Cum la politică și la fotbal se pricep majoritatea românilor, am îndrăznit să mă aplec puțin asupra sportului rege din localitatea Băsești.
Formată din fotbaliști amatori, cu câteva excepții, în anii 80, reprezentativa de fotbal a satului nostru a fost una puternică, adevărată echipă de aur pentru zona rurală. Pe atunci în poarta echipei se afla Traian Cozma ori Sandu Sabadâș. Jucători de câmp de care îmi amintesc cu mare bucurie, fiindcă făceau spectacol, erau Sandu Mărieș, Petian Fănică-căpitanul echipei, Remeș Cantemir, Pop Traian din Săliște, Călăuz, Moldovan, Mitru Dragoș, Vasile Pop-merceologul, Marinel Pop(a lui Traianu lui Gheorghe lui Gusti), Costel Tamasan, Ghiță și fratele său Trăian(a moșii), Sandu (a Vironichii), Radu Mărieș (a lui Traian îl Imbrii). Au fost și alții, însă, din păcate, nu-mi amintesc numele lor, fapt pentru care apelez la dumneavoastră, dragi cititori din satul Băsești iubitori de fotbal, să mă ajutați să scoatem la lumină numele celor care, în perioada comunistă, în zilele de duminică ori în cele de sărbătoare, făceau spectacol pe terenul de sport din mijlocul satului, de lângă vale, locul în care dacă șutai mai tare, unul dintre copiii de mingi, ori dintre jucători, urma să se răcorească în afluientul Sălajului, pentru a recupera artexul(mingea).
Deși au trecut mai bine de patru decenii, îmi amintesc, că și când ar fi fost ieri, despre meciul echipei noastre cu echipa orașului Ulmeni în cupa României. A fost prima partidă în care a fost o brigadă de arbitri profesionistă, echipată ca la carte, în ținută neagră, o noutate pentru plaiul nostru. Mai mult, și reprezentativa noastră a avut în premieră echipament complet, uniform, de profesioniști. Până la acel meci, echipele se distingeau prin faptul că una era la bustul gol, iar cealaltă ba. Deși nu s-a calificat mai departe, meciul cu echipa din Ulmeni a fost unul de referință, spectacol fotbalistic în teren, iar pe margine, că tribune n-aveam, vacarm. Unii comentau de pe margine în cunoștință de cauză, cum era colegul lui Boloni de la juniori, de la ASA Târgu Mureș, vecinul meu Gicu Tomșa. Alții, spirituali din cale afară, cum era tatăl unuia dintre cei mai buni fotbaliști, Victor Remeș, cel care-mi spunea că mulți dintre jucătorii noștri văd fotbalul, la fel ca agricultura, așa ca printr-o sită deasă. Alții, adunați în pâlcuri jucau tromf, iar când auzeau gălăgie mai mare pe teren, priveau meciul cu atâta atenție încât erau stupefiați de cele întâmplate pe teren. E de amintit că pregătirea pentru acest eveniment fotbalistic a cuprins toată localitatea, toată suflarea satului. Au fost de față autoritățile, primarul Pop Mihai, directorul școlii Mircea Moldovan, preotul satului Moldovan Vasile, șeful de post Ardeleanu și ajutorul lui Rițiu Nelu, medicul Jeno, originar din Ulmeni. Nu am cum să nu remarc pe unul dintre cunoscătorii fotbalului, arbitru în foarte multe partide, tehnicianul veterinar Silaghi Ioniță, vecinul meu. Nici bufetarul Victor nu a lipsit, iar după meci acesta a devenit amfitrionul celor două echipe, oferindu-le de băut pentru a serba victoria, iar pentru ceilalți pentru a-și îneca amarul înfrângerii.
