A văzut lumina zilei în 25 august 1884 în localitatea Băița din Sălajul istoric (actualmente în jud. Maramureș, localitatea are denumirea Băița de sub Codru), în familia preotului greco-catolic Dumitru Pop (1853-1915) și a Mariei Frâncu (n. 1859).
Tatăl s-a născut la Băsești și locuia peste drum de casa lui George Pop de Băsești (a cărei mamă a fost Susana Pop de Turț), cu care era de altfel înrudit. A slujit în Băița și apoi în în Motiș. S-a implicat mult în sprijinirea candidaturii lui George Pop de Băsești în alegerile din primăvara anului 1906, fiind bătut într-un mod bestial, bătăușii rupându-i maxilarul și provocându-i numeroase leziuni. Ultimul loc unde a slujit a fost Culcea, parohie unde a și trecut la cele veșnice în 1915. Nu a rămas mare avere în urma lui, soției în schimb îi rămăsese o moșie la Ciolt.
Singurul frate al tatălui mamei lui Sever Pop, Andrei Frâncu, deținuse mai multe funcții înalte, printre care și cea de președinte al Secției VI – urbarială a Înaltei Curți de Casație din Budapesta. Decedat în 1907, acesta și-a lăsat întreaga avere Mitropoliei din Blaj, unde a fost administrată ca Fundațiunea lui „Andrei Frâncu”. Moșia se află în localitatea Buzaș. Sever, în calitate de nepot, a beneficiat de o sumă importantă, îndestulătoare pentru efectuarea studiilor universitare, astfel că a urmat Dreptul la Univ. „Ferenc József” din Cluj între anii 1904-1907. A obținut doctoratul în științe juridice în 23 decembrie 1912, deschizându-și imediat un cabinet de avocat la Halmeu, după ce fusese stagiar la dr. Ioan Doboși.
Adaptat la viața în părțile Ugocei avea să se căsătorească în apropiere de Halmeu. Aleasa inimii a fost Aurelia, fiica preotului Ioan Hotea din Turț, născută în această localitate 1899. Ceremonia cununiei a avut loc în Turț la 5 august 1915. Martori „la învoirea liberă înainte de cununie” au fost pr. Ioan Doboși, paroh de Gherța Mică și avocatul dr. Ioan Doboși iar „la cununie însăși” pr. Valer Pop, paroh la Bocicoel și pr. Mihai Hotea, paroh la Săliște cu soția Marioara, n. Kovats. Preotul oficiant al cununiei a fost prot. Antoniu Kovats. Ne putem gândi ce petrecere frumoasă a avut loc atunci în Turț, o localitate foarte populată în acei ani. Deși, să remarcăm faptul că Primul Război era în plină desfășurare. S-au oficiat în acel an 11 nunți, față de 36 câte au fost în anul 1913, înainte de izbucnirea conflictului care a cuprins lumea…
Anul 1918 a adus multă bucurie în familia lui dr. Sever Pop. În 5 septembrie 1918 s-a născut la Turț unica lor fiică, Aurelia Silvia. Apoi, câteva luni mai târziu, împreună cu dr. Ioan Doboși, dr. Sever Pop a organizat plasa și județul Ugocea, ținând adunarea de constituire la 17 noiembrie 1918 în comuna Turț, el fiind delegat alături de alți 4 români pentru Adunarea de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918. A fost ales membru al Marelui Sfat Național. Cu modestie el spune că „probabil la propunerea lui Gheorghe Pop de Băsești, care mă cunoștea, fiind de origină din comună Dsale, unde îmi petreceam vacanțele școlare, locuind la bunicul meu – peste drum – fiind încredințat în ziua adunării și cu ducerea tuturor proceselor-verbale de constituire din întreg Ardealul, pe cari apoi le-am dus personal, mergând împreună cu întreg Statul Major în frunte cu Dl. Gheorghe Pop de Băseşti - până în sala de ședință”.
În 30 ianuarie 1919, fiind urmărit de un detașament militar, a trebuit să plece din județ, trecând linia demarcațională cu ajutorul protopopului Aurel Dragoș. A suferit o internare de 4 săptămâni.
La 1 aprilie 1919 a fost numit judecător la Judecătoria din Cluj, apoi la Șomcuta Mare. Și-a deschis cabinet de avocat în această localitate, unde a rămas până la 3 septembrie 1940. A făcut parte din Consiliul de administrație al societății Banca Română S.A. Satu Mare.
După nefastul sfârșit de august 1940 familia a trebuit să se despartă. Soția sa, Aurelia, nu s-a refugiat, preferând să administreze proprietatea familiei, cum spune el, în acel timp: „gândindu-mă mereu la soția mea lăsată în teritoriul vremelnic cedat, care să jertfește pentru a păstra, pentru bătrânețe... mica mea moșie moștenită dela moși strămoși. Altă avere nu am avut și nu am”.
În refugiu, a fost numit Inspector de Control la două fabrici din Timișoara. A fost jurisconsult la „Standard”, „prima fabrică de ciorapi din Timișoara”, ginerele său, dr. Sabin Cioară, avocat, fiind membru în consiliul de conducere. A trăit aproape de familia fiicei sale Aurelia Silvia, deschizându-și cabinet de avocatură în Baia de Arieș, jud. Cluj-Turda. Considerăm important să precizăm povestea fotografiei pe care o redăm și noi, dintr-o relatare a sa către Ioachim Crăciun, cel care dorea să aniverseze cei 25 de ani de la Marea Unire prin tipărirea unui album aniversar: „Neavând altă fotografie, Vă trimit pentru întrebuințare o fotografie din anul 1918 pusă la cartea de Identitate No. 295/1925 a baroului Satu-Mare, rugându-vă să binevoiți a mi-o restitui la timp, deoarece nu am altă legitimație la mine din partea Baroului”.
Din păcate vremurile tulburi care au venit după terminarea celei de-a doua conflagrații mondiale au dus în negura uitării și personalitatea lui dr. Sever Pop și a familiei sale. Dar, cine știe, poate că într-o zi vom afla mai multe și despre cel care și-a unit destinul la Turț și care a fost unul dintre principalii eroi ai Marii Uniri la Turț și Halmeu...
Pentru detalii recomandăm lucrarea:
Oașul și Marea Unire, Viorel Ciubotă, Viorel Câmpean (coordonatori), Natalia Lazar, Mihaela Sălceanu, Marta Cordea, Ovidiu Mihai Hotca, Dorin Adrian Goje, Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2018.
Vezi mai puţin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu