Sursa foto: Marius IONUȚAȘ
Aflată la inteferența a trei județe, în nord-vestul țării, pe locul unde odinioară au viețuit dacii liberi, Țara Codrului reprezintă un areal magic, ce invită călătorul însetat de frumos și de respirația libertății în locuri de poveste, de o liniște tihnită, presărate ici-colo cu urme ale arhitecturii tradiționale, cu încărcătură istorică, unele parcă retrase isihast în chilia amintirilor în poveștile depănate cu nostalgie de cei care așteaptă mesianic să fie scoase din uitare culmile domoale ale Codrului, așezările pecetluite cu semne și simboluri, dar mai ales urmele pașilor celor ce au scris istorie.
Nu departe de Poiana cu Ghiocei(sat Cuța, comuna Socond) de pe Vârful Lespezi al Culmii Codrului, unde din 2023 este omagiat unul dintre ultimii luptători anticomuniști haiducul Vasile Blidar, originar din satul Odești, comuna Băsești, se află “Mica Romă” de la poalele Codrului, a doua localitate din Transilvania ca valoare spirituală, după Blaj, localitatea ce poartă amprenta venerabilului George Pop de Băseşti, Președintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, unul dintre personalitățile ce au marcat destinul poporului român.
Marele patriot ardelean, George Pop a locuit permanent în Băseşti. Fiind preşedintele Partidului Naţional Român timp de 16 ani, tocmai în perioada premergătoare Marii Uniri, casa lui a devenit, oarecum neoficial, sediul partidului, fiind vizitat aici de ne¬numărate personalităţi ale vremii. Întreaga diplomaţie a Unirii s-a purtat la Băseşti, locul acesta devenind astfel unul cu o mare încărcătură simbolică. În vremea aceea, Băseştiul era doar un târguşor, ce-i drept prosper, avea şapte mori, ceea ce era mult pentru acea epocă, avea târg de animale, câteva clădiri cu etaj şi mai multe prăvălii, "bolduri", cum li se spunea.
După reabilitarea Casei Memoriale “George Pop de Băseşti”, aceasta se află pe lista monumentelor istorice de importanță națională, fiind inclusă în „Ruta Cultural Turistică a patrimoniului muzeal din România”.
Casa Memorială "George Pop de Băsești" este organizată în casa care a aparţinut marelui om politic, în localitatea Băsești, nr. 124, (pe drumul ce duce spre satul Odești) jud. Maramureș, amenajată în conacul construit în perioada 1885-1890, reședința familiei Președintelui Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, George Pop de Băsești. În casa de la Băseşti, George Pop a trăit clipe zbuciumate, cauzate de tristele realităţi politice şi istorice, dar şi momente de tihnă, în mijlocul familiei şi al prietenilor numeroşi care-i treceau pragul. Nu întâmplător, Nicolae Iorga a spus că "În casa de la Băseşti era nu de puţine ori Guvernul Provizoriu al Ardealului asuprit", condus de "Bătrânul Naţiei", pentru a pune la cale lupta românilor împotriva maghiarizării forţate. "Câte clipe fericite am petrecut în casa ospitalieră a lui George Pop de Băsești! Câte sfaturi mari și luminate, câte porunci răsunătoare, câte fapte mari realizate s-au împlinit aici! Veneam ca la Mecca română, veneam emoționat, căci aici era comandamentul suprem al neamului asuprit" a spus Iuliu Maniu. Până în 1940 casa a fost locuită de fiica sa, Elena Pop Longin, împreună soțul ei, Francisc Hossu Longin. Naționalizată, în 1948, casa lui George de Băsești a fost locul în care s-au elaborat liniile de forță ale Partidului Național Român, casa din care decenii la rând au pornit îndemnuri și soluții în lupta consacrată izbăvirii poporului român, casa prin care s-au perindat unele dintre cele mai strălucite personalități ale unor vremi de glorie, a ajuns, din păcate, sediu C.A.P. și magazie de cereale, depozit de îngrășăminte și fierărie, până în 1976, când a fost restaurată.
La 1 februarie 1976 a fost inaugurat Muzeul Memorial “George Pop de Băsești”, în casa ce a aparținut tribunului Marii Uniri.
După ultima restaurare din 2019, casă memorială a devenit o bijuterie arhitecturală care are o simbolistică deosebită în sufletul românilor. Pentru a întregii frumusețea acestui areal din spatele casei memoriale , s-a realizat un proiect amplu, cuprinzând un amfiteatru de 350 locuri, reabilitarea magaziei unde la parter e prevăzut o sala de conferință, iar la etaje 6 camere mobilate rustic, unde vor putea fi cazați scriitori care vor dori să stea câteva zile pe la Băsești și să scrie și despre Băsești, inclusiv cei care vor participa la Festivalul de literatură și colecțiile de istorie “George Pop de Basești”, festival ce acordă marele premiu celei mai bune cărți de istorie a Transilvaniei nou apărute. La una dintre ediții marele premiu a fost luat de Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop și de Ioan Bolovan pentru cartea “Istoria Transilvaniei “.
George Pop de Băsești a fost vizitat de marile personalități ale vremii, ocazie cu care gazda avea obiceiul să-i ducă la iarbă verde, în grădină, în Via Doamnei, sub tei. Aici, s-au luat cele mai importante decizii privind Unirea, teiul multisecular fiind martor la cele plănuite de fruntașii mișcării naționale, el a devenind un simbol pe stema Băseştiului, cunoscut azi ca "Teiul Unirii", aflat în spatele mănăstirii, la umbra lui s-au născut iniţiativele care au împlinit visele neamului românesc: MAREA UNIRE.
George Pop de Băseşti a primit şi găzduit în gospodăria lui mulţi oameni importanţi ai vremii, adevăraţi făuritori de istorie: Nicolae Iorga, Vasile Lucaciu, Ioan Raţiu, Iuliu Coroianu, Dimitrie Comşa, Petre Dulfu, Vasile Goldiş, Teodor Mihali, Iosif Vulcan, I.C. Brătianu, în calitate de prim-ministru al României, Nicolae Titulescu, ministru de externe, Nicolae Filipescu, primarul Bucureştiului şi fost ministru, generalul Traian Moşoiu, brav luptător în Primul Război Mondial, Vintilă Brătianu, ministru de război, şi mulţi alţii.
George Pop de Băseşti și-a lăsat prin testament toata averea Preaveneratului Capitlu Mitropolitan Greco-Catolic de la Alba Iulia și Făgăraș, cu sediul la Blaj. De asemenea, în 1914, întemeiază prin testament “Fundația George Pop de Basești și fiica lui Elena”, care avea scopul de a înființa școli de agricultură pentru copiii de la sate, cei mai merituoși învățăcei urmând să primească animale și unelte de muncă, iar dascălii lor susținere materială.
Pe terenul donat de George Pop de Băseşti Bisericii Române Unite cu Roma, pe dealul Viei Doamnei, a fost înălțată Mănăstirea Greco-Catolică Sfântul Anton, cu două hramuri “Sfântul Gheorghe”și "Adormirea Maicii Domnului", sfinţită în anul 2005. Locul pe care astăzi prinde contur complexul mănăstirii, având o suprafaţă de 15 ha, a fost cândva gradina lui George Pop de Băseşti. De mănăstire va aparţine o pădure întinsă pe o suprafaţă de peste 400 ha, până la hotarul cu judeţul Satu Mare. În vecinătatea mănăstirii se află în construcție un centru cultural cuprinzând biblioteca şi sală de conferinţe, chilii, centru pentru bătrâni şi copii orfani. Fundaţia “George Pop de Băseşti”, patronată de primarul Ioan Călăuz, organizează manifestări culturale, lansări de carte, întâlniri cu ziarişti, scriitori, oameni de cultură în cadrul Festivalulului de Literatură şi Colocvii de Istorie “George Pop de Băseşti”.
În Băsești, există un adevărat cult pentru eroi, fiind, de-a lungul timpului, înălțate monumente pentru cinstirea celor ce s-au jertfit pentru Țară și Neamul Românesc. În cimitirul unde este înmormântat George Pop și familia acestuia se află și alți eroi ai Neamului: Alexandru Achim, publicist, om de cultură, dar și conducătorul primei gărzi naționale din Ardeal, constituită la Băsești; Alexandru Pop, delegat din partea Cercului Electoral Cehu Silvaniei, din care făcea parte și Băseștiul, la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia; învățătorului Chira Gavril, care a facut pare din delegația celor 300 care au dus Memorandumul la Viena, în 1892; Pop Vasile și Pop Florea, gospodari din Băsești, iar la biserica veche e înmormântat preotul Antonius Balibanu, membru în delegația celor 300. În cele ce urmează voi aminti despre monumentele memoriale existente în comuna Băseşti. Trei dintre acestea îl evocă pe George Pop de Băseşti, iar alte trei sunt dedicate eroilor căzuţi la datorie în cele două războaie mondiale. Monumentul, ridicat de fiica sa Elena, în 4 aprilie 1923, se află în cimitirul din Băseşti, alături de alte cinci morminte, toate fiind împrejmuite cu un gard din stâlpi de beton şi fier forjat. Postamentul din piatră de carieră, înalt de 70 cm, susţine un obelisc din marmoră neagră, înalt de 220 cm, ornamentat cu o mulură. Întregul monument este bine conservat, inclusiv inscripţia de pe latura de nord, care ne face cunoscut că: „Aici îşi doarme somnul de veci George Pop de Băseşti, preşedinte al Partidului Naţional Român şi al istoricei adunări de la Alba Iulia, unde a proclamat unirea tuturor românilor. Născut la I august, 1835, trecut la vecinicie la 23 februarie 1919, sub şuierul gloanţelor săcuieşti, apărat de armata română liberatoare. Domnul a chemat pe robul său căruia i s-a dat să vadă desrobirea neamului".În anii 1935 şi 1936 au fost unele intenţii de a i se ridica lui George Pop de Băseşti două însemne memoriale. Intenţiile de atunci au rămas dorinţi neîmplinite zeci de ani. Acum, însă, ambele însemne se află în localitatea sa natală, dorinţele fiind împlinite la mai bine de trei decenii de la formularea lor. Astfel, o placă comemorativă, din bronz de 95/60 cm, cu portretul său în basorelief, realizată de plasticienii băimăreni Traian Moldovan şi Ştefan Şainelic, este fixată pe un soclu din beton , înalt de 255 cm, aflat în curtea Casei Memoriale „George Pop de Băseşti" Atât soclul cât şi placa au fost terminate în anul 1968, dar dezvelirea însemnului memorial a avut loc în anul 1973, la a 55-a aniversare a unirii Transilvaniei cu România. Monumentul, bine conservat, are următoarea inscripţie: „În această casă a trăit George Pop de Băseşti (1835-1919), luptător de frunte pentru înfăptuirea statului naţional unitar".Centrul comunei este dominat de „Bustul George Pop de Băseşti". Monumentul are înălţimea de 360 cm, din care bustul, turnat în bronz, are 105 cm. Postamentul monumentului are plan pătrat cu latura de 430 cm, iar soclul, înalt de 205 cm, are formă paralelipipedică de bază tot pătrată, de 80 cm latura. Aceste părţi ale monumentului sunt construite din beton armat şi au fost acoperite cu plăci de marmoră albă. Pe latura de sud a soclului, pe o placă de marmoră neagră, de 30/70 cm, citim inscripţia: „George Pop de Băseşti 1935-1919". Încă o inscripţie se află pe partea dorsală a bustului: „Năstase Iustin 1975", indică numele sculptorului şi anul realizării operei de artă. Dezvelirea monumentului a avut loc în data de 27 noiembrie 1977, în prezenţa unui numeros public. Festivitatea grandioasă, pătrunsă de un fierbinte patriotism, a prilejuit evocarea vieţii şi activităţii lui "badea” George, viaţă care a coincis cu perioada cea mai frământată din istoria Transilvaniei, încheiată la 1918 cu Marea Unirea, visul secular al tuturor românilor.
Monumentele închinate lui George Pop de Băseşti, prezentate mai sus, sunt dovezi grăitoare că poporul român cinsteşte personalitatea sa de excepţie, al cărui nume este gravat cu litere de aur în conştiinţa şi istoria neamului românesc. În vecinătatea monumentului lui George Pop de Băseşti, un monument-funerar asemănător aminteşte de cel care a fost Francisc Hossu-Login, personalitate de seamă a vieţii politice româneşti din Transilvania. Francisc Hossu-Longin s-a căsătorit cu Elena (1860-1940), fiica lui George Pop de Băseşti, în anul 1892. Familia sa, cu ascendenţi în localităţile Răstoci (jud. Sălaj) şi Mesteacăn (jud. Maramureş), ce aparţineau fostului domeniu al Cetăţii de Piatră (Chioar n.n.), aparţinea păturii româneşti mijlocii, cu îndepărtate origini nobiliare'' . Piatra de căpătâi, aşezată pe mormântul lui Francisc Hossu-Longin, este un adevărat monument memorial, ridicat de soţia sa. Monumentul, bine păstrat, e un obelisc din marmură neagră, înalt de 300 cm. Pe latura de nord are următoarea inscripţie: „Aici odihneşte în nădejdea învierii, Francisc Hossu-Longin, născut în Zam-Hunedoara, la 2.X.1847. Avocat, notar la conf. naţ. Sibiu 1881. Fondator, conducător şi sprijinitor al multor societăţi culturale; apărător în procesul Memorandului; delegat al jud. Hunedoara în istorica adunare de la Alba Iulia l.XII.1918 şi în Marele Sfat din Sibiu; senator; comandor al ord. Ferdinand I; publicist; mort în Băseşti la 12.XII.1935." Urmează, mai jos, versurile scrise de soţia sa: „Şezi cu îngerii la rând/Lângă Dumnezeu ;/Nu te amărî, curând/Am să vin şi eu/. Elena". Elena Hossu-Longin, născută Pop de Băseşti, a murit în anul 1940 înainte de a se produce marea nedreptate, răpirea unei părţi din Transilvania, prin odiosul Diktat de la Viena, din 30 august. Alte trei monumente memoriale, existente pe raza comunei Băseşti, au fost dedicate eroilor căzuţi pe fronturile celor două războaie mondiale. Între cei ce şi-au jertfit viaţa, apărând pământul sfint al României, se află numeroşi eroi şi din satele codreneşti, pentru cinstirea cărora au fost ridicate însemne de aducere aminte. În centrul satului Stremţ există monumentul eroilor căzuţi în primul război mondial, fiind construit din beton şi piatră fasonată, de către un meşter pietrar din Benesat, jud. Sălaj. Are înălţimea de 305 cm. Ctitorul monumentului este Vasile Tămăşan, emigrant în America, cel ce şi-a pierdut trei fraţi în război. Acolo, în America, a colectat banii necesari, ridicării însemnului memorial. Au contribuit la această colectă atât emigranţii din Stremţ, cât şi emigranţi pomeniţi din alte localităţi ale zonei. Obeliscul monumentului are deasupra o frumoasă cruce cu braţele. Între elementele ornamentale a fost săpată inscripţia: „Eroilor morţi în războiul pentru întregirea neamului. Florian Tămăşan, Ioan Tămăşan, Ilie Tămăşan (cei trei fraţi n.n.), Vasile Pop, Andreiu Menţ, Iluţ Bugă, Ioan Ghigran, Petru Contraş, Ioan Cosma, Onuţ Mureşan, Ioan Pop, Nuţ Pop, George Sălăjan, Mihai Tămăşan, Constantin Tomşa. Vecinica lor pomenire". Pe postamentul din beton, a fost dăltuit „ 1927", care indică data dezvelirii monumentului. În primele zile ale lunii septembrie 1940 ocupanţii horthyşti au profanat şi acest monument, ca multe altele din Transilvania de nord martirizată prin Diktatul de la Viena. Dintr-un şanț unde-l aruncaseră ocupanţii, a fost ridicat de localnici şi aşezat în cimitir. De acolo este readus pe locul iniţial de către învăţătorul Nichifor Iăghereşean cu ajutorul aceloraşi localnici, chiar în ziua când ocupanţii horthyşti părăseau satul în mare grabă, alungaţi de trupele române eliberatoare. În anul 1974 monumentul a fost reparat cu sprijinul material al Primăriei din Băseşti, având loc următoarele operaţii: refacerea inscripţiei şi a părţilor degradate, precum şi împrejmuirea monumentului cu un gard din prefabricate.
Un alt monument memorial, dedicat eroilor căzuţi în primul război mondial, se află în parcul comunei Băseşti şi a fost construit de meşterul zidar Balint, din Cehul Silvaniei, sub îndrumarea învăţătorului Vasile Robu şi a preotului Alexandru Achim, prin contribuţia bănească a localnicilor. Monumentul, înalt de 445 cm, a fost dezvelit în anul 1934. Atunci avea o inscripţie: cu numele eroilor, pe care ocupanţii horthyşti au răzuit-o în luna septembrie 1940. S-au păstrat doar anii de război: „ 1914-1918". Vara anului 1940 a constituit pentru România un moment de grea cumpănă în istoria sa multimilenară, prin răpirea unei părţi considerabile din pământul său strămoşesc: Basarabia, nordul Bucovinei, ţinutul Herţei, Transilvania de nord şi Cadrilaterul, iar câteva milioane de români au fost rupţi, izolaţi şi înstrăinaţi de neamul lor. Ocupanţii, indiferent de neam, au terorizat şi maltratat populaţia românească, au comis asasinate în masă. Recucerirea teritoriilor desprinse din trupul ţării şi alungarea odioşilor năvălitori, dincolo de hotarele stabilite prin pacea de la Trianon, din 4 iunie 1920, a cerut poporului român multe şi grele jertfe omeneşti şi materiale, date pe fronturile celui de al doilea război mondial. Celor căzuţi la datorie li s-au ridicat monumente, iar unde este cazul cimitirele şi mormintele eroilor sunt ocrotite cu pietate. Satul Sălişte, din comuna Băseşti, are un monument memorial înalt de 250 cm. A fost construit de către meşterul zidar Gheorghe Sălăjan, din localitate, în anul 1974, fiind amplasat in curtea bisericii. Pe placa de marmoră neagră, de 33/25 cm, a fost săpată inscripţia: „Ridicată (crucea n.n.) de către văd. Bretan Vilma spre lauda lui D-zeu şi în amintirea soţului ei Bretan Gheorghe căzut pe front". Monumentul, bine conservat, este simplu şi lipsit de elemente ornamentale. Pe raza comunei Băseşti, în cimitirul satului Stremţ, se află şi un mormânt comun pentru trei eroi căzuţi în luptele cu duşmanii hitleristo-horthyşti. Grav răniţi, în apropiere de satul Socond (jud. Satu Mare), au fost aduşi la Stremţ, unde era un spital de campanie. Nu au putut fi salvaţi şi-şi dorm somnul de veci în acest cimitir. Mormântul este protejat cu un gard din leţuri. Pe crucea de lemn, a fost fixată o placă din tablă pe care citim următoarea inscripţie: „Aici odihnesc eroii căzuţi în lupte pentru eliberarea patriei de sub jugul fascist (hitleristo-borthyst n.n.): sold. Vezeanu Radu-Călineşti, Olt înm. 20.X.1945; Căpr. Ghiţureanu C-tin – Almaj Dolj; sold. Epure Ioan - Bogdăneşti Bacău înm. 22.XI.1944". Cei trei eroi şi-au jertfit viaţa cu câteva zile înainte de a fi restabilită graniţa de vest a României, la 25 octombrie 1944. Aceștia nu sunt singurii eroi ai neamului din comuna noastră, în satul Stremț “Asociația ION al ANEI” a ridicat "Troița Eroilor Nesărbătoriți", eroi omagiați anual.
În centru satului, lângă scoala ce își are obârșia pe vremea lui Gheorghe Șincai, în 1784, pentru iluminarea poporului , e înălțată Biserica Greco–Catolică Sfântul Anton de Padova din Băsești, un edificiu religios ce întregește într-un mod deosebit de plăcut ansamblul arhitectural al zonei. Construită numai din lemn, integrată perfect în sufletul locului, se prezintă în întregul său ca o sculptură ce capătă, pe măsură ce te apropii, dimensiuni și expresii nebănuite, izvorâte din memoria istoriei lemnului din Codru.
Octavian Goga, la împlinirea a 5 ani de la trecerea la cele veșnice a lui George Pop de Băseşti, spunea într-o adunare care a avut loc în satul natal a lui George Pop: "E un capitol de istorie naţională în cripta de la Băseşti. Epigoni ai ţării mele, mergeţi la ea să învăţaţi dragostea de neam!"
După un colind prin Țara Codrului, pe urmele lui George Pop de Băsești, vei punea depăna amintiri de neuitat despre locul în care "s-a copt" Marea Unire.
