George Pop de Băsești-emblemă a dragostei de neam

În fiecare an, ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este pentru mine un prilej de a evoca figura celui ce și-a făcut un crez din idealul de unitate națională: George Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba-Iulia.

Badea George, așa cum îl numeau consătenii mei pe acest ilustru înaintaș, emblemă a localității în care am văzut lumina zilei, m-a cucerit prin felul în care a servit cauza românismului, slujindu-și, cu toată puterea, cum n-a făcut-o altul, țara și semenii săi, până la capătul vieții.

Băsești, Mecca română

https://www.facebook.com/romaniaactualitati/videos/458929268093883/UzpfSTEwMDAwMzMzOTI4ODUwNzoyNTkzNDQzMzcwNzc2OTQ3/

Băsești, locul din care a izvorât Marea Unirea (1)

Băsești, locul din care a izvorât Marea Unirea (2)

Luptător sub steagul Marii Uniri

George Pop de Băseşti s-a născut în data de 1 august 1835 în localitatea Băseşti (comitatul Sălajului), fiu al lui Petru Pop de Băseşti (1814-1869) şi al Susanei Pop de Turţ.

Şcoala primară o urmează în satul natal Băseşti, iar cursurile gimnaziale în oraşul Baia Mare (1846-1852). Continuă cu studiile liceale în oraşul Oradea (1852-1854), unde urmează şi Academia de Drept (1854-1859), obţinând diploma de jurist care îi permite să se angajeze ca funcţionar. După scurt timp, este înrolat în armata austro-ungară (1859). După eliberarea din armată, se căsătoreşte cu Maria Loşonţi (1860). Au două fiice: Maria şi Elena. Prima fiică moare la vârsta de un an, iar Elena (Pop Hossu Longin, 1862-1940), va păşi pe urmele tatălui său devenind şi ea o personalitate marcantă.

În perioada 1860-1870, face primii paşi în activitatea politică şi intră în legătură cu personalităţile timpului. În anul 1872, ajunge deputat de Cehul Silvaniei în Parlamentul de la Budapesta, calitate în care, până în anul 1878, va avea multe intervenţii bine documentate acestea fiind adevărate rechizitorii ale politicii guvernului maghiar. În anul 1881 candidează din nou dar alegerile s-au transformat într-o confruntare sângeroasă care din nefericire se va repeta în anul 1905 când George Pop va renunţa la activitatea parlamentară. În acelaşi timp pătrunde în sufletul mişcării naţionale româneşti alături de George Bariţiu, Ion Raţiu, Dimitrie Comşa şi alţii.

Între 12-14 mai 1881, la Sibiu, s-a desfăşurat Conferinţa Naţională de constituire a Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria prin fuziunea PNR din Banat şi PNR din Transilvania care fuseseră constituite în anul 1869. Preşedinte al partidului a fost ales dr. Ioan Raţiu, iar vicepreşedinte George Pop de Băseşti. Programul bine conturat urmărea în esenţă lupta pentru autonomia Transilvaniei, pentru folosirea limbii române în justiţie şi administraţie, pentru votul universal şi revizuirea legii naţionalităţilor, lupta împotriva deznaţionalizării ş.a.

În anul 1891 George Pop pleacă în România şi are o întrevedere cu distinsul om politic Mihail Kogălniceanu. A fost unul dintre liderii mişcării memorandiste dintre anii 1892-1894, foarte important segment al luptei naţionale a românilor din Transilvania. După aprobarea, în martie 1892, a textului final, George Pop de Băseşti, al doilea semnatar al exemplarului oficial al Memorandului Românilor din Transilvania şi Ungaria a fost şi unul dintre organizatorii plecării delegaţiei de peste 300 de români la Viena (28 mai 1892). Deşi delegaţia nu a fost primită de împăratul Francisc Iosif I, momentul Vienei precum şi procesul memorandiştilor desfăşurat ulterior la Cluj (1894), prin amploarea şi măreţia lor, constituie evenimente de o covârşitoare importanţă în istoria românilor. Audiat în ziua de 16 mai 1894, George Pop primeşte un an de zile, la închisoarea din Vacz.

În decembrie 1902, la moartea lui Ioan Raţiu, George Pop de Băseşti preia preşedinţia PNR din Transilvania şi Ungaria fiind reales în anul 1910. În anul 1912, George Pop a prezidat marele miting de la Alba Iulia organizat în semn de protest la înfiinţarea Episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdudorog, iar la începutul anului următor, 1913, a participat la tratativele cu guvernul maghiar Tisza pentru îmbunătăţirea situaţiei românilor din Transilvania, tratative care au eşuat.

În toată această perioadă, pe lângă activitatea politică, se implică în multe şi variate acţiuni precum ajutorarea ţăranilor români prin intermediul institutelor de credit şi economii, susţinerea presei româneşti, acordarea de burse elevilor şi studenţilor săraci fiind în acelaşi timp şi un membru activ al Astrei din anul 1861. Toată această zbatere, pe tărâm politic, economic sau cultural a fost răsplătită la sfârşitul Primului Război Mondial odată cu dezintegrarea Monarhiei bicefale. I-a fost dat “bătrânului naţiei”, George Pop de Băseşti, să-şi vadă visul împlinit.

A prezidat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918 când a fost luată cea mai important decizie pentru destinul naţiunii române aceea de Unire a Transilvaniei, Banatului şi Părţilor Ungurene cu România. Peste puţin timp, la 23 februarie 1919, destinul pământesc al lui George Pop de Băseşti se încheie, el intrând definitiv în Panteonul Naţional.

George Pop de Băsești-Personalitate de frunte a Marii Uniri

La loc de cinste, printre făuritorii Marii Uniri, se află George Pop de Băsești, Președintele Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.

Savantul Nicolae Iorga prezintă marele exponent al Unirii Transilvaniei cu Țara-Mamă prin următoarele cuvinte publicate în lucrarea „Oameni cari au fost”, tipărită în anul 1935: „A fost bătrânul nației... Tocmai fiindcă este acolo (în Ardeal) o așa mare și mândră oaste de țărani, îi trebuia Voievodului obștile – și oștile – țărănimii celei vechi, întemeietoare și sprijinitoare de Domnii. Sunt Domni cari nu domnesc, și sunt de aceia cari, fără a sta în scaun de stăpânire, au rost și domnesc între ai lor. Icoană de trecut, garanție morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului, așa a fost, când l-au lăsat să trăiască dușmanii seminției sale, în castelul său care era o căsuță, între țăranii cari îi erau frați, bătrânul G. Pop. Nația l-a numit Badea George. În acest dulce nume, pe care nu a simțit nevoie să-l prefacă potrivit căruntețele lui, este o notă de iubire și de încredere, cum n-a mai avut-o altul”.

Octavian Goga, la rândul său, scria în volumul „Precursorii” din anul 1930, că viața lui George Pop de Băsești s-a topit într-o sumedenie de lupte, pe care le-a dus la bun sfârșit, o viață, de asemenea, plină de însemnătate și simbol: „el s-a stins sub șuierul gloanțelor ungurești, în ceasul în care armata noastră își începuse drumul cuceritor. O viață întreagă de suferinți și amărăciuni și-a avut compensația ei în acele clipe, șeful dezrobiților n-a închis ochii decât atunci când libertatea i-a fluturat pe dinainte zâmbetul fericitor...”.

La 6 mai 1923, poetul și dascălul Petre Dulfu publica în ziarul „Sălajul”, în cinstea „Bătrânului Nației”, un poem cu titlul „La mormântul lui George Pop de Băsești”: „Urmașii mândrei Rome... încununați cu spini/ încătușați să fie de-o mână de străini?/ și-n loc ținuți de drumul spre culmile visate?.../ tu nu puteai să suferi această nedreptate!/ un vis hrăneai doar: lanțul, să vezi cum se destramă;/ să-ți vezi unită țara, pe veci, cu Țara mamă...//."

101 ani de la convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia

La 20 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central anunța convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, o adunare naţională a românilor din Transilvania și Ungaria.

Pentru buna desfășurare a lucrărilor urma să fie aleși 600 de deputaţi pe bază de vot universal și, respectiv, 628 reprezentanţi ai organizaţiilor și societăţilor culturale. Pe parcursul a două săptămâni, au fost aleși câte 5 reprezentanţi de circumscripţie.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă de mare sărbătoare. Au venit toți cei 1.228 de delegaţi oficiali, reprezentând cele 130 de cercuri electorale din comitatele românești. Printre delegați a ținut să fie prezent la Alba Iulia și bătrânul de vârsta patriarhală, George Pop de Băsești, care, deși bolnav, și-a purtat cu mândrie pe piept eșarfa tricoloră. Ajuns la Alba Iulia, pătruns de emoție, a zis: ”Am venit, chiar dacă această cale m-ar costa viața…”

La Alba Iulia, în istorica cetate a poporului român, la 1 Decembrie 1918, George Pop de Băsești este ales în funcția de președinte al Marii Adunări, subliniind în cuvântul de deschidere “realizarea marelui vis”. El a afirmat: ”Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le zdrobim astăzi, în această mare adunare națională a tuturor românilor…Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limba și de o lege într-un singur și nedespărțit stat românesc”.

La sfârșitul ședinței, George Pop de Băsești aduce mulțumiri fierbinți marelui Dumnezeu, apoi încheie cu cuvintele Scripturii: ”Iar acum slobozește, Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut mântuirea neamului meu“, iar vocea bătrânului apostol, întretăiată tot mai mult de suspine, se stinse. Lacrimile-i curgeau din ochii lui înviorați de măreția momentului și plângând el, plângeau cu toții. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea să vadă dezrobirea neamului.

George Pop de Băsești-emblemă a dragostei de neam

În fiecare an, ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este pentru mine un prilej de a evoca figura celui ce și-a făcut un crez din idealul de unitate națională: George Pop de Băsești, președintele Marii Adunări de la Alba-Iulia.

Badea George, așa cum îl numeau consătenii mei pe acest ilustru înaintaș, emblemă a localității în care am văzut lumina zilei, m-a cucerit prin felul în care a servit cauza românismului, slujindu-și, cu toată puterea, cum n-a făcut-o altul, țara și semenii săi, până la capătul vieții.

Într-o lume bântuită de forțele răului, în care modelele umane sunt pe cale de dispariție, voi încerca să aduc la lumină pagini din viața unui om ce și-a iubit familia, semenii și neamul, cum arareori ne este dat să întâlnim.

Încă din copilărie, de pe vremea când mă jucam de-a v-ați ascunselea prin curtea casei legendarului George Pop de Băsești, am fost atât de fascinat de viața acestuia, încât am hotărât să “șterg” praful de pe cronicile ce scoteau la vedere urmele lăsate de acesta pe pământ. Am avut norocul să întâlnesc și oameni care l-au cunoscut personal pe ”patriarhul cauzei româneşti”, care îl păstrau viu în amintiri și după 60 de ani de la plecarea lui la ceruri.

Vii mi-au rămas acele clipe în minte, când am descoperit un om ce nu are asemănare pământească, ce a lăsat urme adânci în conștiința oamenilor care l-au cunoscut.

Controverse...

Odată ce a pășit pe arena vieții, omul se modelează, după cum îi sunt ghidați pașii de familie, școală, societate, funcție de setul de valori în care crede și propriile aspirații.

În trecut, dar și în prezent, elanul tinereții și anturajul și-au pus amprenta asupra evoluției ființei umane.

A scrie despre un om ce a aparținut altor vremuri e o misiune dificilă, informațiile ce stau la baza evocării, fiind, de regulă, izvoarele scrise, monografiile, dar și cele transmise pe cale orală etc.

“Adevărul e stăpânul nostru”, spunea Mihai Eminescu, fapt pentru care respectul pentru acesta trebuie să fie absolut, indiferent dacă ne place sau nu.

Post binecuvântat!

Astăzi a început Postul Crăciunului, moment rânduit pentru pregătirea credincioşilor în vederea întâmpinării înălțătorului Praznic al Naşterii Domnului.

Credincioșii din satul natal al lui George Pop de Băsești consideră că Dumnezeu a lăsat colindele ca, în fiecare an, de Crăciun, numele cel sfânt al Domnului să vină neapărat în urechile oamenilor și astfel să-i abată de la calea răutăților.

Crăciunul este o sărbătoare a veseliei în care viețuiește lumea "calendelor", o lume a copiilor cu Steaua, Viflaimul și cu traista, făcând să răsune tot satul de colind, de glasuri argintii, ce transmit mai departe mesajul păcii betleemice...

Convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia...

În urmă cu 101 ani, la 7 noiembrie1918, s-a lansat Manifestul Marelui Sfat Naţional din Transilvania, prin care era convocată Marea Adunare Națională la Alba Iulia în ziua de duminică, 1 Decembrie 1918. În aceeași zi, George Pop de Băsești constituie în localitatea natală, Băsești, primul Consiliu Național, organism ce a activat până la 6 februarie 1919 sub conducerea Consiliului Național Român Central.

Printre cei 1228 delegați din toată țara a ținut să fie prezent la Alba Iulia și bătrânul de vârsta patriarhală, George Pop de Băsești, care, deși bolnav, și-a purtat cu mândrie pe piept eșarfa tricoloră. Ajuns la Alba Iulia, pătruns de emoție, a zis: ”Am venit, chiar dacă această cale m-ar costa viața…”

La Alba Iulia, în istorica cetate a poporului român, la 1 Decembrie 1918, George Pop de Băsești este ales în funcția de președinte al Marii Adunări, subliniind în cuvântul de deschidere “realizarea marelui vis”. El a afirmat: ”Lanțurile acestei robii suntem chemați, fraților, să le zdrobim astăzi, în această mare adunare națională a tuturor românilor…Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: unirea tuturor celor de o limba și de o lege într-un singur și nedespărțit stat românesc”.

La 2 decembrie, în ședința ținută la Alba Iulia, a fost ales președinte al Marelui Sfat Național. La sfârșitul ședinței, George Pop de Băsești aduce mulțumiri fierbinți marelui Dumnezeu, apoi încheie cu cuvintele Scripturii: ”Iar acum slobozește, Doamne, pe robul Tău în pace, că am văzut mântuirea neamului meu“, iar vocea bătrânului apostol, întretăiată tot mai mult de suspine, se stinse. Lacrimile-i curgeau din ochii lui înviorați de măreția momentului și plângând el, plângeau cu toții. Erau lacrimile curate ce curgeau din ochii care au avut fericirea să vadă dezrobirea neamului.

Trăiască România Dodoloață!

Drumul lui George Pop de Băseşti la Alba Iulia

Prezenţa la Alba Iulia (la 1 Decembrie 1918) a lui George Pop de Băseşti a fost neaşteptată pentru liderii generaţiei Marii Uniri ce-l aveau în frunte pe Iuliu Maniu.

George Pop de Băseşti avea 83 de ani. Sfârşitul lunii noiembrie a anului 1918 a fost extrem de geros. Era puţin probabil ca bătrânul preşedinte de onoare al PNR să se-ncumete să pornească la drum spre Alba Iulia. Și totuşi… acesta s-a încumetat. În trenurile îngheţate ale acelor vremuri, însoţit de căpitanul Alexandru Chiş din Odeşti, George Pop de Băseşti a pornit înspre Alba Iulia, locul unde avea să joace un rol providenţial în înfăptuirea Marii Uniri. Se afla la sfârşitul unei lupte dusă vreme de 60 de ani pentru românism şI pentru ca Transilvania să ajungă parte consistentă a României.

A fost o bătălie cumplită în acei ani. Ungurii l-au considerat inamicul public numărul unu al Ungariei. Bela Kuhn (născut într-o comună sălăjeană, situată la nici 10 kilometri de Băseşti), ajuns lider politic la Budapesta, l-a oprit pe coridoarele Parlamentului de la Budapesta şi i-a spus: „Nu-mi place, ca ungur, ce faci, George, dar dacă aş fi român transilvănean ai fi liderul meu. Aşa că renunţă la tabăra în care lupţi şi vino la noi şi nicio demnitate în statul maghiar nu-ţi va fi refuzată“. George Pop de Băseşti a refuzat propunerea lui Bela Kuhn.

S-a decis, de către Budapesta, că trebuie eliminat fizic. S-a încercat uciderea lui în apropiere de Cehu-Silvaniei. Era iarnă. Era îmbrăcat gros şi hainele l-au ferit de loviturile de hârleţ ale celor doi unguri ce-şi doreau să-l asasineze. Budapesta a decis că George Pop de Băseşti trebuie să piardă alegerile din circumscripţia Cehu pentru a nu mai ajunge în Parlamentul de la Budapesta. Le-a pierdut (într-o circumscripţie electorală cu 3000 de români şi 600 de unguri).