminate, câte porunci răsunătoare, câte fapte mari realizate s-au împlinit aici! Veneam ca la Mecca română, veneam emoționat, căci aici era comandamentul suprem al neamului asuprit" a spus Iuliu Maniu.
Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin, împreună soțul ei, Francisc Hossu Longin. Naționalizată, în 1948, casa lui George de Băsești a fost locul în care s-au elaborat liniile de forță ale Partidului Național Român, casa din care decenii la rând au pornit îndemnuri și soluții în lupta consacrată izbăvirii poporului român, casa prin care s-au perindat unele dintre cele mai strălucite personalități ale unor vremi de glorie, a ajuns, din păcate, sediu C.A.P. și magazie de cereale, depozit de îngrășăminte și fierărie, până în 1976, când a fost restaurată. La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul Memorial “George Pop de Băsești”, în casa ce a aparținut tribunului Marii Uniri.
Datorită lui George Pop, Băseştiul a devenit centrul spiritual al judeţului, dar, tot din cauza lui, în perioada comunismului, comuna era cât pe ce să dispară de pe hartă, în 1967, pentru ca nimic să nu mai aducă în conștiința viitorimii despre luptele și idealurile acestui nobil și generos om, ce s-a contopit afectiv cu năzuințele consătenilor și al Neamului Românesc. Comuniştii nu s-au mulţumit însă cu atât, au încercat să schimbe numele localităţii în Livada, dar oamenii n-au acceptat schimbarea. Comuniștii au stabilit inclusiv ziua când să înceapă demolarea casei lui "Badea George". Prin intervenţia lui Dumitru Pop, marele folclorist, originar din Băsești, s-a reuşit salvarea casei şi transformarea ei în Muzeu Etnografic al Zonei Codru.
Cu trecerea timpului a apărut o legendă, despre un cărucior integral din aur, ce era ţinut îngropat în grâu, între pereţii casei lui George Pop. Când comuniştii au preluat casa şi-au făcut din ea sediul C.A.P., au spart pereţii, ca să scoată grâul din depozit, iar când a curs grâul, s-a rostogolit şi căruţul de aur. Unii zic că ar fi ajuns la Viena, la un muzeu, iar alții se îndoiesc de existența acestuia, însă imaginea lui ros¬togolindu-se într-o mare de grâu a rămas un simbol al unei lumi care s-a dus.
Casa Memorială “George Pop de Băsești”, aflată în administrarea Primăriei și a Consiliului Local Băsești, a beneficiat, de finanțare guvernamentală de 2,6 milioane de lei pentru consolidare și reabilitare, ca monument istoric de importanță națională. Casa Memorială “George Pop de Băsești” oferă publicului vizitator, în principal, informații însoțite de imagini, cu privire la rolul deosebit de important pe care George Pop de Băsești (1835-1919), lider politic recunoscut al românilor, l-a avut în lupta pentru unitatea națională.
George Pop de Băsești a fost vizitat de marile personalități ale vremii, ocazie cu care gazda avea obiceiul să-i ducă la iarbă verde, în grădină, în Via Doamnei, sub tei. Aici, s-au luat cele mai importante decizii privind Unirea, teiul bătrân de peste 200 de ani fiind martor la cele plănuite de fruntașii mișcării naționale, el a devenind un simbol pe stema Băseştiului, cunoscut azi ca "Teiul Unirii".
George Pop de Băsești și-a donat întreaga sa avere Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului "cu acel scop și acel mandat ca, din această avere, să se înființeze spre mărirea Atotputernicului Dumnezeu și în favorul dezvoltării culturale a poporului român o fundație perpetuă și neschimbată", iar "scopul fundației va fi promovarea culturii poporului românesc".
Pe terenul donat de George Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma, pe dealul Viei Doamnei, a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică Sfântul Anton, cu două hramuri “Sfântul Gheorghe”și "Adormirea Maicii Domnului", sfinţită în anul 2005. Locul pe care astăzi prinde contur complexul mănăstirii, având o suprafaţă de 15 ha, a fost cândva gradina lui George Pop de Băseşti. De mănăstire va aparţine o pădure întinsă pe o suprafaţă de peste 400 ha, până la hotarul cu judeţul Satu Mare. În vecinătatea mănăstirii se va construi un centru cultural cuprinzând biblioteca şi sală de conferinţe, chilii, centru pentru bătrâni şi copii orfani. Aceasta e păstorită, cu evlavie, de preotul Gabriel Beşkid.
Fundaţia “George Pop de Băseşti”, condusă de primarul Ioan Călăuz, organizează manifestări culturale, lansări de carte, întâlniri cu ziarişti, scriitori, oameni de cultură. Tot la Băseşti, fiinţează Festivalul de Literatură şi Colocviile de Istorie “George Pop de Băseşti”. Încet , Băseşti-ul redevine un important centru de religie, cultură, spiritualitate, oferind celor ce calcă pe urmele lui “Badea” George sentimentul că raiul poate fi pe pământ, făptuind binele!
Ionel Mesaroș, fiu al satului Băsești, creatorul blogului și al paginii dedicate lui George Pop de Băsești
