Azi, 13 mai 2020, de Ziua Internațională a Dorului, colind cu gândul peste minunatul plai unde am zărit primul răsărit de soare și unde m-am întâlnit cu frumosul. Mă roade dorul de leagănul copilăriei, Băsești, de casă, de cei plecați în lumea fără de dor și de cei zburătăciți prin lumea largă.
Dorul, o tăcere vibrândă, îmi stoarce o lacrimă ce șterge praful de pe amintiri, apoi arde speranțele, dorințele, durerile.
Acompaniat de cântul cucului, zbor, asemenea dorului, spre necunoscut...
Ionel Mesaroș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu