În armata împăratului, dar luptător pentru neam şi ţară...

În timpul năvălirii regatului Sardiniei de către trupele austro-ungare, la 21.04.1859, George Pop de Băsești a fost obligat să-și în­trerupă studiile de drept, fiind mobilizat în armata împăratului Franz Josef, cu care a ajuns, sub comanda generalului maghiar Gyulay Ferencz, până la Veneţia, iar după înfrângerea de la Solferino, a rămas să-şi facă serviciul militar obligatoriu la Cluj, unde a activat ca plutonier al Campaniei 13 a Regimentului "Carol-Ferdinand", însă anii de război şi de militărie nu au fost pierduţi în van. Slujindu-l pe împărat din datorie, George Pop de Băsești a învăţat să slujească alte cauze, mai înalte, din dragoste şi devotament. Mai târziu, alăturându-se "inteli­ghenţiei" române, în lupta dusă pentru câştiga­rea drepturilor politice de către românii din Ar­deal, a ajuns departe de ţară, până la Viena şi Buda­pesta. În linii mari, reperele tinereţii şi chiar ale vieţii lui întregi sunt de o simplitate dezarmantă; Neamul şi ţara mai întâi şi mai presus de orice, iar apoi trebuinţele şi ne­voi­le personale.