❤️💛💙 26 iunie❤️💛💙Ziua Tricolorului ❤️💛💙

Simbol naţional, drapelul 🇷🇴 ce i-a însufleţit pe români în momente grele de luptă, dar şi de bucurie, este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie, în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române.

Tricolorul românesc 🇷🇴 constituie un arc peste timp, într-un curcubeu al unitații și sufletului românesc.

Drapelul 🇷🇴 a fost, este și va fi simbolul românismului și al României Mari. Roşul ❤️ semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag. Galbenul 💛 exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea. Albastrul💙 semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei. Tricolorului trebuie sa i se acorde onorul permanent și sa fie pastrat cu sfințenie!

Casa Memorială "George Pop de Băsești", reabilitată, e în faza de pregătire pentru primirea vizitatorilor...

Vineri, 19 iunie 2020, echipa de lucru de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a luat din nou pe drumul Băseștilor pentru a continua demersurile de amenajare a Casei Memoriale "George Pop de Băsești". De această dată am reorganizat, în salonul de primire al oaspeților, expoziția documentar-istorică „George Pop de Băsești și Marea Unire a Românilor”, expoziție realizată prin proiectul dedicat Centenarului Marii Uniri, depus de Consiliul Județean Maramureș, aprobat de Guvernul României și finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Expunerea oferă publicului vizitator, în principal, informații însoțite de imagini, cu privire la rolul deosebit de important pe care George Pop de Băsești (1835-1919), lider politic recunoscut al românilor, l-a avut în lupta pentru unitatea națională. Nu lipsește galeria delegaților din actualul județ Maramureș care au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 precum și a delegaților cercului electoral Cehul Silvaniei (comitatul Sălaj) dintre care unii își dorm somnul de veci în localitatea Băsești sau în împrejurimi.

Concomitent, toate piesele de mobilier au fost verificate de către conservatorul secției de istorie, fiind astfel evaluată starea lor de sănătate. Aceeași procedură a fost aplicată pieselor componente ale garniturii de mobilă (executată la comandă în anul 1905), care au făcut obiectul donației doamnei Georgeta Cedică Robu din Ulmeni. Ambianța exterioară, curtea, cu băncile personalizate, aleea principală pe care, în urmă cu mai bine de 100 de ani, trecea trăsura cu patru cai a familiei Pop de Băsești, ne impresionează încă o dată. Încercăm să ne imaginăm o clipă, marii bărbați ai neamului: Ion I. C. Brătianu, Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga, Vasile Lucaciu, Ioan Rațiu, Iuliu Maniu și mulți alții, discutând, în locuri special amenajate, probleme de mare importanță pentru nația română, greu încercată în acele vremuri. Aceste sentimente le vor trăi, cu siguranță, și viitorii vizitatori ai acestui muzeu memorial.

Lucia Pop – muzeograf

Sursa: https://www.emaramures.ro

Ionel Mesaroș

Solidaritatea națională...

George Pop de Băsești, fiind un luptător pentru emancipare națională, la fel ca Mihail Kogălniceanu(1817-20 iunie 1891), unul dintre apropiații săi, a avut ca și crez național: "Dacă e păcat să atentezi la viața unui om, cu atât mai mare păcat e să atentezi la viața unui neam..." . Acest crez a fost întărit și după ultima întâlnire cu Mihail Kogălniceanu, în 1891, cu prilejul aniversării a 25 de ani de Unirea Principatelor, când acesta, deși grav bolnav, îl primește pe George Pop de Băsești și-i spune că numai solidaritatea poate scăpa neamul românesc.

Ionel Mesaroș

Casa Memorială „George Pop de Băsești”, pregătită pentru vizitatori...

Se apropie momentul mult așteptat,cel de a reda circuitului cultural și turistic edificiul emblematic, încărcat de istorie, de la Băsești.

Reprezentanții Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș precizează: „Casa Memorială «George Pop de Băsești», aflată în administrarea Primăriei și a Consiliului Local Băsești, a beneficiat, după o îndelungată insistență, de finanțare guvernamentală de 2,6 milioane de lei pentru consolidare și reabilitare, ca monument istoric de importanță națională.

"Reabilităm trecutul pentru a-l face cunoscut viitorului” – a fost motto-ul sub care s-a desfășurat întreaga activitate de restaurare a Casei Memoriale "George Pop de Băsești”.

Acum, după mai bine de un an de muncă, suntem mândri că viitorului i se prezintă un monument istoric ce-și păstrează alura de altădată, impunându-se prin simplitate și eleganță.

În virtutea funcțiilor sale specifice, de a ocroti și valoriza patrimoniul cultural, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a fost și este implicat în acest amplu proiect care, în final, trebuie să redea Băseștiului, Codrului, Maramureșului, și Țării întregi, un muzeu memorial de referință națională, pe măsura excepționalei personalități a lui George Pop de Băsești (1835-1919), Președintele Marii Adunări Naționale de la la Alba Iulia.

La sfârșitul anului 2018, în contextul apropiatei începeri a lucrărilor de reabilitare-restaurare a edificiului, echipa de specialiști a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a retras bunurile culturale mobile din incinta casei memoriale de la Băsești, o bună parte dintre acestea fiind valorificate în expoziții temporare organizate la sediul muzeului din Baia Mare. Acum, după finalizarea lucrărilor de reabilitare, aceeași echipă de specialiști s-a deplasat la Băsești pentru a demara operațiunea inversă, respectiv de a pune la locul lor obiectele (piesele de mobilier), de a crea atmosfera de altădată din măreața reședință”.

Echipa Muzeului județean lucrează acum la recrearea ambientului care a fost în casa memorială, pentru a reda cât mai fidel vizitatorilor atmosfera vremurilor de mult apuse: „În perioada următoare vor fi puse la punct detaliile legate de informațiile documentare care vor fi oferite publicului vizitator, de reconstituirea, atât cât este posibilă, a ambientului de altădată a acestei case în care s-au întâlnit atâția oameni care au influențat destinul națiunii. Pentru realizarea acestor obiective Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș are în continuare o strânsă colaborare atât cu Primăria din Băsești, respectiv cu domnul primar Ioan Călăuz, dar și cu prestigioase instituții de cultură cum ar fi, de pildă, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, loc unde se păstrează un valoros fond documentar George Pop de Băsești.

Casa lui George Pop de Băsești a fost construită între anii 1885-1890, constituind timp de trei decenii un punct de referință și de întâlnire a multor personalități, cum ar fi: dr. Vasile Lucaciu, Vasile Goldiș, Ion Rațiu, Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu, Iosif Vulcan, Vasile Braniște, Iuliu Maniu și Teodor Mihali etc.

Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin, împreună soțul ei, Francisc Hossu Longin. Națio­na­lizată în anul 1948 , a servit ca sediu CAP și magazie de cereale.

La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul Memorial “George Pop de Băsești”, în casa ce a aparținut tribunului Marii Uniri.

Datorită lui George Pop, Băseştiul a devenit centrul spiritual al judeţului, dar, tot din cauza lui, în perioada comunismului, comuna era cât pe ce să dispară de pe hartă, în 1967, pentru ca nimic să nu mai aducă în conștiința viitorimii despre luptele și idealurile acestui nobil și generos om, ce s-a contopit afectiv cu năzuințele consătenilor și al Neamului Românesc. Lui George Pop i s-au pus trei capete de acuzare: că era moşier, catolic şi preşedinte al Partidului Naţional Român. Pentru asta s-a încercat să fie scos din istorie, deşi a fost preşedintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Comuniştii nu s-au mulţumit însă cu atât, au încercat să schimbe numele localităţii în Livada, dar oamenii n-au acceptat schimbarea. Comuniștii au stabilit inclusiv ziua când să înceapă demolarea casei lui "Badea George". Prin intervenţia lui Dumitru Pop, marele folclorist, originar din Băsești, s-a reuşit salvarea casei şi transformarea ei în Muzeu Etnografic al Zonei Codru.

Ionel Mesaroș

Un precursor al Marii Uniri: arhidiaconul Grigore Pop de Băsești (1815-1901)

Ne-am propus în cele ce urmează să readucem în memorie personalitatea unui membru al familiei Pop de Băsești, mai puțin cunoscut în zilele noastre. Desigur, s-au scurs mai mult de 200 de ani de la nașterea lui, considerăm însă că meritele îi sunt prea puțin cunoscute și recunoscute în sânul neamului în care a văzut lumina zilei.
Este vorba despre Grigore Pop, care s-a născut în anul 1815, probabil, la Băsești, în marea familie Pop. În această familie, înnobilată în anul 1676 de către principele Mihail Apaffy, s-au născut câțiva membri ai elitei românilor sălăjeni; mai întâi: Ștefan al lui Dumitru (care a câștigat nemeșia-nobilitatea pentru familie) și Petre Pop cel Bătrân (prim-pretor, casier, iar după aceea vice-comite). La două decenii după nașterea lui Grigore Pop, despre care vom încerca să vorbim în acest demers, avea să se nască omul care a intrat în istoria românilor ca „badea George Pop de Băsești”. Cel care avea să-și vadă împlinit visul cu ochii, Marea Unire, era feciorul lui Petru Pop cel Tânăr (1814-1869), frate cu Grigore Pop. Prin urmare, protopopul Grigore era unchiul lui George Pop de Băsești.
Grigore Pop a urmat teologia la Blaj, fiind coleg cu alți câțiva preoți greco-catolici de înaltă ținută din locurile sale de origine. Aidoma lui, aceștia aveau să slujească ani îndelungați în aceeași parohie: Daniel Vultur (Bârsău de Sus), Grigore Popdan (Cean și Unimăt), Simeon Hoszu (Santău).
Din registrul de naștere al celor doi copii ai lui Grigore Pop, știm că soția se numea Nastasia. Apare cu numele de familie Pop, nume des întâlnit în Ardeal, și la familiile de preoți greco-catolici. A fost hirotonit în anul 1835, fiind instalat ca paroh în localitatea natală, Băsești. Este interesant de consemnat faptul că predecesorul său în parohie se numea tot Grigore Pop, și era membru al aceleiași familii nobiliare, de Băsești. Acesta deținea și funcția de arhidiacon al locurilor, unul dintre cele mai mari ale Solnocului de Mijloc, cu 9777 de credincioși, a slujit la Băsești cel puțin din anul 1813, remarcându-se prin grija de a dota cât mai bine parohiile cu cărți bisericești și cu cele necesare slujirii în biserică. În lipsa suportului documentar, putem doar avansa ideea că ar fi putut să fie tatăl său. Grigore Pop a repausat la 29 iunie 1837, fiind înmormântat la Băsești, de către preotul Ioan Pop din Băița.
Tânărul preot Grigore Pop a avut o ascensiune spectaculoasă, aceasta denotând cu siguranță buna pregătire teologică, pentru că în anul 1842 era deja protopop al districtului Băsești.
A organizat prin strădaniile sale un cor impresionant la Băsești, sprijinit, desigur, și de către George Pop de Băsești, după ce acesta s-a întors de la studii. L-a avut alături în anii săi de preoție la Băsești pe învățătorul Teodor Pop, iar din anul 1886, pe Ioan Chira, absolvent al Preparandiei din Zalău, care reușește încă din anul următor, 1887, înființarea unui cor al plugarilor din Băsești, el fiind, printre altele, și un pasionat al muzicii. Se poate spune că protopopul Grigore Pop a avut „mână bună” în alegerea colaboratorilor.
Biserica din Băsești dispunea în vremea sa de aproximativ 50 de jugăre de pământ, din care 35 erau folosite de către paroh, restul de comunitatea parohială.
O primă realizare în parohia Băsești a fost construirea bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. S-a terminat construcția în anul 1846, la un an după începerea lucrărilor, „din repartiție aruncată pe credincioși și din contribuiri cu grâu (dijmă) după stare. Fost-au vreo patruzeci inși, cari au dat anul câte 500 zloți (taleri) de argint”. I-a fost alături parohului Grigore Pop, în acest demers, fratele său Petru, tatăl lui George Pop de Băsești.
A fost considerat unul dintre patrioții români sălăjeni ai momentului 1848, alături de vicarul Alexandru Sterca-Șuluțiu și preoții greco-catolici Petru Bran, Ioan Pop-Suduranul, Ioan Dragoș, Ioan Costea etc.
La 20 aprilie 1848 a avut loc în Bobota un sinod, unde au fost desemnați delegații, protopopi, preoți și mireni care aveau să facă deplasarea la Marea Adunare Națională de la Blaj din 3-5 mai 1848. Din ordinul vicarului Alexandru Sterca-Șuluțiu, un sinod similar a avut loc la Băsești, prezidat de către protopopul Grigore Pop, fiind desemnați delegații din zona Codrului.
În 7 ianuarie 1849 scrie pretorului Kaisler (Kaizler) Sándor că deși a primit destul de târziu ordinul comitetului de apărare națională, l-a îndeplinit, pentru a asigura liniștea în parohia sa.
După evenimentele din 1848/1849 a făcut parte din grupul celor care l-au sprijinit pe vicarul Silvaniei, Alexandru Sterca-Șuluțiu, pentru ajungerea acestuia în scaunul episcopal de Alba-Iulia și Făgăraș: Petru Bran, Demetriu Coroianu și Ioan Pop-Suduranul. A fost alături de ceilalți militanți pentru întărirea învățământului școlar greco-catolic din vicariat, un imbold important fiind dat cu ocazia sinodului desfășurat la 10 ianuarie 1850.
Următorul vicar al Silvaniei, Demetriu Coroianu, l-a avut pe Grigore Pop, de asemenea, printre colaboratorii apropiați.
În 18 septembrie 1861, la Băseşti, a fost citit „Memorandumul sălăjenilor”, prin care românii din aceste părți, sprijiniți de numeroși locuitori români din alte zone aparținătoare de imperiu, protestau împotriva alipirii comitatelor Crasna şi Solnocul de Mijloc la Ungaria. Grigore Pop a fost desemnat în comitetul permanent pentru comitatul Solnocul de Mijloc, alături de: pr. George Stanciu (Năpradea), pr. Daniel Vultur, pr. Vasile Pop, Alexandru Pop (jude cercual), George Filep și George Pop de Băsești, proprietari.
În primăvara anului 1863, Grigore Pop îi trimite lui Iacob Mureșianu un document în limba latină, scriindu-i despre originea sa: „Stimate Domnule Redactor! Cercând de curând între actele nobilitare ale familiei mele, am dat de un exemplar al unei suplici a națiunei românești din Transilvania fără dată, care însă combinând din alte asemenea scrisori mi se pare a fi scrisă la anul 1781 de mâna lui Mihai Pap de Illiesfalva fostului atunci jude-primariu în comitatul Bihariului – acest act mi se vede a fi important din acea privință, că revarsă lumina peste starea nobililor români față cu cei maghiari din secolul trecut, care poate servi de un argument puternic spre înfrângerea aserțiunilor unor publiciști maghiari, cărora le place cu toată ocazia a întări că nobilimea noastră totdeauna a fost asemenea respectată cu a lor; din care motiv am onoarea aici închis în origine a vi-l transmite, care, de-l veți afla a merita publicarea, veți binevoi a-i da loc în foaia st. Domnilor Voastre. Despre alta cu onoare am rămas în Băsești 17 Januarie 1863. A st. Domniilor Voastre umilit serv, Gregoriu Pop, A.-Diaconul Băseștilor”.
De altfel, legătura sa cu „foile” românești din Transilvania era de mai lungă durată, el figurând încă din 1854 printre abonații „Gazetei Transilvania”.
A fost deputat în Dieta de la Pesta, care și-a început lucrările în 10 decembrie 1865, numărându-se printre cei 24 de aleși români din Ungaria și Banat, cărora li se adăugau 14 deputați din Transilvania24. Lucrurile erau însă neclare, nu știm dacă Grigore Pop și-a ocupat postul, pentru că în ședința din 14 martie 1866 a Dietei, deputatul Aloisiu Vlad a cerut lămuriri asupra alegerilor din Cehu Silvaniei. Acestea erau cercetate de către delegatul Dietei, Tury (probabil Thúry Gergely). Președintele a răspuns că actele sunt la deputatul conte Ráday, care însă era bolnav. Actele au fost prezentate în ședința din 11 aprilie 1866, când s-a hotărât organizarea altor alegeri. S-au stârnit discuții, luând cuvântul deputații: Aurel Maniu, Sigismund Borlea, Vincențiu Babeș, Andrei Medan și Iosif Hodoșiu. A fost anulat mandatul deputatului Décsey, fiind dispusă, într-adevăr, organizarea de noi alegeri, în urma cărora „a învins apoi candidatul român Grigorie Pop de Băsești”.
A câștigat în 1866 alegerile în faţa lui Alexandru Buda, o personalitate foarte controversată a epocii. Cert este că în acest mandat a fost deputat al Partidului Deakist, reprezentând Cercul Cehu Silvaniei între decembrie 1866-mai 1867. Această formațiune s-a grupat, așa cum îi spune și numele, în jurul lui Deák Ferenc.
A fost sprijinit în alegeri de către fratele său, Petru Pop cel Tânăr, dar și de către cei doi băieți ai lui, „Sándor” și „Imbrus”, numiți așa de către „I.C.”, cel care relata în publicația românească „Albina” din Viena, „De pre Dealul Cacovei”, din Chieșd.
Într-unul din numerele viitoare, Grigore Pop îi răspunde corespondentului din Chieșd, arătând că în alegerile din 1865 i-a oferit tot sprijinul lui Alexandru Buda, numai așa acesta câștigând mandatul. În luna februarie, într-o altă corespondență trimisă „De sub Codrul Sălagiului”, semnată de această dată de către „Un fecior de Codru”, Grigore Pop este acuzat că nu ar fi respectat o convenție cu care inițial fusese de acord la Babța, înainte de alegeri, astfel că și-a câștigat sprijinul maghiarilor, cu ajutorul cărora l-a învins pe Alexandru Buda. Un articol mai moderat scrie de la Pericei Daniel Deleu, care regreta eșecul în alegeri al lui Al. Buda, dar insistă mai mult pe comportamentul contrar românilor sălăjeni al judelui cercual Kövári Sándor.
În 14/27 februarie 1867, deputatul Grigore Pop a votat „Proiectul de lege pentru regularea și asigurarea naționalităților și limbilor în Ungaria”, alături de alți deputați precum Anton Mocioni, Vincețiu Babeș și Ioan Popovici-Desseanu. Au subscris pentru această lege 17 români, 8 sârbi și un rusin. Dintre deputații români, 10 au ales să nu voteze acel proiect.
S-a implicat pentru a asigura progresul învățământului confesional greco-catolic românesc, solicitând manuale de la Episcopia din Gherla. Edificatoare în acest sens este corespondenţa purtată în anii 1858-1859 cu Ioan Pop, arhivarul diecezei din Gherla, referitoare la achitarea celor 150 de abecedare şi a 50 de Istorii biblice. Prin aceeaşi misivă îl ruga să nu mai trimită întrucât: „… ABCedare şi Istorii biblice pe la şcolele de pe aicia acum nu mai lipsescu, şi celea ce se trimit de la Oficiul Diecesanu … vor sta depusă în Cancelaria Off. AD (Oficiului Arhidiaconatului, n.n.) ...”.
Aceeaşi problemă a manualelor şcolare, ce era o piedică în progresul pruncilor şcolari din Protopopiatul Băseşti, exista şi în anul 1864, când protopopul Grigore Pop solicita Ordinariatului diecezan trimiterea pe cale poştală a 250 de exemplare de abecedare şi 12 table de perete. Condițiile în care se desfășura pe atunci învățământul confesional românesc rezultă și dintr-o scrisoare pe care i-a expediat-o în 30 septembrie 1882 învățătorul din Asuaju de Sus, Gheorghe Șimonca: „Trecusă mult timp de când eu în persoană am venit și rugat pre R<everen>disim D<umnea>voastră ca să binevoiți a dispune credincioșilor acestei parohii că cele mai necesare supraedificate economice să le facă și caută să le arăduiască doresc iute! Că ploile de toamnă au început, puțin mălai și alte bucate ce am pus pre podul școalei putrezesc de ploi fiind coperișul stricat pre vârf, odorul școalei fiind foarte mic la călcat vitele de s-o făcut o tină groaznică și în aceia tină îmi leg vitele preste noapte în ploaie îmi îngrăș porcul de slănină, I Octobre e aci e de început școala dar chilia de învățământ a trecut de mult anul de când nu a fost curățită, cuptoriu de încălzit nu este copiii vin desculți și goi, timpul trece vă puteți închipui ce progres poate bietul învățător iară toate aceste Reverendissime Domn vi le-am fost adus la cunoștință; deoarece Reverendissime D<umnea>voastră ați uitat cu totul de mine pentru aceia eu cu mai mare umilință vin a vă ruga ca să vă îndurați spre mine și să bine voiți dela judele cercual a mijloci trimiterea unui pandur pentru facerea celor de lipsă, că altcum de voie bună nu se vor face în veci”.
Probabil că protopopul a reușit să detensioneze relațiile acestui dascăl cu sătenii. Aceștia aveau să facă mari progrese datorită activității acestui prim învățător calificat, care a funcționat în școala confesională greco-catolică din Asuaju de Sus.
Problema aceasta la Asuaju de Sus era mai veche, aceasta știm din epistola pe care o trimite parohul Alexiu Varna, în 29 august 1882, în aceeași chestiune, a „supraedificatelor”. Să apreciem răspunsul pe care protopopul Grigore Pop îl emite în data de 2 septembrie 1882.
În mai 1866, Grigore Pop raporta Ordinariatului că a primit suma de 72 de florini, drept recompensă pentru activitatea de comisar conscriptural al Locotenenței maghiare în problema veniturilor parohiale.
A participat cu drept de vot la alegerea, în toamna anului 1868, a mitropolitului Ioan Vancea. Deținea deja funcția de canonic onorar.
Uneori a fost confundat cu un alt deputat, purtător al aceluiași nume – Grigore Pop. Acesta s-a născut în 1820. A fost ales la începutul lunii iulie 1848 ca reprezentant al Scaunului Sebeșu Săsesc (Mühlbacher Stuhl), pe lângă deputații Samuel Meister și Simion Balomiri, ca deputat supleant, alături de Josef Hahn. Casa l-a confirmat ca deputat și pe „Papp Gergely” în 18 iulie 1848. Acest deputat era fiul parohului greco-catolic Basilius Pap din Tioltiur (comitatul Dăbâca, azi în jud. Cluj); care cel puțin între anii 1835-1842 a slujit aici.
Credem că din această perioadă datează fotografia protopopului Grigore Pop de Băsești. Afirmăm acest lucru pentru că imaginea poate fi regăsită și pe un site maghiar, dar a fost publicată și în prima monografie românească a comitatului Sălaj.
În 1872 a devenit membru fondator al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, în 14 mai 1887, adunarea generală având loc în Băsești, condusă de el, împreună cu George Pop de Băsești.
A fost decorat cu „Crucea de Aur” cu coroane, pentru merite deosebite pe tărâm ecleziastic și civil. A trecut la cele veșnice în 26 decembrie 1901, după o scurtă suferință, fiind înmormântat la 28 decembrie în cimitirul din Băsești. Au participat la înmormântare: vicarul Alimpiu Barbuloviciu, protopopul Alexiu Varna și preoții Ioan Vașvari, Dumitru Cionca, Iuliu Lobonțiu, Ștefan Szabo, Ioan Pop și Teodor Lenghel. A avut o avere considerabilă, 20.000 de florini.
În momentul decesului avea doi fii, Alexandru și Emeric, despre care vom vorbi în cele ce urmează.
Primul născut în familie a fost Alexandru. A venit pe lume la Băsești, în 5 aprilie 1838, fiind botezat de către parohul de Oarța, Ioan Vitéz, iar naș i-a fost Mihai Pop. După școala primară, urmată în localitatea natală, a studiat în clasele liceale la minoriții din Baia Mare și apoi la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare, unde a absolvit în anul 1857; a fost coleg în cei doi ani, pentru care avem deocamdată suport documentar, cu viitorul preot greco-catolic Corneliu Bud.
A început să studieze teologia, a renunțat însă – după trei ani și jumătate! – chemat acasă de tatăl său. A urmat totuși dreptul la Academia din Oradea, unde a absolvit în anul 1869, pentru a îmbrățișa apoi o carieră administrativă. Mai întâi a fost ales pretor apoi protopretor în cercul Subcodrului din comitatul Solnocul de Mijloc. A obținut cenzura de avocat în 1871 și a fost numit judecător în cercul Cehu Silvaniei, funcționând în această funcție vreme de 32 de ani. A fost membru fondator al Institutului de credit și economii „Codreana”, societate pe acțiuni, din Băsești, el fiind conducătorul adunării desfășurate la 30 iunie 1905. A încercat să ocupe postul de jude de tablă în Cluj sau Pesta, tribunalul de la Zalău i-a pus însă piedici, „sub cuvânt că e daco-român, căci cetește Gazeta și Tribuna”.
A fost căsătorit cu Terezia (1840-1913), fiica vice-arhidiaconului de Carei, Toma Șorban de Cerneşti. Nunta a avut loc la Carei, în 7 februarie 1865, preot oficiant fiind Grigore Borlan, alt ginere al lui Toma Șorban. Naș (martor) la cununie a fost Ioan Șorban de Cernești, căpitanul suprem al Chioarului și mama acestuia, Ana Anderco. Au avut mai mulți copii: Laura (căsătorită cu Dr. George Pop de Oarța), Teresia (căsătorită cu Dr. Victor Colceriu), Sigismund, Alexandru (despre el vom vorbi mai pe larg) și Victor, amândoi absolvenți de studii juridice. Probabil că a mai avut o fiică, Cornelia, născută în 1867 la Băsești.
La data decesului tatălui, aceasta nu mai trăia, sau cel puțin numele ei nu figurează în necrolog. A trecut la cele veșnice în ziua de 5 decembrie 1907, fiind înmormântat în cimitirul din Băsești.
Emeric, al doilea născut în familia lui Grigore și Nastasia Pop, s-a născut la Băsești, în data de 2 martie 1841, botezat fiind de către Ioan Vitéz, protopop al Oarței de Jos, având același naș, ca fratele Alexandru. Trebuie să amintim că în registrul nașterilor apare cu prenumele „Imre”. Cel puțin un an de gimnaziu a studiat la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare. A urmat apoi studii de drept tot la Oradea, absolvind cu câțiva ani înaintea fratelui său, în anul 1865. A avut doi copii: Virgil și Elena (decedată la Jibou în 30 septembrie 1906); la data decesului fiicei se pare că deja era văduv. Avocat fiind la Cluj, s-a implicat în procesul Memorandului, sperând în reducerea cheltuielilor de judecată, impuse pe nedrept condamnaților de către Tribunalul judecătoresc din Cluj, intervenind chiar la Ministerul de Justiție din Budapesta. Tot la Cluj fiind, s-a implicat în organizarea adunării generale a „Astrei”, desfășurată în vara anului 1901 la Șimleu.
A avut de suferit în timpul alegerilor din anul 1905, când l-a sprijinit pe George Pop de Băsești. Asta nu l-a făcut să nu se implice în alegerile din mai 1906, sprijinindu-l din nou pe „Badea George”.
 Membru marcant al „Astrei”, în 1901 făcea parte din comitetul de conducere al Despărțământului Cluj. A contribuit cu suma de 5 coroane pentru ridicarea unui monument închinat memoriei lui Aurel Vlaicu, banca „Selăgiana”, pe care o conducea, contribuind cu 20 de coroane. A sprijinit spiritualitatea românească în toate manifestările naționale. În 1915, Banca „Selăgiana” a contribuit cu 50 de coroane pentru înzestrarea Muzeului Asociațiunii din Sibiu. A trecut la cele veșnice în anul 1927 și a fost înmormântat în cimitirul din Băsești.
Vom vorbi în cele ce urmează despre unul dintre nepoții protopopului Grigore Pop, Dr. Alexandru Pop. S-a născut în anul 1877, în familia lui Alexandru Pop de Băseşti şi a Tereziei Şorban. A urmat studiile liceale la Gimnaziul Superior Reformat din Zalău. A fost apoi absolvent de studii juridice la Universitatea din Cluj, cu doctoratul obținut la 21 iunie 1902. De-a lungul carierei sale profesionale a îndeplinit mai multe funcţii: avocat, director de bancă, membru în consiliul baroului avocaţilor, curatorul bisericii române din Băseşti, preşedinte al Sfatului şcolar din Cehu Silvaniei. De asemenea, s-a implicat în evenimentele premergătoare Marii Uniri şi a fost primul primpretor român al plasei Cehu Silvaniei (aprilie-decembrie 1919).
Încă cu mult înainte de anul 1918 a participat activ la toate acţiunile politico-naţionale, alături de unchiul său George Pop de Băseşti. Astfel, la 30 iunie 1905 participă la înfiinţarea băncii româneşti „Codreana” din Băseşti, unde adunarea îl alege de notar. În anul 1906 îl aflăm în Cehu Silvaniei, centru de plasă, ca „avocat stagiar”, iar din anul 1908, ca titular în funcţia de avocat de plasă.
La 1 august 1907 participă la adunarea generală a despărţământului sălăjean al Astrei şi a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene ţinută în Băseşti, unde cu această ocazie s-au aniversat şi cei 72 de ani de viaţă ai marelui fruntaş naţional-român, George Pop de Băseşti. În anul 1908 este ales ca secretar al adunării populare româneşti ţinută la Băseşti, la 1 noiembrie, unde au participat aproximativ 500 de persoane ce protestează împotriva proiectului de lege electorală.
În 27 noiembrie 1918, la Cehu Silvaniei are loc adunarea pentru alegerea delegaţilor care urmau să participe la Adunarea Naţională de la Alba Iulia. Printre cei desemnaţi să reprezinte Cercul electoral Cehu Silvaniei este şi avocatul Dr. Alexandru Pop din Cehu Silvaniei care, împreună cu ceilalţi delegaţi, avându-l în mijlocul lor pe „Badea George”, preşedintele Partidului Naţional Român, a luat parte la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi a votat Unirea Transilvaniei cu România.
La întoarcerea acasă, având această însărcinare, pregăteşte terenul pentru preluarea puterii administrative a plasei Cehu Silvaniei. În 25 aprilie 1919, Prefectura judeţului Sălaj a fost preluată de către avocatul Dr. George Pop şi căpitanul Valeriu Vlaicu. În aceeaşi zi era numit ca subprefect Dr. Octavian Felecan, iar ca primpretor în plasa Cehu Silvaniei a fost numit Dr. Alexandru Pop, care a şi depus jurământul de credinţă, având vârsta de 41 de ani, cu o vechime de 16 ani de „praxă avocațială”.
În 29 aprilie 1919, însoţit de preşedintele Consiliului Național Român, Dr. Mihai Pop şi secretarul Iuliu Vaida, prelua Pretura plasei Cehu Silvaniei.
În funcţia de primpretor, Alexandru Pop se implică în restabilirea ordinii, dezarmarea populaţiei şi rezolvarea diverselor probleme cu care se confrunta administraţia plasei Cehu Silvaniei: aprovizionarea cu alimente, salarizarea funcţionarilor, starea sanitară deplorabilă şi iminenţa unei epidemii de tifos, funcţionarea serviciilor de poştă şi a telefoanelor, nemulţumiri legate de activitatea jandarmeriei etc.
La 11 decembrie 1919, Alexandru Pop renunță la postul de primpretor al plășii Cehu Silvaniei pentru a candida din partea Partidului Național Român la alegerile pentru primul Parlament al României Mari, însă pierde mandatul în faţa „ţărănistului” Adrian Pop din Băseşti.
După scurta experiență electorală, Alexandru Pop își continuă activitatea de avocat în Cehu Silvaniei, apoi este numit membru în Comitetul administrativ al județului Sălaj, iar în 25 august 1925 era ales ca membru al Camerei de Agricultură Sălaj86. În plan politic se afirmă ca unul din fruntaşii PNR, apoi PNŢ (după fuziune) din plasa Cehu Silvaniei. În 5 noiembrie 1927, după moartea avocatului Dr. Mihai Pop, Alexandru Pop era ales în funcţia de preşedinte al organizaţiei PNŢ din plasa Cehu Silvaniei.
Din nefericire, s-a stins din viață fulgerător, în ziua de 8 octombrie 1929, după o lungă și grea suferință, în anul 52 al vieții sale laborioase, fiind înmormântat în cimitirul din comuna Băsești.
Despre Grigore Pop, autorul uneia dintre contribuțiile monografice dedicate Băseștiului, ierarh al Bisericii Române Ortodoxe, afirma: „Figura blajină încadrată de o barbă albă ca neaua a acestui octogenar a rămas vie multă vreme în memoria tuturor celor ce l-au cunoscut, apreciat și respectat pentru alesele sale însușiri. Din arhiva parohiei reiese alături de veniturile stolare stabilite pentru el, activitatea pastorală și spiritul său de sacrificiu pentru propășirea turmei sale”.
Noi nu am reușit să găsim decât o fotografie din tinerețea protopopului Grigore Pop, avem însă nădejdea că alți cercetători vor reuși să găsească alte informații, poate și o fotografie cu „figura blajină” a arhidiaconului. Suntem siguri că atât viața, cât și activitatea sa ar trebui mai amănunțit cercetate. Prin acest articol nu am făcut decât să deschidem calea altor cercetări privitoare la personalitatea acestui intelectual merituos din Țara Codrului. Astfel, poate că „bătrânul octogenar” va fi redat mai pe deplin Băseștiului și Țării Codrului.

Sursă: Dr. Viorel Câmpean https://www.caiete-silvane.ro/articole/4369/Un-precursor-al-Marii-Uniri-arhidiaconul-Grigore-Pop-de-Basesti-1815-1901.html?fbclid=IwAR1yMb0oHJ8ShX2-R_--NKJHYueyK4aGIzZfKI-9i0_Mc5LF5PjlTvGJ4X4

O nouă etapă de lucru la Casa memorială „George Pop de Băsești”

Se apropie momentul mult așteptat atât de autoritățile județene și locale, cât și de către publicul iubitor de istorie, de a reda circuitului cultural și turistic edificiul emblematic, încărcat de istorie, de la Băsești. Casa Memorială „George Pop de Băsești”, aflată în administrarea Primăriei și a Consiliului local Băsești a beneficiat, după o îndelungată insistență, de finanțare guvernamentală pentru consolidare și reabilitare, ca monument istoric de importanță națională.

În virtutea funcțiilor sale specifice, de a ocroti și valoriza patrimoniul cultural, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș a fost și este implicat în acest amplu proiect care, în final, trebuie să redea Băseștiului, Codrului, Maramureșului, și țării întregi, un muzeu memorial de referință națională, pe măsura excepționalei personalități a lui George Pop de Băsești (1835-1919).

La sfârșitul anului 2018, în contextul apropiatei începeri a lucrărilor de reabilitare-restaurare a edificiului, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (echipa de specialiști) a retras bunurile culturale mobile din incinta casei, o bună parte dintre acestea fiind valorificate în expoziții temporare organizate la sediul muzeului din Baia Mare. Acum, după finalizarea lucrărilor de reabilitare, aceeași echipă de specialiști s-a deplasat la Băsești, în ziua de 4 iunie 2020, pentru a demara operațiunea inversă, respectiv de a pune la locul lor obiectele (piesele de mobilier), de a crea atmosfera de altădată din măreața reședință.

Primarul Ioan Călăuz, prieten și colaborator apropiat al muzeului, după ce a așteptat să ne revină revenit glasul (dispărut practic la vederea extraordinarei schimbări din interiorul casei, dar și din parcul înconjurător), ne-a prezentat în detaliu „noua” reședință a lui „badea George”. Deși cunoșteam proiectul și am urmărit derularea sa în diferite etape, cu toții am fost surprinși, plăcut, desigur, de uriașa schimbare, mai ales că aveam încă proaspete în memorie imaginile de altădată. Din relatările edilului din Băsești, Ioan Călăuz, am aflat că reprezentanții Consiliului Județean Maramureș au urmărit îndeaproape mersul lucrărilor, fiind alături de autoritățile locale în acest demers care urmărește practic să arate respectul și considerația noastră față de istoria, personalitățile și valorile autentice ale românilor”, arată reprezentanții Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

În perioada următoare vor fi puse la punct detaliile legate de informațiile documentare care vor fi oferite publicului vizitator, de reconstituirea, atât cât este posibilă, a ambientului de altădată a acestei case în care s-au întâlnit atâția oameni care au influențat destinul națiunii.

Pentru realizarea acestor obiective, Muzeul Județean de Istorie și Arhelogie Maramureș are în continuare o strânsă colaborare atât cu Primăria din Băsești, respectiv cu primarul Ioan Călăuz, dar și cu prestigioase instituții de cultură (menționăm doar Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, unde se păstrează un valoros fond documentar George Pop de Băsești).

Muzeul a apreciat și apreciază întotdeauna oamenii de bine care contribuie la îmbogățirea patrimoniului cultural prin donații și pe cei care ne oferă informații legate de anumite aspecte ale istoriei locale. Astfel, o amintim aici pe distinsa doamnă Georgeta Cedică Robu din Ulmeni, care și-a manifestat intenția de a face o frumoasă donație pentru Casa Memorială din Băsești. În curând vom veni cu noi informații referitoare la Casa Memorială „George Pop de Băsești”.

Text: Lucia Pop, muzeograf, Viorel Rusu, director, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare

Credit foto: Călin Pop, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare

ZiarMM.ro

Ionel Mesaroș

George Pop de Băsești, frânturi din legăturile lui cu Sătmarul

Ne-am propus în cele ce urmează să ne reamintim principalele legături ale lui George Pop de Băsești cu oameni și locuri din actualul teritoriu al județului Satu Mare (mai pe larg a se vedea la adresa https://usrbacau.ro/wp-content/uploads/2017/12/MC8-complet-pentru-internet-nr.8.pdf). Neîndoielnic, cele mai multe localități și cei mai mulți dintre oamenii despre care vom vorbi au aparținut Sălajului istoric; afiliate acum județului Satu Mare, ar fi păcat ca acele legături să se piardă în negura istoriei.

Întâia legătură a lui George Pop de Băsești credem că o reprezintă faptul că mama sa, Susana Pop de Turț, făcea parte dintr-o familie nobiliară cu origini oșenești. Cunoaștem că membri din această familie locuiau în a doua parte a secolului al XIX-lea în comunele Turț, Batarci, Cămărzana și Odoreu. Donaţia nobiliară fusese făcută în Turţ. Un lucru interesant reiese din arborele genealogic al familiei Pop de Băsești, anume că un strămoș al lui George Pop a avut un fiu, Petru, care din căsătoria cu Susana Raț a avut o fiică, Elisabeta, căsătorită întâia oară cu un anume Andrei Pop din Turț. Mama patriotului a fost caracterizată ca „o femeie nobilă, economă, prevăzătoare – calități ce are să le transmită și fiului ei”.

Nu ne vom opri atenția în materialul de față asupra relației dintre George Pop de Băsești și „Leul de la Șișești”, în acest caz de prietenie și de aceeași stare permanentă de veghe în slujba națiunii fiind publicate numeroase documente și informații. De altfel, relația dintre cei doi corifei ai patriotismului românesc din părțile noastre ar merita un volum separat.

Ne vom întoarce acum în registrul rudeniilor lui George Pop de Băsești. Aici trebuie să amintim familia preotului Ştefan Pop de Mireşu Mare, incontestabil înrudită cu ramura Pop de Băsești. În 1892, slujind în parohia Babța, a fost prezent la Viena, între delegaţii care au prezentat „Memorandumul”. Primul născut în familia lui Ștefan Pop de Mireșu Mare a fost Petru Pop de Mireşu Mare. Dispunea de o avere destul de mare, numărându-se printre cei mai bogaţi preoţi din zonă. A activat în cadrul desp. Şimleu al „Astrei”. Îl găsim alături de George Pop de Băsești în luptele electorale din 1905. Celălalt fiu al lui Ștefan Pop de Mireșu Mare a fost Grigore Pop de Mireşu Mare, care și-a efectuat studiile gimnaziale la Satu Mare, fiind elevul lui Petru Bran. A salvat un preţios protocol al şedinţelor Societăţii de lectură a junimii româneşti sătmărene, oferindu-l cu mărinimie profesorului Vasile Scurtu. Membru pe viaţă al „Astrei”, a sprijinit activităţile culturale pe aceste meleaguri, spre exemplu „Societatea pentru fond de teatru român” și „Reuniunea învăţătorilor români” din părţile în care a slujit. La Acâș s-a născut în 1886 unicul fiu, Ştefan. Naşii copilului au fost George Pop de Băseşti cu soţia, lucru care atestă încă o dată înrudirea cu familia celebrului patriot.

Cronologia ne aduce apoi în față ultimul an de liceu, efectuat la Premonstratenși în Oradea, unde „la îndrumarea sa idealistă” a contribuit și faptul că i-au fost colegi Dimitrie Sfura, Samuil Pelle sau Laurențiu Caba.

Un preot greco-catolic născut acum 150 de ani la Unimăt, Antoniu Băliban, a avut șansa de a trăi între 1902-1915 în imediata apropiere a lui George Pop de Băsești, fiind paroh în localitatea de reședință a acestuia, dar deținând și funcția de secretar personal al marelui patriot (o fotografie din materialul nostru însoțitor îl reprezintă cu familia la Băsești). Personalitate a ținuturilor noastre, memorandist, în toți anii cât a fost lângă „badea George” au suferit împreună, dar nu au renunțat la idealul național. A ținut de altfel ca somnul de veci să îl doarmă la Băsești.

O legătură interesantă este și cea cu protopopul onorar Ioan Marcu. Nunta tânărului teolog cu Aurelia Vaşvari, fiica pr. Ioan Vaşvari, a fost foarte apreciată de redacţia „Familei” lui Iosif Vulcan, fiind considerată chiar „de imitat”. La eveniment, George Pop de Băseşti, deputat dietal, a propus ca în dansul miresei să fie inclusă şi o colectă pentru fondul Societăţii „Petru Maior”. S-au strâns 50 de fl., din care jumătate au fost dăruiți spre ajutorarea medicinistului de la Universitatea din Pesta, Ludovic Meheşiu.

La 30 decembrie 1891, un grup de clerici greco-catolici de la Gherla, îl felicită pe „conducătorul plin de zel și devotament pentru cauza noastră națională”, George Pop de Băsești, urându-i totodată un nou an plin de izbânzi. Între aceștia îi remarcăm pe viitorii slujitori ai credincioșilor din actualul județ Satu Mare: Ioan P. Bruchental, Teodor Vaida, Domiţian Cupșa, Alexandru Băban.

O legătură strânsă a avut și Alexiu Berinde cu George Pop de Băsești. Aici amintim doar că la 22 februarie 1898 s-a ţinut în casa lui adunarea de constituire provizorie a Despărțământului Sătmar-Ugocea al „Astrei”, cu participarea lui George Pop de Băseşti. S-a format un comitet format din Gavril Lazăr de Purcăreţi, Vasile Lucaciu, Antoniu Gitta, G. Barbul şi George Şuta. Mai târziu se va spune că despărţământul se constituia cu greutate, fiind totuși înfiinţat la 25 august 1898 la Seini. Putem spune că înființarea acelui despărțământ a fost posibilă și prin sprijinul patriotului din Băsești.

O legătură puternică cu George Pop de Băsești a avut și Ştefan E. Cucu. Născut în 1856 la Urminiş, a rămas orfan de tânăr, cu alţi patru fraţi, având şansa de a fi crescut de către George Pop de Băseşti. Fruntaş al mişcării naţionale pentru emanciparea românilor, paroh la Pir, în 1892 s-a numărat printre cei 300 de memorandişti români prezenţi la Viena. A colaborat şi la „Şezătoarea”, cu poezia Toate trec, în chiar ultimul număr de apariţie al „foii poporului român” condusă de Iosif Vulcan. Sub pastoraţia sa a fost construită în 1889 biserica de zid cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din filia Sărvăzel. S-a numărat printre primii membri ai „Astrei” de pe aceste meleaguri.

Intelectualii din părțile Codrului și-au manifestat adesea solidaritatea cu George Pop de Băsești. În 11 iunie 1866 alături de numeroși credincioşi ai lor au fost prezenţi la Urmeniş mai mulți preoţi greco-catolici unde au protestat împotriva deciziei prefectului Wesselényi F. de Hodod de a-i suspenda din funcţii pe primpretorii Alex. şi George Pop, precum şi pe juratul Mihai Pop din Băseşti. Între conducătorii protestatarilor îi remarcăm pe: Ioan Vașvari, Mihai Musta, Ioan Șimon, Daniil Vultur, Laurențiu Caba.

În luptele electorale din 1905 au fost, alături de George Pop de Băsești, „la înălțimea chemărei și datoriei naționale” și avocatul Andrei Cosma, precum și preoții Antoniu Băliban, Laurențiu Caba și Petru Pop.

La 14 martie 1905 românii din părțile Tășnadului îi scriau lui George Pop de Băsești: „Deși rămas-ați rănit pe câmpul de luptă, Vă asigurăm că fiecare picur de sânge, vărsat pentru drepturile noastre, a stors, pe de o parte, mii și mii de lacrimi de bucurie, văzând cum mâna Tatălui Ceresc n-a lăsat să Vi se curme viața scumpă, - iar, pe de altă parte, sângele vărsat va fi totdeauna un memento, un impuls puternic, pentru noi, în lupta titanică ce avem să o purtăm pentru existența noastră națională, din care luptă cu puteri îndoite voim a ne lua și noi parte cinstită”.

În 1905 George Pop de Băseşti şi dr. Vasile Lucaciu au fost condamnaţi la câte 7 zile de arest şi câte 140 de coroane amendă pentru că au convocat la 10 ianuarie 1905 conferinţa Partidului Naţional Român, care fusese dizolvat; cei doi au făcut apel prin avocatul dr. Teofil Dragoş.

În 4 august 1907 plaiurile nord-vestului românimii au îmbrăcat straie de sărbătoare. La Băsești era omagiat veteranul luptei de emancipare a românilor de pe aceste meleaguri, George Pop. George Pop de Băsești a înmânat la peste 300 de mame premii între 2-10 coroane, răsplătind astfel devotamentul și aleasa educație dăruită odraslelor. A urmat masa comună, unde au rostit toasturi, printre alții, dr. Vasile Lucaciu și Iosif Patachi. Acesta din urmă a adresat românilor sălăjeni invitaţia de a participa la adunarea naţională a românilor din Sătmar, pentru a discuta realizarea scopurilor naţionale şi apărarea limbii strămoşeşti. De notat că evenimentul aniversar a fost onorat și de prezența unor patrioți din Regat, Emanoil Butculescu, Alexandru D. Florescu, Nicu Filipescu.

Vom încheia demersul nostru referindu-ne la o figură mai puțin cunoscută a istoriei acestor locuri, un apropiat prin naștere al lui George Pop de Băsești, dar cu o contribuție importantă la 1 Decembrie 1918, când locuia în părțile Ugocei, la Halmeu. Dr. Sever Pop (1884-?), s-a născut în localitatea Băița din Sălajul istoric (actualmente în jud. Maramureș, localitatea are denumirea Băița de sub Codru), în familia preotului greco-catolic Dumitru Pop și a Mariei Frâncu. Tatăl era originar din Băsești și locuia peste drum de casa lui George Pop de Băsești. După terminarea studiilor Sever Pop a deschis, în 1912, un cabinet de avocat la Halmeu. În 1915 s-a căsătorit cu Aurelia, fiica preotului Ioan Hotea din Turț. În anul 1918 împreună cu Dr. Ioan Doboși a organizat plasa și județul Ugocea, ținând adunarea de constituire la 17 noiembrie 1918 în comuna Turț. A fost delegat alături de alți 4 români pentru Adunarea de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918. Ales membru al Marelui Sfat Național, el spune că „probabil la propunerea lui Gheorghe Pop de Băsești, care mă cunoștea, fiind de origină din comună Dsale, unde îmi petreceam vacanțele școlare, locuind la bunicul meu – peste drum – fiind încredințat în ziua adunării și cu ducerea tuturor proceselor-verbale de constituire din întreg Ardealul, pe cari apoi le-am dus personal, mergând împreună cu întreg Statul Major în frunte cu Dl. Gheorghe Pop de Băseşti - până în sala de ședință”.

Și, în încheiere, o veste bună. Casa Memorială „George Pop de Băsești”, renovată și consolidată, prin eforturile comunității locale, în primul rând, urmează să fie redată circuitului turistic în foarte scurt timp.

Bibliografie

Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, vol. IV, Satu Mare, Editura Citadela, 2020, 243-252.

Ioan cavaler de Puşcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile române, vol. I, Cluj-Napoca, Editura Societăţii culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă”, 2003, pp. 17-18; vol. II, Cluj-Napoca, 2003, p. 286.

Ioan Georgescu, George Pop de Băseşti. 60 de ani din luptele naţionale ale românilor transilvăneni, Oradea, Editura Asociaţia culturală ASTRA, 1935, pp. 15-16, 36, 129-130.

Szatmár vármegye. A Magyarország vármegyéi és városai központi szerkesztő-bizottságának felügyelete alatt, Budapest, Országos Monografia Társaság, [1908], p. 600.

Elena Hossu-Longin, Amintiri, în „Ţara Silvaniei”, Zalău, 1940, pp. 5-11.

Ioan Tomole, Aniversarea împlinirii vîrstei de 70 de ani a lui Gheorghe Pop de Băseşti, moment semnificativ al manifestării voinţei de unitate şi libertate a poporului român, „Acta Musei Porolissensis”, Zalău, IV, 1980, p. 582.

dr. Viorel Câmpean