Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, iar următoarele 6 clase la Gimnaziul din Baia Mare, ceea ce denotă că, pe lângă funcţiile economice specifice unui oraş minier, Baia Mare reuşea să dezvolte şi alte segmente comunitare, pe palierele învăţământului şi culturii.
În această perioadă de formare intelectuală, întinsă pe parcursul anilor 1846-1852, Geoge Pop s-a remarcat atât la la învățătură, cât și prin comportamentul ireproșabil. Au urmat apoi ultimii doi ani la Liceul cezaro-crăiesc din Oradea, susținerea bacalaureatului şi studiile la Academia de Drept din Oradea.
La Băsești, școala era o instituție de învățământ ce face parte din categoria confesională, ce își are originea pe vremea Școlii Ardelene, e locul unde a urmat primii ani de școală, până în 1846. George Pop a fost un copil obișnuit, cu preocupări firești vârstei, ce a învățat încă din copilărie să prețuiască omenia, credința și să fie preocupat de îmbogățirea minții și sufletului.
Apoi a urmat liceul din Baia Mare, primele șase clase, iar din 1852, clasa a VII-a și a VIII-a la liceul cezaro – crăiesc din Oradea. În perioada 1846-1852, cât a fost elev la liceul din Baia Mare a avut rezultate bune și foarte bune la toate materiile din liceu și nu a avut nicio absență. La liceul din Baia Mare a avut ca director pe Reck Abel, iar diriginți pe Lorincz Elek, Mayer Mihaly și Farago Kayetan. În perioada 1852-1853, când a fost elev la liceul chezaro-crăesc al călugărilor premontrei din Oradea, în primul semestru a fost notat cu “insuficient” la rubrica sârguință și “mediocru” la studii, însă în al doilea semestru situația se îndreaptă, obținând “suficient” la sârguință și “acces la nota lăudabil și distins”. Director la liceul din Oradea i-a fost Godefridus Ladislau Krausz, profesor renumit de istorie universală, iar diriginte Dr. Rudolphus Kadas, profesor de propedeutică estetică, de limba și literatură elină și maghiară, dascăli ce s-au închinat exclusiv înaltei lor chemări spirituale. Avându-l ca profesor de limba română pe Dionisie Pășcuțiu, însărcinat cu cursul de limbă și literature română de la Universitatea din Budapesta, aflat, în același timp, la conducerea Societății de lectură a tinerimii școlare din Oradea, George Pop de Băsești s-a remarcat și prin propunerea de mediatizare a autorilor români prestigioși- “în culegere opurile versuințiale ale autorilor noștri mai renumiți”.
După terminarea liceului, fiind în perioada căutărilor, se gândea cu asiduitate la viitoarea sa carieră. George Pop era conștient că un pas greșit în aceste împrejurări te poate arunca în prăpastie, ca și o lunecare de pe vârful unei stânci. I-ar fi plăcut să studieze dreptul, dar putea să devină și preot, însă el simte mai mari puteri decât să se îngroape, ca paroh, undeva într-un sat, fapt pentru care alege Dreptul. El alege știința dreptului fiind convins că mișcarea națională a românilor are nevoie de specialiști în materie legislativă pentru a demasca legile antinaționale votate de Parlamentul de la Budapesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu