Astăzi, 7 august, când îl comemorăm pe Gheorghe Cârțan ( 24 ian.1849-7 aug. 1911), cunoscut ca fiind "Badea" Cârțan (ţăran român autodidact, luptător pentru eliberarea naţională a românilor din Transilvania şi răspânditor de cărţi româneşti la sate), am ales să pun în evidență legătura de suflet dintre acesta și memorandiști.
"Badea" Cârțan, “un țăran cât o etenitate”, în peregrinările sale multiple, începând cu momentul dualismului austro-ungar din 1867, l-a întâlnit și pe George Pop de Băsești, la procesul memorandiștilor, din mai 1894.
La Cluj, badea Cârțan a fost arestat şi bătut de jandarmi, pe motiv că nu era posibil ca un simplu cioban să asiste din proprie iniţiativă la un proces politic atât de important, însă, după bătaia încasată, a plecat din nou la Viena, unde intră în audienţă la împărat, la Franz Josef, care i-a promis tragerea la răspundere a vinovaţilor.
La întoarcere din capitala Imperiului austro-ungar, badea Cârțan, i-a vizitat la închisoarea din Vacz din Ungaria pe memorandiştii condamnaţi.
Datorită deselor lui apariţii, directorul închisorii l-a bănuit că Gheorghe Cârțan ar fi spion; în consecinţă, nu i s-a mai permis accesul în incinta penitenciarului. În această situaţie reacţia lui "Badea" Cârţan a fost pe cât de neaşteptată pe atât de impresionantă. Ca să arate că nu i-a uitat pe martirii neamului, s-a aşezat liniştit la poarta de intrare în închisoare şi scoţând fluierul din şerpar a început să doinească de jale, timp îndelungat, spre surprinderea trecătorilor unguri din afară şi spre mulţumirea celor întemniţaţi, ieşiţi în curte, şi asupra cărora acest semn de viaţă, transmis peste ziduri, produsese o profundă impresie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu