Monografia școlii din Băsești

 

Mulțumiri, George Băseșteanu, pentru această pagină deosebită din istoria școlii din Băsești!

"Monografia școalei primare din comuna Băsești

Despre începutul școalei primare din comuna Băsești nu se găsește nici un act, nici în arhiva parohială, nici într-a primăriei, respectiv a notariatului. Ceea ce am scris despre începutul școalei, am scris după datele primite dela Pop Alexandru a Petri născut în martie 1846 în această comună. Acesta după terminarea a două cursuri preparandiale la Năsăud a funcționat ca și cantor-învățător timp de 6 ani în comunele Stremț, Săliște, Urmeniș și Ariniș. La 1870 este angajat de către Gheorghe Pop de Băsești ca administrator de moșie până la 1906.

Despre starea școalei după anul 1855 am primit date de la Pop Dionisie, mechanic în etate de 68 de ani, fiul lui Pop Teodor a lui Ioan a Lupului născut și fost învățător-cantor în această comună și de la Rus Petru în etate de 63 de ani fiul lui Rus Mitru, fost pandur(jandarm) în timpul absolutismului austriac.

Starea școalei din timpul lui Ioan Chira din convorbirile pe care le-am avut cu Baciu Chira-cum îi plăcea să-i zicem-și din convorbirile pe care le-am auzit între acesta și tatăl meu Petru Rob fost învățător în Oarța de Jos, fost coleg de școală și prieten intim a lui Ioan Chira.

Starea școalei după anul 1911 până în prezent o cunosc personal și se poate vedea din registrele care se găsesc în arhiva școalei.

Bătrânul Pop Alexandru a Petri spune că la vârsta de 6-7 ani a fost dat cu alți băieți si fete din comună la școala lui Bogdan Ștefan a diacului care de profesiune era cântăreț bisericesc, ca și tatăl său, după cum îl arată numele. La școala acestuia se învăța cetitul, din ciaslov cu litere cirilice, rugăciunile Tatăl nostru, Născătoare, Psalm 50 și Crezul. Din aritmetică se învăța cunoașterea numerelor până la 100 cu cifre arabe.

Moralul dascălului Ștefan lăsa mult de dorit. Era alcoolist. Iarna adeseori îl trăgeau copiii cu săniuța dela cârciumă. Avea însă ton foarte bun. Instrucția se făcea în casa parohială din grădina bisericei. Subsemnatul am cunoscut această clădire făcută din bârne și acoperită cu paie. Era la 30 m distanță de ușa bisericei cu intrarea la sud. Avea 3 încăperi: tindă cu cuptor și băbătie, la apus o cameră de 15 m2, pentru dascăl, iar la est o cameră de 20-22 m2 pentru școală. Această sală cu pământ pe jos, înaltă de 2,20 m cu ferestre simple(2 la est și 1 la sud) de câte 16 dm2 în suprafață, cu câteva lavițe pe lângă păreți, 1 masă simplă la mijloc, 1 tablă de lemn vopsită în negru de 0,60 m2 cu o cruce de lemn atârnată în păretele din frunte și cu biciul de curele atârnat în ușe, a adăpostit pe cel dintâi dascăl cu elevii săi din această comună.

Despre metode, progres și educație în această primă fază a școalei nu se poate vorbi.

Pentru funcția de învățător a dascălului Ștefan nu i s-a dat plată deosebită din parte comunei. Aceasta i-a plătit numai pentru cantorat câte o jumătate de vică de porumb din fiecare casă(1/2 vică=12, 5 kg=15 litri)câte 20-40 bani(grițari) dela înmormântări și cununii și locuință în casa cantorală.

La 1855 s-a edificat pe actuala grădină a școalei un local de școală compus din sală de învățământ, 1 tindă, 1 cămară pentru lemne și 1 cameră pentru învățător. Localul a fost clădit în linie dreaptă, cu intrarea la răsărit-miazănoapte, din bârne, acoperit cu șindrilă. Intrarea în sală se făcea prin tindă. Sala era nepadimentată. Deasupra ei era un turnuleț în care era așezat clopoțelul actual, cu funia lăsată prin tavan în sala de învățământ. În acest loc a stat și a făcut învățământ Pop Teodor al lui Ioan a Lupului dela 1855-1856, cum spune și Pop Augustin născut la 1856, cel mai mare fiu al acestui învățător.

Pop Teodor a fost de origine din Băsești, din familie nobilă. Ca pregătire a avut 6 clase gimnaziale făcute la Baia Mare și două cursuri de preparanderie făcute la Gherla. El pune primele baze învățămîntului primar în această comună.

Obiectele de învățământ erau Religia, Scris-cetitul, Aritmetica, Istoria, Geografia, Științele fizico-naturale și Gimnastica și Cântul. În primii ani de școală a avut 2-3 clase, iar mai târziu 4 clase.

Pentru învățământul scris-cetitului a întrebuințat tabele afișate pe păreții salei. În anul prim elevul mechaniza literele. În anul al 2 lea învăța să le scrie și să le cetească. În clasa a III-a și a IV-a, cetitul, științele fizico-naturale, geografice și istorice se făceau dintr-o carte întitulată; Caiete de lectură românească pentru școlile române primare întocmită de Visarionulu Romanu, Partea I pentru clasele de midilocu, Sibiu. Tipariul și provedietur a lui S. Fillisch 1862. Apoi din Legendariu sau carte de cetitu pentru școalele românesci popularie de confesiune gr.cath. din diecezia Gherlei, compus de Ioanu P. Papiu preot gr.cath. Tipografia diecezană Gherla 1874.

Aritmetica se învăța dintr-un manual întitulat Sistemulu metricu, Manual pentru învățăcei de Basiliu Petri, editoriu V. Romanu Sibiu. Tipariul lui W. Krafft. Tipografia lui S. Fillisch 1875.

Gramatica se învăța dintr-o carte întitulată Gramatica limbei românești pentru întâia și a II clasă a școalelor poporene. Compusă de Basilie Ianoviciu, tipărită la Buda la 1862. Cartea are cele mai multe litere cirilice.

Pop Teodor a ținut cu adulții cursuri serale. La aceste cursuri se învăța despre viața marilor bărbați savanți, politici și literali din veacul al 19-lea. De prin toate ținuturile românești. Aceasta se făcea mai mult pentru cultivarea sentimentului național. Acest învățământ se făcea din anume cărți aduse din România, cu ilustrațiunile tuturor bărbaților, având în frunte pe domnul Carol(pe atunci încă nu era rege). Din aceste cărți se împărțeau ca premiu pe la adulții care frecventau cursul mai regulat. Una din aceste cărți am văzut-o la dl Pop Dionisie.

Printre foștii elevi ai lui Pop Teodor sunt unii care cetesc gazete, știu să scrie și cetesc bine. Cei mai mulți nu știu decât să-și scrie numele.

Lui Pop Teodor i s-a dat salar învățătoresc din partea comunițății bisericești greco-catolice zloți adunați prin repartiție asupra credincioșilor și salar cantoral ½ vică de porumb din toată casa iar de la morți și cununii ½ coroane.

La 1 Nov. 1886 postul de cantor-învățătoresc este ocupat de Ioan Chira. Învățământul s-a făcut în localul clădit la 1855. La 1902 s-a clădit actualul local pe aceeași grădină, din cărămidă cu sală de învățământ având dimensiunile 10x8x4,2 m cu 4 ferestre mari și luminoase situate în partea de sud-est. Pentru director este un local compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară. Ca superedificate sunt 1 beciu de cărămidă construit odată cu localul, șură și grajd construit din lemn la 1923. Localul de școală este acoperit cu tablă, șura cu paie.

Ca pregătire Ioan Chira avut 4 clase gimnaziale făcute la Baia Mare și 3 cursuri făcute la preparanderia de stat din Zalău. El face învățământ și instrucție cu 4-6 clase. Obiectele de învățământ erau Religiunea, Exerciții intuitive, Scris-cetitul, Gramatica, Compunerea, Limba maghiară, Menaj, Geometrie, Istorie, Constituție, Științe naturale, Gimnastică

Ioan Chira prin dragostea sa nețărmurită atrage toți copiii la școală dându-le învățătură de carte . Din foștii săi elevi nu este niciunul care să nu știe scrie sau ceti. Unii din elevii lui au îmbrățișat meserii ca: fierăria, cojocăria, lăcătușeria rotăria sau cismăria. Printre cei rămași plugari mulți sunt care cetesc gazetele: Foaia noastră, Libertatea, Lumea și Țara, etc.

Învățarea scris-cetitului până la 1903-1904 a continuat tot cu tabele afișate pe păreți, încât pentru învățarea scris-cetitului trebuiau 4 ani. În primul an elevii intrau în clasa începători iar în anul al II lea erau în clasa I. Cel mai vechi registru care se găsește este registrul: Clasificațiile elevilor dela 1897-1911. Din aceste registru se vede că clasa I a fost împărțită în clasa începătoare și clasa I propriuzisă, apoi mai erau clasele II-III până la 1904. În acest registru se vede clasificația elevilor repetiționali dela 12-15 ani. După anul 1904 clasele sporesc treptat până la clasa a VI a iar clasa I nu mai are și clasă începători. Scris-cititul după 1904 se face din Abecedare întocmite de Iuliu Fuia dela Arad.

Studiul Aritmeticii și Geometriei nu se știe după ce se studiau. Istoria Ungariei s-a învățat după un manual cu acest titlu pregătit pentru școalele poporale aprobat de comisiunea școlastică de Arhidiecezară din Blaj, tipărită la 1878. Alt manual Istoria patriei și elemente din Istoria universală tractată după metodul biografiei în 2 cursuri concentrice pentru școlile poporale Române de Ioan Dariu tipărită la Brașov în 1891.

Studiul geografiei s-a predat din manualul Geografia patriei și elemente din Geografia universală pentru școalele poporale române de Ioan Dariu, Brașov 1896.

Constituția s-a predat din manualul; Elemente din Costituțiunea Patriei pentru școalele poporale și adulți, Blasiu 1880 apoi Elemente din Constituțiunea patriei pentru școalele poporale de Vasile Gola, Brașov 1894.

Fizica s-a propus din Elemente de fizică pentru școalele poporale de Ioan Dariu; Brașov 1888. Științele naturale s-au propus din; Învățământ practic din Istoria naturală de Iuliu Vuia., Brașov 1911. Agricultura din Curs practic de economie de Ioan Georgescu, Brașov 1890.

Ioan Chira a înființat cor bărbătesc pe 2-3 voci, cântând liturgii și alte cântece lumești. A dezvoltat o mare activitate pe terenul pomiculturei. Prin multe grădini din comună se găsesc meri și peri altoiți de el. A dat reprezentații teatrale. A introdus prin comună pe acele vremuri Foaia Poporului. A fost membru ordinar la Astra. În cadrul Reuniunei Învățătorilor Sălăjeni a fost mulți ani casier al acesteia și în mai multe rânduri a fost ales ca delegat reprezentativ.

Plata a primit-o dela comunitatea bisericească și a fost egală cu aceea primită de predecesorul său. Pentru instruirea corului a primit dela Gheorghe Pop de Băsești uzufructul unei grădine de 2 iugăre, 1 scroafă cu 5 purcei, 2 vaci cu viței. Pentru pomărit a fost premiat de Ministerul ungar cu 200 de coroane, apoi cu 100 de coroane. Astra l-a premiat cu Istoria Românilor de George Barițiu, în 3 volume. Deodată cu întregirea salariilor învățătorilor din partea statului Maghiar s-a modificat și salariul lui Ioan Chira. Gheorghe Pop de Băsești presimțind amestecul apropiat al Statului în chestiunile școlare și introducerea limbii maghiare în învățământ a hotărât împreună cu comuna bisericească greco-catolică să contribuie aceasta(indescifrabil) iar restul până la egalizarea salariului cu cel al învățătorilor de stat egali în grad cu învățătorul din Băsești îl va da în fiecare an dânsul. Astfel comuna Băsești a fost scutită de amestecul Statului vitreg la salarizarea învățătorului său. Nu a fost însă scutită de introducerea limbii maghiare ca studiu obligatoriu.

Ioan Chira la 1911 se pensionează, având ca etate 57 de ani și ani de serviciu 34. Lui îi urmează dl Pop Dariu, de prezent revizor în județul Satu Mare, dela 1911-1913. Acesta se distinge prin instruirea cu adevărat patriotică a corului bărbătesc pe 4 voci și prin reprezentații teatrale. Pentru ținuta sa națională este suspendat din învățământ în anul 1912 până în 1913 când a fost osândit la 4 luni de temniță. Dela suspendarea sa a funcționat ca suplinitor Ioan Chira iar Dl Dariu Pop în 1913 trece în România liberă pentru a scăpa de închisoare și de batjocura ungurească. Dela 1919-1920 servește ca învățător suplinitor tatăl meu, Petru Robu. Dela 1920-1921 servește ca suplinitor Adalbert Vegh, normalist, iar de dela 1921 până în prezent funcționează subsemnatul. În anul 1924 Onor Minister al Instrucțiunii înființează postul a 2-lea femenin ocupat de atunci până azi de Safta Zugravu, măritată Robu. Cu începere dela 1921 învățătorii statificându-se, comuna bisericească nu a mai plătit salar la învățător rămânând numai cu obligația de a susține localul de școală."~ Învățător Vasile Robu, Băsești 1935

Sursă : George Băseșteanu

Foto: Școala Gimnazială din Băsești, în 2021