MEMORANDUMUL-marele vis al independenţei...

Imediat după încheierea serviciului militar, George Pop de Băsești s-a implicat curajos în toate do­meniile vieţii politice şi spirituale ale românilor ardeleni. Era un bun orator, calm şi înţelept, abil şi curajos politician, ferm în susţinerea drep­tu­rilor românilor în faţa Dietei de la Budapesta. A înţeles de timpuriu că pentru a avea sorţi de izbândă în înfăptuirea Unirii celei mari, este nevoie, în primul rând, de unirea tuturor forţelor politice româneşti din Transilvania, şi astfel a pus la cale, la Sibiu, la o întâlnire a ASTREI, "închegarea tuturor românilor din Ungaria, Tran­silvania şi Banat, într-un singur partid na­ţio­nal". Alături de ceilalţi fruntaşi ai româ­nilor ardeleni, s-a pronunţat împotriva încorpo­rării Transilvaniei la Ungaria şi a maghiarizării for­ţate a numelor şi a denumirilor de localităţi. A contribuit la conţinutul Memorandumului românilor tran­sil­­văneni, în care se cerea reveni­rea la auto­nomia Transilvaniei, dreptul la liberă folosinţă a limbii române în administraţie şi justiţie, asigurarea învăţământului în limba ma­ternă. Trei sute de intelectuali, proprietari, me­seriaşi şi ţărani din toate zonele Transilvaniei au pornit apoi către Viena, să-i prezinte împăratului Franz Josef Memoran­dumul. Dar "drăguţul de îm­părat" a refuzat, la 28 mai 1892, să pri­meas­că delegaţia românilor şi a trimis Memoran­dumul spre rezolvare (cui credeţi?) tocmai Gu­vernului de la Budapesta. A urmat represiunea maghiară şi-un proces răsunător desfăşurat în sala "Reduta" din Cluj, în 1894. Străzile ora­şului au fost pline de peste 20.000 de români veniţi să-şi susţină aleşii din frun­tea luptei de eliberare. Pro­cesul memorandiş­tilor a stârnit un val de indignare în întreaga Europă. La proces au participat peste 30 de ziarişti străini care au înregistrat "chipul plin de far­mec şi dis­tincţiune, zvelt, cu bar­bă că­runtă", al lui George Pop de Băseşti, figura de "voievod" a lui Ioan Raţiu, cal­mul preotului Vasile Lucaciu "ras pe faţă, cu acel cap fin de­se­nat, care trecea de frumuseţe pe acele vremuri". În total, me­morandiştii au fost condamnaţi la 32 de ani de închi­soare la Vacz şi Seghedin. Geor­ge Pop de Bă­seşti a făcut un an de închisoare, la Vacz. După ros­tirea verdic­tului "vinovaţi", dr. Raţiu s-a ridicat din boxa acuza­ţilor şi a rostit "crezul" care i-a făcut pe românii ardeleni să nu aban­do­neze lupta până la Unirea din 1918: "Ce se discută aici este însăşi existenţa popo­rului ro­mân. Existenţa unui po­por însă nu se discută - se afir­mă. De aceea nu mai suntem aici acu­zaţi, suntem acuzatori. Noi am lucrat numai ca man­datari ai po­porului român şi un popor în­treg nu poate fi tras la bara ju­decă­torească".